2,681 matches
-
pete scheletul cromat al scaunului său cu rotile, pliat lângă banchetă. Alături stă doamna Clark, cu sânii atât de mari încât aproape i se odihnesc în poală. Privindu-i cu coada ochiului, Tovarășa Lătrău se apleacă spre mâneca de flanelă gri a Contelui Calomniei. Spune: — Pur ornamentali, presupun. Și fără nici o valoare nutritivă... Aia a fost ziua în care am ratat ultimul nostru răsărit de soare. La intersecția următoare ne-așteaptă Sora Justițiară, care ne-arată ceasul ei mare și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și toate culorile sunt negru sau gri. Materialul negru al geamantanului e brăzdat de cicatricele fermoarelor argintii îndreptate în toate direcțiile, un șvaițer negru de mici buzunare și fante, de săculeți și compartimente. Fața Reverendului parcă-i doar carne crudă, roșie, adunată în jurul unui nas și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ne-a așteptat la ultimul loc de întâlnire stabilit. Cu degetele mânjite și pătate de creioanele pastel și cărbune. Cu mâinile pătate de cerneluri pentru mătase, cu hainele întărite din cauza crustelor de vopsea uscată. Toate culorile astea sunt încă doar griuri sau negru, și Ducele Vandalilor așteaptă așezat pe o ladă de unelte din metal plină cu tuburi de vopsea de ulei, cu pensule, acuarele și acrilice. Se ridică și ne face s-așteptăm, fluturându-și pletele blonde pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga Lipsă lasă să cadă femeia în papuci pe podea. Clark și Sora își croiesc drumul prin întuneric, pipăind pereții umezi, îndreptându-se către geana de lumină gri a lămpii de pe scenă. Domnul Whittier, noua noastră stafie. Chiar și stomacul Sfântului Fără-Mațe chiorăie. Ca să-și strângă stomacul, spune Miss America, unele femei beau oțet. Așa de tare doare foamea. Spuneți-mi o poveste, spune Mama Natură. A aprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pentru că s-a milogit de Papa Iuliu să-i dea de lucru. Ducele pe scenă, cu falca lui țepoasă, o perie aspră cu peri palizi maxilarul i se rotește, măcinând și frământând un cocoloș de gumă cu nicotină. Tricoul lui gri și pantalonii de pânză sunt presărați cu fulgi de vopsea uscată: roșu, roșu închis galben, albastru și verde, maro, negru și alb. Părul i se revarsă pe spate, o claie sârmoasă, năclăită, întunecată de ulei plină de fulgi lipicioși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ajung în România, acasă. Era o gară frumoasă și eu eram, la un moment dat, pe acoperiș, pe o terasă, de unde admiram intrarea în gară a unei garnituri de tren foarte lungi și foarte elegante; toate vagoanele erau de un gri argintiu. Am vrut să mă urc în tren, dar în acel moment garnitura s-a desfăcut pe mai multe linii și am știut că mai am timp până va pleca trenul meu, dar am început să cobor pe scări ca să
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
așa, cu piciorul... Cunosc faza, mingea tăiată e umplută cu pietre, cât să te sece când lovești plin de elan. Bunele obiceiuri văd că se păstrează. Am întârziat puțin, Leonard m-așteaptă în mașina lui scorojită, care-a fost cândva gri metalizat, lângă poșta de la rond. - Stai, trebuie să cobor, nu se deschide decât pe-afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că este destinat doar puținilor privilegiați. La un astfel de hotel nu puteai veni pe jos după ce schimbai mai multe metrouri. Nici măcar taxiul nu dădea bine. Am ajuns ștergându-mi fruntea de transpirație exact În momentul În care un Bentley gri parca În fața intrării, din el coborând un cuplu trecut de vreo patruzeci de ani. Amândoi purtau costume elegante, croite de cei mai buni designeri, și, cu o expresie melancolică pe chip, Îl salutară cu o ușoară ridicare a mâinii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
