2,324 matches
-
istorie, a fost gravat pe o mare tăblița de argint, statuând „fraternitatea frumoasă și pacea frumoasă pentru eternitate”, cu clauze de neagresiune, de asistență mutuala (alianță defensivă) și privind extrădarea refugiaților politici. Ramses a ordonat că textul tratatului să fie gravat în hieroglife și pe pereții templului din Karnak. Astăzi sunt atestate două versiuni: una în limba akkadiana (tăblițele de la Hatussa / Bogaz-Köy) și cealaltă în limba egipteană (stela gravata de la Karnak). La începutul textului de pe stela de la Karnak s-a menționat
Bătălia de la Kadesh () [Corola-website/Science/325923_a_327252]
-
restaurare, pe peretele nordic al absidei și naosului, au fost găsite câteva palide urme de pictură murală, iar în jurul bisericii mai multe morminte vechi. De acest lăcaș, de cult mai aparținea și un clopot, de mici dimnensiuni, spart, care are gravată pe el, în relief, cu litere latine și grecești, o inscripție, care cuprinde în ea și anul 1631:”Z 4.VI.1361.D.A. AKSURED SINROK GIS.N.D.O.GAM. CA SILPS”. În traducerea profesorului de limba latină Ilie Butoi, această
Biserica Sfântul Nicolae din satul Mănăstirea, Cluj () [Corola-website/Science/325952_a_327281]
-
(sau "Behistoun" sau "Bisistun") este o inscripție monumentală care descrie cuceririle lui Darius I în trei limbi: vechea persană, elamită, și akkadiană. Textul este gravat într-o faleză din muntele Behistun, în provincia Kermanshah din actualul Iran. Inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson începând din 1835. Este pentru scrierea cuneiformă ceea ce este Piatra din Rosetta pentru hieroglifele egiptene: documentul crucial în descifrarea acestui sistem
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
Persia între anii 521 î.Hr. și 486 î.Hr. Prin 515 î.Hr., Darius I își relatează într-o lungă povestire ascensiunea la tron în fața uzurpatorului Smerdis al Persiei, cât și războaiele victorioase care au urmat, precum și represiunile revoltelor. Textele au fost gravate pe o faleză în apropiere de orașul modern Bisutun / Bisotun, în munții Zagros din Iran, la intrarea în câmpia Kermanshah. Inscripția, de aproximativ 15 metri înălțime și 25 de metri lățime, se găsește la 100 de metri deasupra drumului antic
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
el și descria unele monumente auxiliare, mult timp uitate, aflate la baza falezei, unde se află un izvor. Ceea ce a rămas este conform cu descrierea sa. Diodor din Sicilia a scris și el despre « Bagistanon » și declara că textul a fost gravat de regina Semiramida a Babilonului. După căderea Imperiului Persan și a succesorilor săi, și după căderea în desuetudine a scrierii cuneiforme, semnificația inscripției a fost uitată, iar interpretările fanteziste au devenit normă. Timp de secole, astfel s-a crezut că
Inscripția de la Behistun () [Corola-website/Science/327459_a_328788]
-
medalie. are dimensiuni ceva mai reduse. Lucrarea a fost creată cu intenția clară de celebrare, în mod cinstit fără retorică gratuită, fiind capabilă să sublinieze autoritatea persoanei reprezentate, cu o utilizare restrânsă a elementelor decorative. Pe "aversul" medaliei artistul a gravat efigia din profil a condotierului Piccinino, în formă de bust spre stânga, purtând pe cap o beretă mare. Putem citi inscripția în latină (în română: „Niccolò Piccinino Visconti, mare căpitan și nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
21 mm, iar greutatea de 6,55 grame. Au fost realizate din aliaj de aur și cupru, având titlul de 900‰. Medalia jubiliară a fost emisă într-un tiraj de maxim 1.000.000 de exemplare. Pe avers, au fost gravate efigia lui Mihai Viteazul, efigia regelui Ferdinand al României și efigia lui Mihai I Regele Românilor, parțial suprapuse, spre stânga. Mihai Viteazul poartă pe cap căciula voievodală, caracteristică, iar regii Ferdinand și Mihai I poartă pe cap câte o cască
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
efigia lui Mihai I Regele Românilor, parțial suprapuse, spre stânga. Mihai Viteazul poartă pe cap căciula voievodală, caracteristică, iar regii Ferdinand și Mihai I poartă pe cap câte o cască militară de protecție. Circular, în jurul celor trei efigii grupate, este gravat textul și anii 1601, 1918, 1944. Aversul piesei a fost gravat de Haralambie Ionescu. Pe revers, în centrul piesei, a fost gravată acvila încoronată aflată pe stema României, iar sub gâtul acvilei, în arc de cerc, denumirea statului emitent, . De jur împrejurul
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
