2,384 matches
-
după detronarea lui Cuza, Constituanta, sub presiunea străi nătății, a voit să introducă la Art. 6 principiul acordării drepturilor politice 94 bucureștii de altădată poetul preferat al publicației bucureștene fiind M. Zamphirescu (1838? 1840?-1878), autorul satirei antijunimiste lipsită de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite cu rezerva cuvenită. 59. Lucrarea Observații sau băgări dă seamă asupra regulelor și orânduielilor gramaticii
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ristori ridică pe Phedra la creațiunea ei etc. etc., este a dovedi că bucureștenii nu sunt pentru altceva decât pentru farse din vodeviluri și pentru bastarda teatrului: opera, pe care n-o înțeleg în limbajul său cel metafizic, dar fac haz când văd pe scenă, între machinării și costume, că-și dau oamenii bună dimineața cântând, se gâlcevesc cântând, se ceartă și se omoară cântând.“90 Teatrele făceau, toate, afaceri foarte rele, publicul era puțin, clasa aristocrată nu se ducea decât
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ani despre epoca în care trăim? moravuri și farse Pe vremea aceea se întâlnea încă adevărata veselie. Oamenii râdeau cu toată inima. Se făceau farse cari făceau epocă. Se vorbea de ele ani înde lungați și tot se mai făcea haz. Trăiau pe vremea aceea doi domni Crețeanu: unul Ulysse și celălalt Nicu. Ulysse Crețeanu nu era numai un fecior de boier, un om inteligent și îndemânatec, o ființă amabilă și plăcut în societate, Ulysse Crețeanu era o instituție. Ulysse Crețeanu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mult înțeleși de masă. N.T. Orășanu avea un nume. Satirele lui, versurile lui umoristice, toate cu caracterul diatribei politice foarte naive, foarte primitive și incorecte ca factură gramaticală, resimțindu-se de incultura epocii, plăceau totuși. Pe Orășanu toată lumea îl făcea haz, iar unele din satirele lui erau cântate în oraș. bucureștiul în 1871 169 Revista contimporană (1873-1876), deja amintită aici; bihebdomadarul La Roumanie al lui Fr. Damé (1873-1876); gazeta muncitorească Uvrierul (1872), urmată de Lucrătorul român (1872-1873) ș.a. 331. Dintre gazetele
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în evantaliu, cu o lumină gălbuie și tremurătoare, totuși era mare progresul față de lampa cu petrol. întâiul congres al presei Tot cam pe vremea aceea, poate o lună mai devreme, funcționarii poștali, oficianții ca și ceilalți au fost uniformați. Ce haz a fost când au apărut pe străzi cu uniforme și cu săbii!... În ziua de 26 octombrie se întrunește congresul presei, întâiul congres al presei din România. În realitate, acest congres nu fu al întregii prese din țară, ci al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Anul 1882, „Petreceri ale vechiului București“). Pagina 156 * Foarte popular și cunoscut în toate cercurile era Ionică Cobzarul ce-și zicea el singur „Ionică Frumosul“! Ionică Frumosul era fiu de popă și cam idiot. Vara cutreiera grădinile-restaurante unde toată lumea făcea haz și cânta din cobză, iar iarna era internat la mânăstirea Viforâta unde erau internați demenții. Voga lui Ionică Frumosul i-o făceau două cântece: întâiul era un cuplet politic în versuri datorit lui N.T. Orășanu, cel de-al doilea un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
413 18. Jocul mincei al marelui prusac, Ghimpele, an. XIII, nr. 15, 28 mai 1872, pp. 1- 2, din care reproducem totuși prima strofă: „Ia hai la joc, măi române, / Ca să-ți treacă de necaz... / Mincea-Constituțiune / O bat ciocoii cu haz!“ Ură și disprețuire Dezgust ș-amară căire Iată ce ți se dă azi! O să cazi! — O să cazi! Ieri trecea din gură-n gură Ca o tainică murmură De acorduri îngerești: — Să trăiești! — Să trăiești! Însă... un vânt din pustie C-
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dea un plus de culoare paginilor sale memoralistice, în 1922, când le-a publicat în Adevărul, Bacalbașa și-a dat seama apoi, când și-a reluat textele în volum, în 1927, că versurile citate de el erau impertinente, lipsite de haz și gratuit antimonarhice, Carol I dovedindu-și în anii de după 1870 meritele sale excepționale (alături de ale lui I.C. Brătianu) în constituirea României moderne și - în consecință - le-a eliminat. Le-am reprodus aici, din scrupul editorial, dar și pentru a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din Psaltirea scheiană
