60,329 matches
-
dădu din umeri și le întoarse spatele la toți, apucîndu-se singură de săpat la prima movilă. Hai să tragem la sorți, propuse Virgil. Hai! se amestecă și Bărzăunul, numai să poată începe odată treaba. Întrucît nu aveau nici creion, nici hîrtie la ei pentru a face bilețele, Vlad luă o pietricică și i se adresă lui Virgil: Dreapta, ori stînga? Dreapta! zise cu inima îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
crede că inspirația este ceva magic, având loc instantaneu, este adevărata "clipă poetică". Trebuie numai transcrisă. Iată în acest sens două exemple din creația eminesciană. Așa cum rezultă din manuscris, poezia de mare frumusețe lirică, O mamă... a fost așternută pe hârtie d'un seul trait în forma definitivă, cu puține modificări, nesemnificative în logica internă a ideii poetice, și anume, cea a eternității morții vegheată protector de mișcări ale "sfintei naturi". Aici Natura meditează melancolic părând împăcată cu propria ei eroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
povești decât succe siunea repetitivă de ciorbă și ostropel. Cartea nu a apărut niciodată, dar și eu, și fratele meu, despre care încă mai cred că a fost conceput în acele zile, ne-am hrănit din ființa ei nepusă pe hârtie toată copilăria, ascultând o pe mama vorbind despre trufe umplute cu lavandă și samovare rusești sfârâind într-o mansardă supraîncălzită, în timp ce ne hrănea cu chiftele și salată de roșii. Când, la rândul meu, am călătorit prima oară la Paris, îmi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pe iarbă, cu picioa rele goale, nopțile fără somn, alte nopți fără somn, cu dinți abia mijiți, cu vise povestite, împăr țite, dumicate în întuneric, cu cer turi, cu neștiința lor în ale contabilității biruindu-i jos, în cantină, printre hârtii, cu altfel de tăceri. Își simțiseră gândurile sărutându-se așa cum ei nu o mai puteau face și plânseseră mai adânc, fără lacrimi, în drăgostiți de respirația celuilalt, de pielea lui, în care se ghiceau amprentele altor anotimpuri. — Trebuie să pleci
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și de încă netrăite suferințe amoroase îl scrie imaginar, în clipele de răgaz, îl contemplă apoi în vitrina unei librării, îl împachetează frumos, în hârtie colorată, lucioasă poate, și-l face cadou unei iubite acum inexistente și ea, al cărei nume se profilează fin în dedicația de pe prima filă... Suficientă reverie pentru acum, însă. Alexandre își adună de pe scaun o pereche de pantaloni relativ călcați
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mic, ca Alice. Cheița deschide ușa spre Țara Minunilor. Pentru asta trebuie să fii mic, mic, mic. Așa ajunge documentul „alx“ în apartamentul lui Alex. La biroul de sus, din fosta cameră a lui Alexandre, Domi nique oftează cenușiu frunzărind hârtii vechi, aceleași în fața cărora Auguste, contabilul, decretase, cu câțiva ani în urmă, iremediabilul deces al cantinei, pe motiv de insuficiențe financiare. O Dominique mai tânără îl privise îngrozită, conștientă de dispariția unicei surse de venit, de pantalonii o idee prea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și cad, apoi, într-o putrefacție atotminerală. Tră să turile ei, de altfel frumoase, schimonosite de efortul de a auzi pulsația de viață din trupul plantelor și de a muta sunetul în liniile care se nasc sub apăsarea cărbunelui pe hârtie. Nu, nimic din dulceața Cosettei. Ochii ei verzi-gălbui șerpuiesc asupra lui o clipă și surâd reptilian până când buzele se desfac cărnos și vocalele ei se lovesc de consoane șuierate, dar precise, ca și cum l-ar fi așteptat acolo de când lumea, ca și cum
