2,407 matches
-
adevărului, cântecul Margaretei Pâslaru, care a încântat cândva ieșirea din adolescență, a celor care suntem intrați bine în vârsta părului alb și candidați incontestabili la un loc de veci. Azi sunt din nou trist. Nu-mi vine nici să fac haz de necaz și nici să mă joc de-a râsu-plânsu. Fiindcă am lucrat un sfert de veac la calea ferată și încă-mi mai trec trenuri prin cap, mai ales după miezul nopții. Bineînțeles, că dacă ar citi versurile de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
bănuiască, probabil, că nu eram inițiat, precum ceilalți, din familie, în tainele limbii franceze. De aceea s-a încruntat când s-a lămurit că nu reușeam deloc să nimeresc pronunția exactă a articolului "le", zicând ba "le", ba "lio", spre hazul colegilor mei. Scena era, probabil, într-adevăr, comică. Un mic "barbar" se chinuia în fața unor fii de patricieni din "Roma" să vorbească într-o limbă necunoscută. Influența franceză, în România interbelică, nu atinsese România profundă, se oprise la protipendadă. În timp ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu ne deranja și convorbirea noastră aluneca printre idei odată cu paharele... eram încântat de cum defilau diferendele; sportul lipsea din discuții, doar partea amuzantă a vieții avea prioritate, spectacolele de la care nu lipseam când aveam bani și cazurile speciale pline de haz, de care eram plin! Eram în vervă! Nu se dansa în seara aceea, deși ne-am fi bâțâit puțin cu ele. Banii lui Edy s-au evaporat din primul foc tras de cineva, căruia nu i-au plăcut mutrele noastre
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
foarte multă cafea, caldă mai puțină... se prefera cafeaua rece albaneză la gramaj și pe sub masă. După ce-au băut băieții câteva cafele reci Scandemberg, se încinseseră, însă s-a ivit un reporter, cu aparatul foto agățat de gât spre hazul teribil al tuturor; revoltat că nu erau cu toții la marea sărbătoare, dar mai ales că nu și-a găsit un loc, s-a legat de ei: - Ce fel de studenți sunteți dacă nu vă duceți să-l vedeți la față
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
încep să cânte un cântec pe care îl cunosc toți. În timp ce jucătorul caută să se apropie de locul unde a fost ascuns obiectul se cântă mai tare, dacă el se găsește departe de obiectul ascuns jucătorii cântă mai încet. Mult haz va fi dacă se poate strecura obiectul în buzunarul celui ce caută sau se agață de hainele lui fără ca el să observe. În felul acesta, spre surprinderea sa, toți vor cânta din toate puterile oriunde s-ar mișca. 53. Găsește
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
se risipi, jenată, dar mica panică ce-mi Încercă ființa, căci nu știam ce să fac, fu salvată de fiica ei care se ivi cu cele trei farfurii cu prăjituri pe o tavă mică, ovală, pe care o ținea făcînd haz de Îndemînarea ei de jongleur. Acum eram toți trei la măsuța rotundă de lemn și nu știam dacă să reiau sau nu - și cum? - conversația Întreruptă cu cîteva clipe Înainte, căci fusese oprită exact pe locul unde iarba crescuse lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu șenile filologice, spintecate cu verbe ascuțite de bucătărie japoneză, ca niște rîme, sau ce mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mănîncă asiaticii, tîrÎte de păr pe pardoseala Înnegrită de sînge, spînzurate, mitraliate simetric, sacadat, torsionate, rupte-n patru și date cu fruntea de pămînt În hazul nebun al asistenței, care știa că-i vine și ei rîndul, amîndoi aveau un haz indiscutabil, primul care lua cuvîntul armat era Gârbea. Numele i se potrivea. Bănuiesc că și Înfățișarea. Scund, plinuț, tuns scurt, cu ochelari, un zîmbet arcuit subțire ca al motanului din Alice și o frază de o politețe rece, geometrică, executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