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Radio îl critică în fiecare noapte?»” *Zile, multe, cu frînturi de muncă și puține lucruri de însemnat. Miercuri, joi, vineri am expediat cîte o scrisoare. Sîmbătă (treabă care s-a prelungit și duminică) am făcut corectură; luni am primit (spre hazul răgăliilor din redacție: răcani, dești) o nouă convocare militară (a șaptea sau a opta), marți am colaționat și predat ultimul articol pentru numărul viitor. Pe pagini întregi însă agenda e albă. *Vor neapărat să-mi scoată faimă de loup garou
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Am văzut orizonturile / cu fularele de fum ale uzinelor / sub torențiale ploi de lumină / dezlănțuite de noi”. De asemenea, cam peste tot se observă efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții” proprii. Lectura n-a fost însă lipsită de haz. Am găsit două din sloganurile cu care se opera în redacție în momentele de veselie: „Ține mistria!” (ultimul vers din poemul „Constructorului”) și „Tovarăși, se vede pămînt. Se vede pămînt!” (din „Spre comunism”), carne din carnea discursului liric al epocii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
îngrijorasem - inutil, se pare - că atmosfera de „decameron” va ofensa anumite sensibilități. Ce aș fi avut să evoc în linia începută de ceilalți? Ciudat, în minte nu-mi venea decît întîmplarea (din păcate una dintre acelea ce nu provoacă instantaneu hazul) ce-l avea drept personaj principal pe Sp., vecinul meu de rubrică. Or, el tocmai susținuse că n-are „amintiri vesele”. Puteam să-l contrazic? O fac aci, deși nu s prea convins că am să reușesc. ...Obișnuit să dea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
inadecvat. M-am uitat la public: asculta neîncrezător. Mult mai bine a fost primit cuvîntul lui Eugen Verman, fostul coleg de școală, la Piatra Neamț, al lui „V.Ghe.”, care - pentru a sublinia vocația timpurie a acestuia - a povestit cu destul haz cum în clasa a V-a, la o lucrare despre cartof, el, fiu de orășean, n-a scris mare lucru și a luat un 3, iar actualul pictor, băiat de țăran, n-a scris nimic, ci doar l-a desenat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a făcut observația că „ăsta dezbracă babele, ca să-mbrace fetele”, un altfel de a zice că se ajută de oricine și recurge la orice mijloace, pentru rezolvarea intereselor de familie. întrucît jocul ei de cuvinte i s-a părut cu haz, Sp. i l-a spus imediat lui Nanianu, iar acesta, îndată ce a prins ocazia, „șefului”. Azi, sub pretextul că-l interesează valoarea publicității achiziționate la Buhuși, „șeful”, Genoiu, l-a chemat la o discuție pe „Serioja”, în timpul căreia, mimînd seriozitatea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de al lui N.B. și-a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Din fotoliu, picior peste picior, mușcînd, ca de obicei, dintr-o unghie și trăgînd lung din țigară, Nanianu mi-a spus: „Am ajuns «domn», dar cu un vocabular infect”. Dacă nu știi povestea, fraza pare un nonsens și lipsită de haz. Freș, cu mintea limpezită de somn, imprevizibilul meu coleg de redacție a ținut să-mi rezume astfel un episod, ultimul, din aventura sa de noaptea trecută. Înțelesul frazei e, așadar, următorul: deși beat, a ajuns acasă pe propriile-i picioare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ginerele lui Gherea a excelat. *Ridicolul se dezvăluie uneori în trepte. Cu fața înflorită de un amuzament prelung, G. spune cît de flatat a fost Constantin Stan, directorul întreprinderii Cinematografice, atunci cînd, la recepția dată pentru americani, s-a făcut haz de excesiva sa preocupare, pe teren, ca „punctul cinci” (respectiv mîncarea și băutura) să fie întotdeauna foarte bun. L-a imitat, cu pantomima necesară, Petre Vlase, instructorul de dans. Între multele scene descrise de acesta, una, poate cea mai gustată
