3,423 matches
-
Fântânele este o parte tipică a Podișul Sucevei monoclin cu forme structurale. Podișul Dragomirna este cuprins între culoarele văilor Suceava și Siret. El se înclină ușor spre sud-est în pantă lină. Depozitele vehiniene constituitive sunt alcătuite dintr-o alternanță de gresii, nisipuri și argile. în partea de sud acest podiș se termină la Fântânele într-o terasă de confluență a râurilor adiacente. Podișul drenat de cele două râuri, în partea dinspre râul Siret coboară printr-o pantă abruptă în dreptul comunei până la
Festivalul Internațional de Fanfare. In: Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
de peste 170 milioane ani, Antarctica a făcut parte din vastul continent Gondwana, actualul teritoriu definitivându-se acum cca. 25 milioane ani. În cambrian, Antarctica de Vest era situată parțial în emisfera nordică (în această perioadă formându-se depozite mari de gresii și calcare) iar Antarctica de Est era situată chiar pe ecuator, unde mările tropicale de atunci erau populate de trilobiți și numeroase nevertebrate. La începutul devonianului (cu cca. 415 milioane ani în urmă) Gondwana se găsea deja la latitudini mult
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
andină, incluzând îndeosebi andezite și riolite jurasice. Antarctica de Est s-a dezvoltat pe un scut continental care include roci care datează din precambrian (formate acum mai bine de 3 miliarde ani), peste care s-au depus roci mai noi: gresii și calcare devoniene și jurasice. Legat de aceste realități geologice, resursele minerale din Antarctica sunt reprezentate de zăcămintele de cărbuni, minereuri de fier și resurse de petrol și gaze naturale. Lanțul muntos Transantarctic se extinde, cu întreruperi, în lungul riftului
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
înălțimi diferite, deasupra cărora de înalță o serie de culmi de peste 2000m altitudine. Formele carstice se întâlnesc mai ales în nord (Podișul Karst), iar spre sud carstul este mai puțin dezvoltat pentru că grosimea și puritatea calcarelor scade, acestea alternând cu gresii și alte formațiuni de fliș. Zona estică a Munților Dinarici și Pindului este cea mai veche, fiind predominant alcătuită din gresii și șisturi cristaline paleozoice. Doar izolat sunt prezente calcarele, însă, ca urmare a compoziției chimice diferite a acestora (procent
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
Podișul Karst), iar spre sud carstul este mai puțin dezvoltat pentru că grosimea și puritatea calcarelor scade, acestea alternând cu gresii și alte formațiuni de fliș. Zona estică a Munților Dinarici și Pindului este cea mai veche, fiind predominant alcătuită din gresii și șisturi cristaline paleozoice. Doar izolat sunt prezente calcarele, însă, ca urmare a compoziției chimice diferite a acestora (procent mare de silicați, insolubili), procesele de carstificare sunt destul de slabe. Zona vestică este alcătuită predominant din depozite mezozoice și terțiare cutate
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
câmpuri de dune spre zona Mojave, Glia, Death Valley. Podișul Colorado (în bazinul râului cu același nume) este un masiv median (un fragment din platforma nord-americană), format din baza cristalină (șisturi cristaline cu intruziuni granitice) și acoperișul sedimentar (format din gresii, calcare și conglomerate paleozoice, mezozoice și terțiare, cu lacune stratigrafice). Această structură, asociată cu ridicarea de ansamblu a Podișului Colorado a determinat apariția unor forme specifice de relief: vaste platouri structurale (dispuse în trepte), văi în canion (între care celebrul
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
este ridicarea unui mormânt. Semnul prin care este recunoscut un mormânt precede și fondează semnul de asemănare. Moartea ca semafor original pare foarte departe de semiologia și semantica noastră modernă, dar răzuiți puțin știința semnelor și vezi dezgropa lutul ars, gresia sculptată și masca de aur. Statuia, cadavru stabil și ridicat care, în picioare, îi salută de departe pe trecători ne face un semn, primul nostru semn. Sub cuvinte, pietrele. Semiologia, pentru a fi înțeleasă, va fi oare constrânsă să revină
