2,606 matches
-
direcții culturale. (C. M. SPIRIDON) Mă uit cu admirație și regret la cele câteva segmente cu prăvălioare vechi transformate acum în cochete bistrouri și buticuri și nu-mi pot reprima regretul că în cea mai mare parte a nobilului oraș, calupurile grotești din ciment, care demult au năpârlit, au luat locul imobilelor de stil, cele care au și determinat efigia de neconfundat a capitalei Moldovei. Am rămas un neobosit trăpaș în căutarea rămășițelor neprețuite iar pașii îmi sunt însoțiți de gândul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
națiunii. În același timp, însă, noi apariții ultrareacționare, precum Rush Limbaugh, acumulează, și ele, putere culturală și mediatică 5. Filmele hollywoodiene atacă cu regularitate mișcarea feministă și imaginea femeii, oficializînd, în schimb, dominația masculină și masochismul în formele cele mai grotești. "Paranoia bărbatului alb" este evidentă în întreg mediul cultural american, de la revistele cu benzi desenate, pînă la dezbaterile la radio, iar ofensiva culturală conservatoare continuă dezlănțuită, fără s-o poată opri nimic. Europa este cracterizată de conflicte culturale similare. În
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
violentă de a face dragoste cu soția sa, al cărei refuz îl determină să încerce s-o violeze. Într-o luptă violentă împotriva monstrului, viermele este aruncat afară de data aceasta apărînd sub forma unui șarpe uriaș care, în urma unei metamorfoze grotești, devine Kane însuși! Această metamorfoză vierme/șarpe/monstru/Kane simbolizează pericolul sexualității necontrolate a clasei muncitoare și îl prezintă pe Kane ca pe o forță monstruoasă și amenințătoare 16. În final însă, tatăl își răscumpără greșeala și devine din nou
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
mai dispersată, în stilul unei subiectivități postmoderne. În colecția de videoclipuri pe anul 1990, Anderson prezintă o clonă masculină a ei, care să o ajute la producția muzicală și publicitate, pentru ca mai apoi să apară o clonă feminină, ambele destul de grotești. În vreme ce Madona își cuprinde pubisul cu mîinile, dansînd într-un costum bărbătesc ce simbolizează asumarea prerogativelor puterii masculine, falice, Anderson utilizează metode electronice pentru a-și coborî cu o octavă tonul vocii, așa încît să sune a voce de bărbat
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
trei din cei patru locatari. Binișor, lua ghetele și hainele spre a le curăți, apoi se apropia de masă și golea sticlele încă cu rămășițe de vin. Faptul era dovedit. Atunci o idee diabolică trecu prin capul unuia; o farsă grotească fu pusă la cale pe socoteala întemperatei bătrâne. Seara și noaptea fusese petrecere mare, se mâncase cremvurști, piftii și pastramă, se fumase și se băuse mult. Pe la 6 ceasuri dimineața, a doua zi, cocoana gazdă intră, ca de obicei, cât
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
aici. Chestiile de genul ăsta mă umplu de silă. Noroc și cu cartea lui Liviu Stoiciu, pe care am primit-o ieri, cu surpriză și bucurie mare! N-am citit-o toată! Dar îmi place mult! O găsesc politică și grotescă. Nu demult am scris un ciclu de texte numite "Scene grotești din viața oricui". Deși am cu totul alt mod de "zicere", cartea superbă a lui Liviu îmi amintește de acest titlu. Nu, lumea nu se va plictisi citindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
cu cartea lui Liviu Stoiciu, pe care am primit-o ieri, cu surpriză și bucurie mare! N-am citit-o toată! Dar îmi place mult! O găsesc politică și grotescă. Nu demult am scris un ciclu de texte numite "Scene grotești din viața oricui". Deși am cu totul alt mod de "zicere", cartea superbă a lui Liviu îmi amintește de acest titlu. Nu, lumea nu se va plictisi citindu-l în același... ton! Pentru că numai formal pare a fi ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
în virtutea unor parti pris-uri. Dânșii nu au fost din partea... literaturii pe care n-o mai chinuie problemele artei (... ca artă!) și care se opintește din răsputeri să fie actuală (prin radicalism și sfidare), năucitoare, transformându-se într-o acțiune ciudată, grotescă, în așa-numit performance gestual-textual (sau... a-textual!), în provocație, în stare să excite sau să enerveze ascultătorul (cititorul?), impunându-i să ia oarecare hotărâri, să facă ceva acolo, în mintea lui, pentru a înțelege oarece din cele ce i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