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Să mă supăr?”, s-a prefăcut mirat, zîmbind pe sub mustață, doctorul. „Nu-mi dă voie tema!” Scena e caracteristică nu numai pentru lipsa de convingere a celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de cuvinte) lui Costin: „Cine vorbește prea mult dă de băut; cine vorbește prea puțin dă de bănuit!” Sporici a rîs și el, însă, după ce s-a terminat ședința, auzind pe cineva că o repetă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Carmen, „bancul cu săpunul” (o scabrozitate). În fine, poposit în redacție, Dan Dumitrescu de la Onești dă drumul și el (nu fără talent anecdotic și cu o voce impozantă) unei porcării: bancul cu cei doi stareți aflați la reciclare! Trecînd de la haz la îngrețoșare, mi-a venit să strig cu vorbele lui Goga: „Țară de secături, țară minoră...” * Cînd își pune căciula și paltonul cu guler de nurcă, șoferul de la scara vecină, lucrător la miliție, străbate aleea pășind cu mîinile la spate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
curte s-a făcut ceva, sau cei de la Sfatul Popular au admirație pentru natură moartă?!?! Domnule Dimitriu, de felul meu sunt caustică și nu trebuie să iei chiar În serios cele ce-ți scriu, căci mai bine zis, uneori fac haz de necaz... La noi e cald, de câteva zile a Început canicula, noroc că seara, mai vine câte o ploaie binecuvântată care ne răcorește. Ne este dor totuși, de peisajul Fălticenilor. Soțul meu Îți mulțumește pentru urările ce i le
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
pricina, n-a mai fost clintit nimeni. Clar? Ca și cuvântul partidului. Alte consecințe ale căsătoriei lui Nicușor cu Lady Poliana: stațiunea Sinaia, unde s-a celebrat nunta (cu dar, fără dar?, asta nu s-a aflat încă, dar cu haz în mod sigur!), a devenit cu adevărat o a doua capitală a țării! Ca pe vremuri. S-ar zice că, încetul cu încetul, reintrăm în normal: avem două capitale, avem și capete ca și încoronate, titulare de dinastie. Ne mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
comunist înfocat, tot deschide aparatul de radio și ascultă Europa Liberă, unde aude realitatea, adevărul și tot ce se petrece în lumea întreagă. La radio București auzi: tov. Ceaușescu a primit, a vizitat, a subliniat etc. etc. și un mic haz de necaz. Afară este întuneric și frig, în casă de asemenea este întuneric, foamete și frig. Deschid fereastra larg și strig: îți mulțumim, partid iubit, că în întuneric, foamete și frig ne-ai tot călăuzit. Un inocent, București, ajun de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când Începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie! Și, Doamne, frumos era pe-atunci.” G. Călinescu vorbește, În cazul Creangă, de o experiență de viață „condensată În forme nemișcătoare, tuturor cunoscute” (s.n.), Încât opera literară n-ar
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale unor tipuri din diverse medii sociale, surprinse în momente semnificative. În general sunt urmărite aspecte comice, care capătă o ușoară tentă caricaturală, F. devenind sarcastic doar când intenționează să demistifice impostura din lumea medicală. El sesizează exact ridicolul, are haz și se situează la nivelul observatorului inteligent, incisiv, care vrea să-i amuze și pe alții cu constatările și impresiile sale. Are ochi și memorie de artist, secvențele derulate păstrând animația senzorială a scenelor reale. Acuitatea privirii, vioiciunea spiritului, dialogul
FURPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287117_a_288446]
-
Totuși, cu astfel de volume obține premiul întâi la concursul Editurii Cartea Românească (în 1924 pentru Isprava lui Ursu și în 1927 pentru Uimitoarele întâmplări dintr-o vacanță). Caracterul educativ prevalează și în scrierile similare din anii următori: Povești cu haz și cu tâlc (1929), O zi din viața unui copil (1931), Copiii curajoși (1939), Oameni mari când au fost mici (1945). Între timp, G. încearcă să se exerseze în nuvele care mizează pe o problematică mai profundă. În pofida unei expresivități
GABRIELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287122_a_288451]