răspunde, spuse cu voce tare. Rămâi în copac. Ce știu ei despre... despre... De ce? Ce știu ei despre... despre soare? Ce știu ei despre copacul meu? Despre problema cu maimuțele? nu... nu suna bine. Ce știu ei despre... un măgar gri care se duce la piață? Nu, nici ăsta nu era un vers bun. Ce știu ei despre... Oh, vai. Încerca să găsească niște gânduri demne de a fi puse în poemul său. Se gândi cum Luna se învârte în jurul Pământului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
camerei se topea în întunericul din jur. Ferestrele erau întunecate, ca niște găuri negre de-a stânga și de-a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
la el. Se duse nonșalant până în partea din spate a navei și, în picioare în fața marelui tablou de plexiglas, privi pământul. Planeta se întindea, imensă, sub el, o lume încă puțin colorată. În timp ce-o observa, se preschimba în gri închis, se rotunjea cu fiecare minut. Prinse a se micșora repede și, pentru prima dată, o văzu, mare minge de ceață plutind în spațiul întunecat. Părea puțin cam ireal. Petrecu această primă noapte într-una din cabinele neocupate. Somnul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Nirenă și vechea capitală Nirena? Păru încurcată. - Adineauri leșinai și acum pui niște întrebări inteligente. Caracterul dumitale este mai complex decât ar sugera-o înfățișarea. Ei, dar acum, grăbește-te. Trebuie. - Ce sugerează înfățișarea mea? întrebă Gosseyn. Ochii reci și gri îl studiau. - Dumneata ai vrut-o, zise ea: Învins, slab, efeminat, copilăros, incapabil. Se întrerupse nerăbdătoare. - Ți-am spus să te grăbești. E serios. Nu mai rămâne o secundă în plus. Plecă. Fără să se uite înapoi, fugi pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
tot mănânci! A început să culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Ni se părea simpatică, dar și impresionantă fuga ei disperată. N-o putem lua cu noi sub nicio formă, plecăm departe și navem ce face cu o pisică pe drum. Era doar un pui, cu blană frumoasă, în alb cu gri, și cum se vede, foarte inventivă, o dată că sa urcat pe roata de rezervă, unde totuși nu se putea simți în siguranță, de aceea plângea încontinuu, apoi, rapiditatea ei cu care încerca să se țină de Cristina. Până nu dispare
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ordine și distracție. Dar într-o zi mergând spre cușcă, Cristina a descoperit niște petice de blană gri în iarbă și ochii i se umplură cu lacrimi pe loc. Presimțirea noastră a devenit o realitate neiertătoare. Unul dintre iepurași, cel gri, primit în dar de la Simi, nu mai era în cușcă. Un câine vagabond și înfometat a trecut gardul și săpând pe sub cușca lor, a tras pe unul dintre pui, sfâșâindu-l. Nu știam cum să-mi consolez fetele, pentru că ele sufereau
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
revoltă aprinsă, galbenul este o culoare caldă, ruptă din soare, dar poate însemna și gelozie crudă, verdele este pașnic ca și pajiștea, albastru este destinat cerului, dacă-i deschis e de bine, dacă începe să se închidă, se apropie de gri, negru, de ce e mai rău... albul este imaculat, rar îl găsești, iar negrul este culoarea tristeții, fugi din calea ei. -Vrem la părinții noștri, strigară fetele după un timp însemnat. -Numaidecât, le răspunse Peter Pan, personajul nostru binevoitor, vă mai
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fiu spaima piraților și în ajutorul vapoarelor în derivă! Văzduhul, în momentul când îl atinsese cu sabia de foc, îl și transformase într-o mare întinsă, cu apa albastră, care se juca uneori în culori, înfățișându-se când în verde, gri sau în culoarea cerului cu boltă. -Tu, al treilea ou, obosit de atâta rostogolire, în ce ai vrea să te preschimb, ca să te așezi și tu la casa ta?Drept să-ți spun, m-am plictisit de atâta nisip, crede
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