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei halucinante cu plante care păreau să invadeze, junglifer, orice spațiu pe care-l traversa. Îl speria privirea ei chihlimbarie. Îl și chema. Contrar imaginii mentale a iubitei pe care avea s-o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de scriitori. Mi-amintesc că pe când existau la noi puține aparate, înainte și după ultimul război mondial, mulți râvneau la această frumoasă și fără bătaie de cap meserie. Numai cât făceai țac! și personajul nu-ți mai scăpa nicicum de pe hârtie... Și câte alte avantaje (pentru autor, nu pentru cititor!), pe care nu le mai înșir aici din lipsă de spațiu. Să văd dacă nu există cumva alte probe. A făptuit ceva deosebit omul meu? Vreun asasinat, vreo spargere, viol sau
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mi se pare de-a dreptul caraghioasă. Mi-amintesc, eram prin ultima clasă de liceu, într-o bună zi (bună, vorba vine!) un coleg s-a aruncat înaintea trenului. În buzunarul de la piept i s-a găsit un petec de hârtie pe care scria: „ Am fost și nu mai sunt” . Era începutul unei poezii? Un mesaj banal pentru noi, proștii, care am fost nevoiți să-l culegem dintre șine, ca să-l depunem într-o groapă? Ori numai un avertisment, mai mult
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
lămuri în nici un fel starea cu totul curioasă simțită azi către amiază. Tocmai se așezase la birou și răsfoia un carnet cu note la ultimul proiect de roman, deja contractat la editura Forum. A scos din dulap un top de hârtie, dar nu a reușit să scrie decât „Cap. I ”, că l-a și apucat un fel de leșin de la stomac. Coala albă îi întărea parcă senzația de uscăciune în cerul gurii. Era un fel de ardere negativă, o impresie de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
chiar un semn bun... Tot cu gânduri ca acestea a contemplat borcanele până seara, când a ieșit în oraș ca să ia puțin aer. A doua zi a decurs la fel, din zori până în amurg. Carnetul de note și topul de hârtie zac pe birou, neatinse. Contrar așteptărilor, după treaba cu borcanele nu a putut să mai scrie nimic. Nu se gândise nici o clipă că imaginea vie - și atât de clară! - a operei sale receptate de critică ar putea să-l inhibe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Vavilonului”, stihuri la stema țării și altele. Cum românii au fost, din vechime, mari crescători de animale, cu carnea au rezistat lăcomiei asupritorilor, iar cu pielea au rezistat năvalei timpului. Astăzi, în ce privește ultimul punct, nu mai avem probleme: fabrici de hârtie câte vrei!” Am reprodus in extenso meditațiile tovarășului Chiracu, deoarece și aici se vede cât de colo „școala Perju”). Câte subiecte de roman! De aceea a și renunțat atât de repede la proiectata carte despre Che. Avem și noi eroii
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât mai rar, indiferent, răsfoind alene niște hârtii. De partea cealaltă emoția crește! Tu cântărești, cântărești, până când una dintre candidate îți face oarecare impresie. Îi spui că, deocamdată, postul este „blocat”, dar să mai treacă, eventual să încerce o colaborare externă, dacă are timp, dacă nu îi este
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
-șef. Și se așază, tocmai când se aude foarte clar, dinspre colțul unde era plasat Lulu Chiracu: „ - Ful de ași!” MUNCA FACE PE OM! Periodic, Beșleagă, adică tovarășul Beșleagă C. Vasile, te cheamă în birou. Așteaptă totdeauna cu nasul în hârtii, absorbit cu totul, pur și simplu absent! Cât de concentrat este și cât se preface? Greu de spus! Nimeni nu a reușit să afle adevărul, nici chiar prin cele mai ingenioase metode. Trebuie să stai minute în șir până ce șeful
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ieșit prin una din ușile întredeschise ale birourilor de pe lungul culoar de la parterul D.J.I.C.P.T.-ului (Direcția Județeană de nu mai contează ce - nota autorului). Am grăbit pasul, dar nu nu mi-am dat seama cine vorbise. Toți erau cufundați în hârtii, scriau, calculau, total absorbiți, conform modelului Beșleagă C. Vasile. Nu am putut afla nici de la cine a pornit povestea cu ultimul test de concentrare și hărnicie apli131 cat șefului. Un chemat a intrat, s-a așezat fără nici o invitație și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