deschis niciodată sarcofagul cu stenograma acestor 12 ani, ani de galeră pe submarinul Albatros. E un film pe care nu sunt pregătit să-l revăd încă și cu atât mai mult să-l montez! Totul mi se pare pe cât de grotesc, pe atât de aleatoriu: scenariu, distribuție, regie și, mai ales, zic eu, interpretarea personală, mult prea cabotină ca să-mi amăgească amorul propriu. În plus, mă tem că nici nu prea există amintiri, ci numai versiuni. La ce bun să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
acum amintindu-i doar pe cei ce au plecat spre neștiut. De ce pleacă oamenii buni și unde pleacă ei? Cărțile lui Radu le-am citit pe nerăsuflate, autografele cu dedicații erau mereu pline de căldură, de încurajare. "Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar noua" (1993), "Viața și opiniile personajelor" (1983) și "Suferințele tânărului Blecher" (1996). Cred că sunt un amestec ciudat de ironie și patriotism, de sensibilitate plastică și lirism, de predispoziție teoretizantă și explozie imaginativă. Sau poate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celulă, spune că Bordeianu dădea cu milă și a fost observat și turnat de cineva agresorilor. A fost snopit în bătăi pentru aceasta și apoi arătat camerei gol până la genunchi, întreg corpul fiindu-i plin de vânătăi. A trecut prin grotesca punere în scenă a Crăciunului din 1950, când a fost supus unor umilințe ieșite din comun. În timp ce era închis la 3-subsol, a fost scos din celulă și anchetat de un angajat al Securității din Iași, care părea șocat de aspectul
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de la creștini. Cu deosebirea că tapasia are o înțelegere mai largă, în sensul în care pentru indieni orice reținere de la plăceri sau confort reprezintă o încercare a virtuților spirituale ale practicantului. Există și exhibiționiști ce transformă tapasya într-un spectacol grotesc cu pretenții de spiritualitate, ceva de genul: stat într-un picior un număr de ani, muțenia prelungită etc. The show must go on! (engleză) - Spectacolul trebuie să continue! Vibrații - forma sub care se manifestă energiile omniprezente, ca și cele ce
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
participat din plin la falimentarea Televiziunii, îndemnați de redactorii care fuseseră în Studioul 4 în zilele când știrile otrăveau apele, se învârteau în cerc, în curte purtând niște bannere cu sloganuri scoase parcă din Scânteia anului 1946. Plus niște caricaturi grotești ale lui Coposu și Paler ; chiar dacă Paler fusese director la un moment dat în Televiziune și simpatizat de mai de toți cândva, acum devenise odios - și mărșăluiau așa... Parcă erau într-un lagăr, într-o pușcărie unde deținuții fuseseră scoși
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cm). * 398 „... o vorbire încâlcită, pestriță, o goană după neologisme, pe de o parte, și după arhaisme, pe de altă parte, o gândire abtrusă, o sentimentalitate tulbure, un misticism bizar, un amestec de folclorism și modernism, ducând nu rareori la grotesc. Nicăieri ce e mai rău din Blaga, din Barbu, din Arghezi, din poezia modernă, în general, n-a rodit mai viguros.” ( G. Călinescu, Poeți tineri bucovineni, în Viața românească, XXX, nr.5, mai 1938, pp 69-74). „Nici o altă confrerie literară
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă, de la A. Toma la A. Păunescu și retur. Cu luciditate și detașare, să înțelegem nenorocirea care s-a abătut asupra literaturii noastre și să ne eliberăm de fantomele grotești ale unui trecut care ne urmărește încă. (Caietele de la Durău, nr. 6, septembrie, 1998) CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI Timp de aproape cinci decenii, poeții, bine stipendiați de partidul unic, au cîntat în versurile lor: mărețe realizări ale cincinalelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de marmură, cu jacuzzi și aer condiționat. Eram posesorul de necontestat al unei senzualități deviate grotesc". Înduioșătoare și de mare cruzime este aventura agricolă a unuia dintre deținuți, student medicinist în 1956, cînd a fost arestat pentru organizarea unei manifestații de sprijinire a Revoluției din Ungaria, mai apoi unul dintre importanții prozatori români postbelici, Alexandru Ivasiuc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în groapă, despre femeile ieftine ale tuturor, ce se visaseră odată mari actrițe sau balerine. Toate acestea le descoperea Cristian acum, prea crud ca să le poată face față, trăind mereu cu spaima că și el va ajunge o mutră tristă, grotescă, printre ele. Venindu-i acestea în cap, tânărul student n-a mai repetat partiturile pe care i le lăsase domnul Vrăbiescu, așa cum obișnuia să studieze intens când găsea câteva clipe de liniște în cămin. Azi nu. Cămașa cea nouă, care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