satisfăcut când dădu paginile: Asta e grețoasă, râse el. — Serviți-vă, domnilor, zise bărbatul numit Helmut. Dacă e ceva anume ce căutați doar cereți, nu vă sfiiți. Se lăsă pe spătarul scaunului și scoase din buzunarul de la piept al hainei gri și soioase o cutie de prizat, pe care o deschise cu un bobârnac al degetului său murdar. Se servi cu o doză, o plăcere care avu ca efect o ofensă la fel de mare asupra auzului precum oricare dintre materialele tipărite disponibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întoarceți înapoi, nu știu însă dacă funcționează, aici se strică totul. Mai avea încă guma în gură și își mișca de zor fălcile. Se feri de soare făcându-și pavăză cu mâna. Ochii ei care la lumină apărură de un gri palid mă măsurară grăbiți. Verigheta de pe deget, cravata, poate, îi dădură încredere, chiar dacă nu părea una care se teme de necunoscuți. Puteți telefona de la mine, dacă vreți, locuiesc aici aproape, și-și întinse gâtul spre un loc neprecizat de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
trecut, nu m-am uitat în spatele ușii. Nu am avut curaj, păcat. Mă forțam, dar nu reușeam să-mi amintesc la ce servea camera aceea. Ușa de dinainte duce la camera în care se fac recoltările, dar ușa deschisă în spatele gri al polițiștilor... Alunecam cu gândul în spațiul acela gol, necunoscut, unde poate se ascundea femeia pe care nu mi-o mai aminteam. Și mi se părea, Angela, că amnezia aceea era îndeajuns pentru a șterge ceea ce făcusem. De ce nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îi era îmbâcsită ca aceea a câinelui. Nu, nu aveam nici un drept să o jignesc, mi-am deschis palmele și m-am ascuns înăuntru. Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești și devii gri și bătrână ca un șarpe muribund, numai cu mine ai curajul să mori. Crevalcore îi furase unul din papucii ciclamen și îl ținea în gură fără să-l muște. — Scuză-mă. Dar ea nu mă mai asculta. Poate într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de meseria aceea de vânt și mirosea a alcool. Ridică brațele spre cer. — God! God! și se îndreptă spre proră. O pasăre s-a așezat pe neașteptate lângă mine, n-am văzut-o venind. Penele de o culoare murdară, între gri și verde, picioarele palmate strânse împrejurul fierului de la balustradă, ca niște mânuțe. Este o încrucișare ciudată între un pescăruș și o barză neagră. Pieptul i se umflă și i se dezumflă ritmic.Trebuie să fi înfruntat un zbor dificil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Carul Mare și la Carul Mic, la Steaua Polară. Vine lângă mine, are un pulover pe umeri și un pahar în mână. Vrei să bei ceva? Dau din cap. — Ce ai? zice. — Nimic. — Ești sigur? Va veni toamna, marea va deveni gri, nisipul murdar, vântul îl va zbura, casa va fi deja închisă. Elsa simte și ea adierea aceea de melancolie. Se strânge lângă mine în pat, vrea să facem dragoste. — Vrei să dormi? Nu mă mișc, rămân la locul meu: — Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mereu un vis. Visa că trenul ei pleca fără ea. Ajungea mai devreme la gară, era îmbrăcată cu o rochie frumoasă, cumpăra o revistă, apoi se plimba liniștită pe peron. Trenul era acolo, o aștepta, un tren elegant, roșu și gri, spunea. Vroia să urce, dar pierdea timp scotocind în poșetă în căutarea biletului. Vroia să citească destinația, de aceea pierdea timp... Trenul o pornea încet și ea rămânea acolo și nu mai avea nici poșetă, nici pantofi. Gara, în spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
iubita mea. Voi avea mai multă grijă de mine însumi, te voi iubi fără să te chinuiesc. Am deschis ochii, am privit puținul care se afla în jur, caseta lăcuită, covorașul spălăcit în dungi de lângă pat și dincolo de ferestre pilonul gri al viaductului. Apoi fotografia unui bărbat, sprijinită de oglindă. — Cine este? — Tata. — Trăiește? — Nu-l văd de foarte mulți ani. — De ce? — Nu era un bărbat făcut pentru familie. — Și mama ta? — A murit. Și nu ai frați, surori? — Toți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]