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizitator în vârstă de câteva mii de ani s-ar fi putut perinda, fără prea multă surprindere, pe aceleași culori care îmbrăcau într-o caldă mantie de viață (fără legătură cu albul rece în care le-a travestit prezentul) aceste gresii, marmure și alabastruri. Acești idoli aveau culoarea și strălucirea cărnii, căci erau cu toții ființe active și vorbitoare. Vederea lor solicita în primul rând emisfera stângă a creierului. Practicile privirii nu se calează pe calendarul nostru creștin. Ele trec peste anul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Crișului, Pădurea Crișului, Piatra Crișului (culme în Munții Bihorului), Valea Crișului (Vîrf în Munții Baraoltului), Cîmpia Crișurilor (sau Crișanei), precum și Crișana (provincie istorică, parte a Transilvaniei). Hidronimul Criș este atestat, începînd cu secolul al VI-lea, sub formele: Grisi, Grissia, Gresia; apoi, în Evul Mediu, cu variantele grafice: Kris, Kirüs, Kërës, Kerezs, Körözs, Körës, Körüs. Sașii l-au numit Kreisch, Krisch, Körösch, iar maghiarii, Körös. Soluțiile etimologice sunt numeroase: radicalul trac. Krs, kres, „multicolor“, corelat cu sanscr. Krșna, prus. Krisnas, ir
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
ale păstorilor transhumanți (argea, cătun, vatră și gard). Tot păstorești sunt cele patru cuvinte care denumesc alimente (arichiță, brânză, bulz, zară). În sfârșit, alți termeni trimit la formele unei agriculturi primitive, impuse de păstorit: buc (prelucrarea cânepii), grapă (cultivarea cerealelor), gresie (cositul fânului). Concluzia este aceea că aproape toți termenii de origine autohtonă (sau traco-dacă) nu depășesc, prin conținutul lor semantic, sfera de viață elementară a păstorilor de odinioară. Această concluzie capătă o semnificație specială dacă termenii din această categorie sunt
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
că le confirmă, Pușcariu susține că „avem un număr destul de mare de vorbe care se arată a fi împrumuturi mai nouă”, pentru separarea cărora de cele moștenite invocă motivații fonetice. Este vorba de ghionoaie, jumătate, gogă, curmeziș, coacăză, pupăză, călbează, gresie, onomatopeicul cioc ( < alb. tshok); sau a ciupi ( < alb. tshupis „ciugulesc”), „care ne-a venit însă, probabil, prin mijlocire sârbească (čupati „a ciuguli”, cf. și ung. csipni „a pișca”)” (p. 263). La fel mătrăgună, care ar fi fost împrumutat de albanezi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
plătea pentru apartamentul din Edinburgh, dar nu voia să se ocupe încă de problema unei locuințe permanente.) Nu era foarte înțelept să împrumute mai mulți bani ca să cumpere o ruină în Italia. Totuși, medită ea plimbându-se în jurul pereților de gresie, e o casă tare, tare drăguță și are foarte mult potențial. Păcat că biletul de loterie îi adusese numai o sută de euro în loc de o sută de mii! Simțea privirea agentului imobiliar. Probabil că mă consideră dusă cu pluta, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
individ cu față de maimuță mirosind puternic a săpun dezinfectant, care avea la el un mănunchi de chei cam de mărimea unei anvelope de la roata unei mașini, m-a condus printr-un labirint, ca ăla din Creta, de coridoare pavate cu gresie Îngălbenită și apoi Într-o curte mică, pavată, În centrul căreia se Înălța ghilotina. Este un obiect Înfricoșător la vedere și Întotdeauna mă face să simt fiori reci pe șira spinării când o văd din nou. De când venise Partidul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
viața mea: versuri scrise în caiete, versuri recitate pe străzi galbene și prin ruine mucegăite. Nopțile nu puteam dormi, mă ridicam din pat și priveam luna, care arunca valuri de lumină peste Bucureștiul vechi, ca o mare de acoperișuri de gresie, străpunsă de flăcările galbene ale plopilor. Era o durere a viscerelor inutile, a cărnii gălbejite, a verii care nu se mai termina. Durerea asta mă sufoca, era ca o dragoste mistuitoare dar fără obiect, dragoste și tânjire pentru nimeni. Iulie
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ciorapi pentru femei cu găuri", " Avem pantofi pentru bărbați cu botul lat". Autobuzele înaintau acum prin defilee înguste, între pereți de rocă plini de licheni, pe care curgeau șuvoaie de apă. Pârâuri aproape secate alergau peste un prund zgrunțuros de gresie și se pierdeau 30 după vreun bolovan înverzit. Clopoței violeți se aplecau peste apa-nghețată. Fabrici de ciment, șantiere cu barăci pe roate, vopsite-n portocaliu, stive de bușteni se-nșirau din loc în loc, urâțind peisajul. Stațiuni montane își risipeau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de neimaginat se întâmplă în camera de sub ea, dar era mult prea obosită sau mult prea sătulă de toate astea pentru a se ridica și a interveni. Privind în gol, stătea pe spate și asculta cum scaunele erau târâte pe gresia nouă, cum dulapurile achiziționate cu o lună în urmă de la Sie Matic se deschideau și se trânteau la loc și cum vasele Le Creuset primeau ultimele lovituri din existența lor. Lângă ea, încă adâncit în somn, Dylan se muta de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