decât apă în vaza chinezească de pe măsuța fantezi din biroul lui Beșleagă, în timp ce acesta nu reușea să mai dea de capăt unui dosar voluminos. Dosar în care s-a prăbușit din nou, chiar înainte ca Radu Costică să iasă cu hârtiile aduse la semnat. De data aceasta comentariile au ținut săptămâni. Femeia de serviciu a avut privilegiul să constate prima, când a schimbat apa la flori. A devenit martorul oprit și chestionat atât de des, încât la un moment nu a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
virgulă! Pentru că lucrurile nu s-au oprit aici. Nu mult mai târziu, cineva a lăsat în biroul lui Beșleagă, da, se înțelege, tot când a fost chemat, ei, bine! a lăsat un cățel! Este adevărat, nu i-a deranjat nici o hârtie de pe masă, cu toate că a rămas în încăpere până târziu, după ora închiderii. L-a eliberat paznicul de la Paza Contractuală. Numai Beșleagă nu a știut nimic... - Dom'le, asta nu se mai cheamă teatru, este absolută idioțenie! O fi vrând el
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ta, cuminte și obedient, ca zeul să-și întoarcă fața lui ca un soare către tine, semn că te-a recunoscut și că nu mai e mult până ce îi vei intra în grații. Pleci lăsându-i toți banii, rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
la birou boțit și posac. Domnișoara Pandele, secretara domnului director, îi lipi un plasure pe cot și-l îmbărbătă cât se pricepu. Era însă prea târziu să-i mai poată intra cineva în voie domnului Avram. Stătu în fața mormanelor de hârtii toată ziua și bătu gânditor cu creionul în lemnul biroului până se făcu ora să se întoarcă acasă. Petele, între timp, se înfrățiseră și formau o hartă imensă, de nu se mai știa unde începe și unde se sfârșește. În
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și cu toate cele trebuincioase, purcese să scrie. Dragă domnișoară, Mă numesc Gigi Pătrunjel. E mai mult decât probabil că nu mă cunoașteți. V-am zărit de câteva ori intrând pe poarta casei de atunci și inima mea... Citi. Mototoli hârtia și o zvârli într-un colț al camerei, surprins el însuși de gestul acesta clasic de scriitor cuprins de furia creației. Smulse altă foaie și mai nelămurit și reîncepu: Dragă domnișoară, Scuzați-mi impolitețea de a vă scrie. Dumneavoastră nici
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și întindă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și-a făcut datoria față de un om ce ar fi putut altminteri să moară. A doua zi primește vestea că redactorul-șef este bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept niște hârtii. Hârtii de-o sută. PĂȚANIILE AUTORULUI Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de romane care
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
a făcut datoria față de un om ce ar fi putut altminteri să moară. A doua zi primește vestea că redactorul-șef este bine, își revine spectaculos, dar extrem de supărat pentru că, spune el, îi lipsesc din buzunarul de la piept niște hârtii. Hârtii de-o sută. PĂȚANIILE AUTORULUI Trăise cum știuse. Și știuse ce trăise. Ceea ce nu-l ajutase neapărat, ba deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de romane care nu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sfârșit să bată la poarta marilor speranțe. Societatea nu e nevoie să-l placă, își mai spuse încrezător, ci să-l citească. În fond, amânase de atâtea ori, încât acum i se părea că e aproape imposibil să pună pe hârtie ceea ce gândise în sute de rânduri. Se așeză comod în șezlong, își aprinse pipa și se scărpină în barba rară. Își ascuți două creioane. Și simțurile. Își aruncă privirea pe fereastra care dădea într-o curte interioară, spre disperarea inspirației
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]