imediat în curtea interioară, iar de acolo înăun- tru, într-un hol mare, unde se adunaseră mai mulți polițiști, paznici și supraveghetori, să -l vadă pe marele dizeur. O for- fotă de nedescris, zeci de figuri sinistre, zâmbete și grimase grotești îi trec prin față, Cristi nemaiputând să deslușească exact ce se întâmplă cu el. De-acolo este împins și tras pe un culoar semiîntunecat, într-o lumină slabă, roșiatică, un culoar îngust, tot numai cărămidă dură, cu un miros ciudat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nebunia singurătății sale, de care tot timpul i-a fost cea mai mare teamă, doar demoni și fantome au venit, care să-l dărâme și mai mult. Șoaptele eternului profesor Vrăbiescu nu se opreau, însoțite de un râs isteric și grotesc. „Ți-am spus, Cristiane, ți-am spus !“, se hlizea el, legănându-se în fotoliul de lângă patul bolnavului, care nu îl băga în seamă. Când se simțea în puteri le zâmbea. Se ridica din pat și o lua din nou prin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
declasare, confiscarea, chiar și simbolică, a acelor drepturi pe care cel care se naște Într-o comunitate Închegată și mândră, sigură de sine, le primește În secunda nașterii, dacă are părinți care-l revendică. Într-un fel, la modul absolut grotesc, același proces al dezavuării, al confiscării drepturilor pe care le primește un cetățean la nașterea Într-o comunitate puternică și mândră s-a Întâmplat și la noi În ultimul deceniu al dictaturii ceaușiste, cel mai penibil, cel mai „absurd”: cel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cel care cerea să se expatrieze era supus unui ritual de umilință În colectivul În care funcționase, locul În care-și arătase competența și În care rezida, de fapt, expresia muncii, dar și a demnității sale! La modul absolut caricatural, grotesc, cum am spus, caragialesc, dacă vreți, nu era acest „ritual” al umilinței publice o „amintire” veche a unei peceți negative care i se aplica celui care era exlus dintr-o comunitate ce se considera - și era! - nucleu și pavăză a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale sale, ale tatălui și ale tinereții sale, pentru a trăi, În plus, o experiență unică, pe care o Împărtășește apoi cu grupuri tot mai largi - nașterea unui dictator, instalarea sa În puterea absolută, care În final ajunge un spectacol grotesc și tragic, apropiindu-se, cum o spuneam, de medievalitatea românească târzie, când „Domnul” posedat de o ambiție nemăsurată este tot mai mult izolat de realitate, de propria sa camarilă, care, apoi, cu ezitări penibile și așteptând Încă o dată un semnal
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și isteric anti-valoric și care-și face din ura față de „altul”, de alteritate, un ultim pilon de dominare și asuprire. Și poetul Alexandru, care, naiv - Însă manipulat de presa culturală pro-ceaușistă! -, credea că sosise ora „românismului” sub mantia unui „domnitor grotesc”, mai hilar și mai abil decât orice fanariot exportat de un imperiu leneș și depărtat; un biet și mărunt șef de stat care, după ce confiscase tot ce mișca și stătea, și-a vârât mâna-i hrăpăreață și În istoria națională
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
făceam și Înainte, sub dictatură, când și ei, la rândul lor, „ne disprețuiau”, dar... măcar Își dădeau această „osteneală”, incluzându-ne Într-un fel sau altul În calculele lor. Ei bine, azi, se pare, rod al acestor „disensiuni” penibile, uneori grotești și infantile, care au apărut În lumea noastră - când nu sunt opera unor noi și rapace oportuniști „de stil nou”! -, domnii politicieni care „ne conduc” În timp ce se sfârtecă Între ei cu zâmbetul pe buze sau schimbând alianțele cum alții Își
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută a scrisului În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu, sau Bogza, Încercând, În ultimii și cei mai grotești ani ceaușiști, să obțină sprijinul unui Gogu Rădulescu, ea și câțiva colegi de marcă, Înspăimântați de paranoia puterii. (Gogu, fostă „vedetă a acelor portrete” pe care le purtau manifestanții, sutele de mii care defilau de 1 mai sau 7 noiembrie
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]