clădirii și Îndeajuns de departe de cantina angajaților Încât să nu le taie acestora pofta de mâncare. Era o Încăpere mare, vopsită În alb imaculat, și era prevăzută cu sertare frigorifice pentru cadavre de-a lungul unui perete. Bucățile de gresie ale podelei scârțâiră sub pașii lui Logan, când acesta pătrunse prin ușa dublă. Un miros puternic de antiseptic umplea Încăperea răcoroasă, acoperind aproape În totalitate duhoarea morții. Logan ajunsese să asocieze acest miros cu femeia care stătea singură la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ofițerul de serviciu cu fața ascuțită. Colin Miller, noul băiat de aur din Glasgow al „Press and Journal“, aștepta În preajma posterelor cu persoane căutate. Purta o pelerină lungă și neagră, bine croită, din care picura apă constant pe pardoseala de gresie, În timp ce el Își nota amănunte Într-un minicomputer. Miller se Întoarse cu fața și rânji la apropierea lui Logan. — Laz! spuse el, Întinzându-i o mână. Mă bucur să te văd. Îmi place cum v-ați amenajat aici. Își roti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nenumărate statui, decorații arhitecturale sau bănci și becuri, însă unde nu se afla nimeni... Am ajuns în mijlocul acelui oraș cu clinchete de legende și susur de povești, descoperind că ecourile veneau din interiorul său, o piață pavată cu marmură și gresie alb-gălbuie, având în centru o fântână arteziană, rotundă. Pe un postament de pietre acoperite de calcar se găsea un mic îngeraș de marmură, care părea să amintească de mesagerul iubirii, pentru că ținea într-o mînă un arc cu săgeți. În
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
regii ținutului ăstuia se numesc Harithat, râse el -, va fi de-ajuns să-l împingem tot mai mult spre deșert. E mult loc în deșert. Râseră cu toții. În curând legiunile aveau să ocupe Petra, minunatul oraș săpat în porfir și gresie, împingându-l pe ultimul rege în deșerturile din nord. Ținutul Nabatene urma să devină provincia Arabia. Fiecare proiect atrăgea după sine altele. — Și toate principatele mici, Commagene, Armenia, Emesa, Calcis, Edessa... Stai liniștit, ne vom ocupa de ele pe rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
proaspăt bărbierit și Înnebunit de vîltoarea iernilor care se succed cu repeziciune, spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tîmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe bulevard...” Între timp, dincolo de oglindă apar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
proaspăt bărbierit și Înnebunit de vâltoarea iernilor care se succed cu repeziciune spintecându-se În luciul oglinzii, o izbește cu violență, zdrobindu-i memoria ei viguroasă, implacabilă, În sute de cioburi care se aștern ca o grindină peste pardoseala de gresie. Îl fulgeră o ultimă amintire: din umbra ghișeului chipul acela de funcționar tâmp. „Da, domnule, ce te holbezi așa la mine? Așa scrie. Cum ai citit! Pierdut autobiografie, o declar nulă!” Și iese pe Bulevard. Începe să plouă. Hoinărește aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o femeie În vârstă și era mai mult decât fericită să aibă cu cine să stea de vorbă. Renovarea băii ar fi trebuit să ia cel mult zece zile. Deja dura de trei săptămâni și mai trebuia să pună și gresia după ce termina cu canalizarea. Dumnezeu știa cât urma să-i ia bucătăria În cazul ăsta. Ruby se gândise că poate ar trebui să caute pe altcineva care să se ocupe de bucătărie, dar se hotărî să nu facă asta. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-l crezuse niciodată. Fiind destul de planturoasă, mereu i s-a părut că arată ca Într-un cort. Dar poate avea dreptate. Poate ar trebui să mențină stilul ăsta. Pe drum spre bucătărie, Sam aproape se Împiedică de o cutie cu gresie lăsată de Ivan lângă ușă. Pardon, zise ea, Împingând cutia Într-o parte cu piciorul. În bucătărie și În baie e haos total. Îi povesti despre Ivan cel Groaznic și Îlamuză cu istorioara despre tufișul doamnei Goldberg. —Dumnezeu știe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ignoră și continuă: — Crezi că Hillary o să ajungă vreodată președintă? În dimineața următoare, exact când Ruby ajunse la magazin, sună telefonul. Era Ivan, care suna să Întrebe dacă era În regulă să treacă pe la ea În seara aceea ca să pună gresia din bucătărie. Desigur, zise Ruby entuziasmată. Odată pusă gresia În bucătărie, nu mai rămânea nimic de făcut, asta era tot. Ivan tot promitea că va veni să termine de pus gresia, dar zi de zi suna săo roage să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]