Viteazul poartă pe cap căciula voievodală, caracteristică, iar regii Ferdinand și Mihai I poartă pe cap câte o cască militară de protecție. Circular, în jurul celor trei efigii grupate, este gravat textul și anii 1601, 1918, 1944. Aversul piesei a fost gravat de Haralambie Ionescu. Pe revers, în centrul piesei, a fost gravată acvila încoronată aflată pe stema României, iar sub gâtul acvilei, în arc de cerc, denumirea statului emitent, . De jur împrejurul acvilei, în sens trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
Mihai I poartă pe cap câte o cască militară de protecție. Circular, în jurul celor trei efigii grupate, este gravat textul și anii 1601, 1918, 1944. Aversul piesei a fost gravat de Haralambie Ionescu. Pe revers, în centrul piesei, a fost gravată acvila încoronată aflată pe stema României, iar sub gâtul acvilei, în arc de cerc, denumirea statului emitent, . De jur împrejurul acvilei, în sens trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
denumirea statului emitent, . De jur împrejurul acvilei, în sens trigonometric, pornind de la ora 12, sunt gravate stemele celor 11 județe revenite, după eliberare, la statul român: Trei Scaune, Năsăud, Odorhei, Cluj, Satu Mare, Bihor, Maramureș, Mureș, Ciuc și Someș. Reversul piesei a fost gravat de Ioana Bassarab Starostescu și Ștefan Iordan. Tăietura / muchia medaliei este netedă și are gravat textul, în limba latină: « », în , deviza monarhiei române. În legea 656, publicată în Monitorul Oficial nr. 298 din 23 decembrie 1944, se menționa că Ministerul
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
Monitorul Oficial din 23 decembrie 1944, articolul 3, litera B. punctul b., observăm că prin lege se stipula masa de 6,55 grame, pentru fiecare piesă emisă. Spre deosebire de alte monede moderne românești și străine, pe această piesă nu a fost gravată nicio valoare nominală. Din cauza inflației existente în epocă, s-a considerat că nu avea sens să fie gravată o valoare nominală. Însă "piesa Ardealul Nostru" prezintă aproape toate caracteristicile standardizate de Uniunea Monetară Latină, pe care le întâlnim la monedele
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
masa de 6,55 grame, pentru fiecare piesă emisă. Spre deosebire de alte monede moderne românești și străine, pe această piesă nu a fost gravată nicio valoare nominală. Din cauza inflației existente în epocă, s-a considerat că nu avea sens să fie gravată o valoare nominală. Însă "piesa Ardealul Nostru" prezintă aproape toate caracteristicile standardizate de Uniunea Monetară Latină, pe care le întâlnim la monedele de aur românești, cu valoare nominală de 20 de lei, emise în secolul al XIX-lea și al
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
lei, emise în secolul al XIX-lea și al XX-lea și cunoscute și sub denumirea de « "cocoșei" », întrucât au aceleași caracteristici (diametru, greutate, titlu, ...) cu monedele franceze, din aceeași epocă, cu valoare nominală de 20 de franci, care au gravat câte un "cocoș [galic]", spre stânga. Deși nu avea curs legal, piesa Ardealul Nostru a circulat și în calitate de monedă, datorită valorii sale intrinsece. Piesa de aur jubiliară Ardealul Nostru a fost emisă și pusă în circulație în baza legii nr.
Medalia jubiliară Ardealul Nostru () [Corola-website/Science/326909_a_328238]
-
alternativă prezentată în roman nu a cunoscut [[Germania Nazistă]], protagoniștii nu îl recunosc în această personificare pe [[Adolf Hitler|Hitler]]. Înainte de a pleca în Infern, protagoniștii iau cu ei trei amulete: ”o insignă cu o bufniță,[...] o plăcuță miniaturală aztecă gravată cu un șarpe cu pene care rânjea grotesc, și [...] un pandantiv cu un ciocan argintiu, copie a unui simbol viking”. Ulterior, când cer ajutorul forțelor supranaturale, trei ființe răspund chemării lor. Prima este o femeie pe umărul căreia se odihnește
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
viking”. Ulterior, când cer ajutorul forțelor supranaturale, trei ființe răspund chemării lor. Prima este o femeie pe umărul căreia se odihnește o bufniță, purtând un coif cu creastă, o lance al cărei vârf împrăștie lumină și un scut care are gravat un cap de femeie cu plete alcătuite din șerpi, referință clară la zeița greacă [[Atena (zeiță)|Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe cu ochi și dinți enormi, acoperit cu pene de culoarea curcubeului, simbolizându-l pe [[Quetzalcoatl
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
lui pentru Clarisse și pasiunea pentru Joséphine, care îi inspiră ură. Mai mult decât atât, el se află pe urmele unui secret dorit deja de Joséphine și Beaumagnan, precum și de prietenii lor. În acest roman sunt prezentate cele patru enigme gravate pe spatele oglinzii magice a lui Cagliostro pe care acest personaj nu a avut timp să le rezolve: Urmărindu-i separat pe conjurații din organizația secretă, Raoul d’Andrésy și Joséphine Balsamo ajung la castelul de Gueures, unde, prin viclenie