n-ar fi fost Pacino, ar fi putut fi recomandat amatorilor de telenovelă cu gaze de eșapament, iar finalul cînd Barkin este supărată pe el, merge țeapăn pe stradă, Pacino o ajunge din urmă vorbindu-i Întruna, plin de un haz disperat, și ea nu mai rezistă, izbucnește-n rîs și traversează Împreună fericiți strada pînă la adînci bătrîneți e identic cu cel din Tootsie, doar că În loc de Pacino e Hoffman și-n loc de Barkin, Jessica Lange, care-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să schimbe fața de mătase a fotoliului, și inginerul continua să le certe, în timp ce noi doi nu știam ce să facem cu mâinile și pe cine să privim. Chiar Lucien era puțin încurcat, deși la plecare, în mașină, a făcut haz nespus de acest accident. Numai doamna rămăsese cu același zâmbet pe buzele înroșite și aceeași timiditate caldă în ochi. Conversația n-a mai durat mult. Inginerul i-a arătat lui Lucien manuscrisele sanscrite din biblioteca unchiului său, fost prim-pandit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aparte, un vis al inteligenței libere”. Păi la Junimea era o regulă care spunea că „anecdota primează”. Dacă un junimist începea să spună o anecdotă, se întrerupea orice activitate. Dar... ferească-l Sfântul pe cel care povestea o anecdotă fără haz! Era luat în răspăr și „rușinat”... Erau doar câțiva junimiști neîntrecuți în a spune anecdote, în frunte cu Ion Creangă, urmat de Carageani și Iacob Negruzzi. Cel care dădea tonul la râs era amfitrionul - Vasile Pogor - care se tăvălea râzând
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Si lucrurile se sfârșeau aici sau continuau pe același ton. Totul depindea de dispoziția lor în momentul acela. Nu se supărau niciodată. De fapt, ei spuneau aceste vorbe ca să se mai veselească puțin. Sau, cum s-ar spune, să facă haz de necaz când greul era prea greu...De această dată, însă, moș Dumitru i-a întors-o: Nici tu nu mă face s-o spun pe cealaltă, care-i mai adevărată ca a ta, Pâcule. Cu alte cuvinte, amândoi avem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tu că fimeia m-o pus cu botul pe labe și gata. N-am mai tras. Eu, să fi fost în locul tău, întâi trăgeam și pe urmă îi spuneam povestea cu dracul - a pus paie pe foc moș Dumitru, în hazul tuturor. Adică cum, măi Dumitre? Trag eu un foc de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Te-ai însurat în sat la mine și, în loc să-ți duci fimeia acasă, ai venit tu la ea. Asta se cheamă că te-ai măritat, Pâcule! a pus paie pe foc moș Dumitru, privindu-l intenționat cam de sus, în hazul cărăușilor. Cum-necum, eu am să vă spun povestea fimeii din sat de la mine. Păi dă-i drumul, Pâcule, că ne apucă ziua de mâine așteptând - l-a îndemnat moș Dumitru. Are să te apuce și amiaza dacă ulcica din fața mea șade
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
făcut Goguță, tremurând ca varga...Am început să cânt eu mai avan, dar tot nu ieșea mare brânză.” Pâcule! Să nu spui că nu s-o rupt și ultima strună a lui Costân, că atunci povestea nu mai are nici un haz - l-a luat la vale pe povestitor moș Dumitru. Dumitre, nu ai noroc nici de data asta, pentru că nu s-o rupt struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ripostat Pâcu cel hâtru. Da! Cu Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Pâcule - a precizat moș Dumitru, cocoșindu-se ca un flăcăiandru abia ieșit la horă. Acum vrei Ilene-Cosânzene vii și adevărate, Dumitre? Acum, când ți-o slăbit...privirea ? a întrebat Pâcu, în hazul tuturor. Acum mă mulțumesc și cu povești, Pâcule. De ce nu m-ai întrebat acum treizeci-patruzeci de ani? s-a îmbățoșat moș Dumitru. Uite că nu mi-o trecut prin cap - a răspuns împăciuitor Pâcu. Dacă am să vă spun că
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
treabă nu avea? a grăit Ion Cotman, cam cu jumătate de glas. Făcea și el ce-i mai ușor. Una-i să prășești sau să tragi la coasă și alta-i să faci copchii - l-a completat Alecu Slobodă, în hazul general. De hatârul copchiilor - a reluat firul povestirii Hliboceanu - o făcut ce o făcut și o sclipuit vreo doi gologani acolo și o cumpărat un cocoș, să facă măcar un borș bun...In ziua sorocită să taie cocoșul, s-o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spuneai tu că unui nepot de-al tău i s-o întâmplat nu știu ce, de ar fi râs și curcile? a încercat moș Dumitru să-i amintească lui Pâcu despre ce este vorba. De când râd curcile, Dumitre? a întrebat Pâcu, în hazul tuturor. Râd, nu râd, asta-i altă poveste. Tu să ne spui povestea nepotului tău! l-a somat moș Dumitru... Apoi, oameni bun, mulți nepoți am eu. Toți unul și unul. Numai cel despre care am să vă povestesc în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
patronul. Singuri-singurei. Ce mai? Un trai și-o viață. Ei! Dar treburile nu se termină aici. La sfârșitul verii, patronul s-a hotărât să plece în vacanță peste hotare. Dar cum? Fără Dinuța? Toată vacanța nu ar fi avut nici un haz. S-o ia și pe Dinuța cu el? Ce va zice Georgel? Cu afacerile, treacă meargă. Dar în vacanță! Prea bate la ochi. Ce s-o fi gândit patronul, ce o fi grăit cu Dinuța, asta nu pot ști. Stiu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
le lasă el pe nici unde - a adăugat moș Dumitru. Eu așa mă știu și așa mi-i feleșagul. De-amu nu m-oi schimba, pentru că îi greu să înveți calul bătrân să tragă în ham - a răspuns Pâcu, spre hazul celor din jur... Când soarele a destrămat vălul de ceață de deasupra Coșcovei, eliberându-și strălucirea subțire, șirul de sănii se pierdea deja în lungul șleaului... Costache crâșmarul își făcea de lucru prin curte privind din când în când în urma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
să-l ischitească moș Dumitru. Nuu! Dă-l în seama mea și nu avea grijă, Dumitre. Are să joace ca pe sârmă nu alta - l-a asigurat Pâcu, privind la Iordache. Ihâ! a răspuns Cocoșitu, râzând cu gura până la urechi, spre hazul celor doi bătrâni care își dădeau coate, spunându-și parcă: „De acuma avem pe cine pune la corvoadele cele mai grele”... Carele s-au oprit la marginea zăvoiului. Peste firea țesută din razele piezișe ale soarelui, îngânările cucilor se întretăiau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Eu cred că o cerut să-i lase luleaua, punga cu tiutiun și sculele de aprins că acolo în Iad avea mare nevoie să se ia la întrecere cu Michiduță cel bătrân - a răspuns, în locul celui întrebat, moș Dumitru, în hazul cărăușilor. Iaca n-ai dreptate, Dumitre, pentru că pe atunci nu fumam cu luleaua. Altele au fost dorințele mele. M-am ridicat cu mare greu, după cum spuneam, și am vorbit hotărât: „Mărită zână! Ultima mea dorință este să nu fiu legat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
prin gând nu ți trece - a continuat vorba Hliboceanu. Cum văd eu, tu arvunești povestea pe data viitoare, Hlibocene. Ce ar fi să ne mai spui și tu o poveste. Ai văzut matale, moș Pâcule, că eu nu prea am haz la spus polojănii. Așa că toată nădejdea îi la matale - a răspuns Hliboceanu, în aprobarea celor din jurul mesei. Iordache Cocoșitu asculta cu gura căscată, plimbându-și privirea de la unul la altul. Ei, Cocoșitule, cum ți se pare în cărăușie? Iți place
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
este sugerată și de afirmațiile personajului central, dirijat de intenționalitatea narativă, care îl numește „namilă de om”, facilitând continuitatea comică a contextului, pornită din necesitatea convertirii grotescului în text cu aspect caricatural și alimentarea concepției lectorului cu pasaje pline de haz.Este mascată tragedia degenerării umanului în himeric prin intermediul modalității de abordare a situației personajelor pantagruelice, aceasta fiind una degajată, ornamentată cu folcloric și hiperbolizată într-o manieră lejeră. Limbajul specific oralității și colectivității populare transpuse speciei epice basm întemeiază crochiuri
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
minunat. Ce s-a Întîmplat Bruce? Ești ok? Scîncești ca un țînc mucos! — Shirley e bolnavă, spun eu. Cumnata mea. Nu se simte bine. Îmi plîng de milă. Se uită la mine și clatină din cap. Nu mai ai nici un haz Bruce. Auzim voci Chrissie. Totimpu. Tu le auzi vreodată? Toată viața le-am auzit. Viermii. — Ce? Despre ce tot vorbești? Noi zicem ceva, ele zic altceva. Noi dăm muzica tare. E ca În mesajele din cîntece cînd le cîntă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]