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
a arătat cardinalului un sipet mic cu câteva pietre prețioase. Bătrânul cavaler a murit în timpul războiului fără a mai dezvălui cuiva locul unde era ascunsă comoara, dar i-a trimis cardinalului o scrisoare în care spunea că cuvântul-cheie se afla gravat pe dosul capacului sipetului. Sfeșnicul cu șapte brațe fusese ascuns în grădină. Beaumagnan găsise această scrisoare și pornise în căutarea comorii. Raoul își dă seama că era vorba că averea îngropată erau bogățiile călugărilor din Evul Mediu care fuseseră direcționate
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
și află de la acesta numele celor șapte abații: Fécamp, Saint-Wandrille de Fontenelle, Jumièges, Valmont, Valasse, Montivilliers și Saint-Georges de Boscherville. El pleacă cu Joséphine către Lillebonne, unde locuia mama lui Brigitte Rousselin care deținea sipetul pe al cărui capac era gravat cifrul. Joséphine află că doamna Rousselin dăruise sipetul și poruncește ca aceasta să fie torturată pentru a se afla numele primitorului. Raoul reușește s-o salveze și o părăsește pe Joséphine, dându-și seama că aceasta era o criminală. Sipetul
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
ca aceasta să fie torturată pentru a se afla numele primitorului. Raoul reușește s-o salveze și o părăsește pe Joséphine, dându-și seama că aceasta era o criminală. Sipetul ajunsese la Clarisse d’Étigues, iar aceasta le dezvăluie textul gravat pe capac: "Ad lapidem currebat olim regina"". Raoul își dă seama că prima literă a celor cinci cuvinte forma cuvântul Alcor și, știind că poziția celor șapte abații era asemănătoare cu Carul Mare, își dă seama că bogățiile au fost
Contesa de Cagliostro () [Corola-website/Science/326444_a_327773]
-
(n. Jamesetta Hawkins, 25 ianuarie 1938, Los Angeles - d. 20 ianuarie 2012 în Riverside, California) a fost o cântăreață americană de muzică blues, rock and roll, soul, jazz, gospel și R&B. Cunoscută pentru vocea să gravă, caracteristică contraltelor, James și-a făcut debutul discografic în anul 1954, iar cele mai cunoscute cântece ale sale sunt „At Last”, "Tell Mama", "Something's Got a Hold on Me", și „I'd Rather Go Blind” pentru care a scris
Etta James () [Corola-website/Science/323565_a_324894]
-
a dus-o sub domnia sa. Într-adevăr, Magnențiu este un păgân convins, care restaurează templele și pune să se celebreze, cu mare pompă, sacrificiile nocturne, pe care le interzise Constant, în 341. Pragmatic, nu persecută creștinii și cere să fie gravată Crisma pe unele dintre monedele pe care le emite, pentru a se reconcilia cu autoritățile Bisericii. Totuși, la Roma, favorizează pe față susținătorii vechii religii numind doar păgâni în posturile sus-puse (prefectură urbană, ...). Sacrificiile în onoarea Cybelei își refac prezența
Flavius Magnus Magnentius () [Corola-website/Science/323569_a_324898]
-
trei piese confecționate din aur. În mijlocul curelei se află o mare piesă din aur care prezintă modelul unei coroane din partea de sus a unui glob aflate în centru. Logo-ul WWE-ului și cuvintele „World Heavyweight Wrestling Champion” care sunt gravate se află in partea de sus a piesei, iar plăcuța care are numele campionului gravat, se află în partea de jos. În plus, întreaga piesă este gravată cu modelul unui fleuron unic care este înconjurat de prețioase pietre roșii. De-
World Heavyweight Championship (WWE) () [Corola-website/Science/323580_a_324909]
-
centru. Logo-ul WWE-ului și cuvintele „World Heavyweight Wrestling Champion” care sunt gravate se află in partea de sus a piesei, iar plăcuța care are numele campionului gravat, se află în partea de jos. În plus, întreaga piesă este gravată cu modelul unui fleuron unic care este înconjurat de prețioase pietre roșii. De-a lungul curelei, la ambele capete se află două bucăți laterale mai mici care au același model de fleuron văzut în piesa centrală. Din 19 iulie 2011
World Heavyweight Championship (WWE) () [Corola-website/Science/323580_a_324909]
-
numele „Pick” alăturat unei cifre, în general, face referire la o vinietă). Deși notafilia pare recentă, comparată, de exemplu, cu filatelia sau colecționarea de stampe, se poate estima că interesul pentru bancnote a crescut odată cu apariția primelor viniete în culori gravate în tipar adânc, bogat ilustrate, iar aceasta, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Notafilia este legată de numismatică, întrucât colecționarii de monede pot uneori să asocieze cele două pasiuni ale lor care trimit la instrumente de plată, la fel
Notafilie () [Corola-website/Science/323610_a_324939]