8,389 matches
-
la 41 de pacienți (9%). Față de pacienții care n-au dezvoltat niciodată cardiopatie ischemică (N = 296, 69%), predictorii independenți și semnificativi ai bolii de novo au fost vârsta mai înaintată (p = 0,0007), prezența diabetului zaharat (p = 0,0001), a hipertensiunii arteriale în cursul urmăririi (p = 0,02) și hipoalbuminemia (p = 0,03). Indexul 319AFECTAREA CARDIACĂ LA PACIENTUL RENAL masei ventriculului stâng a fost de 174 - 7 g/m2 la pacienții care au dezvoltat boala ischemică de novo în comparație cu 155 - 3
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
clinic manifestă: 1. este prezentă la o treime dintre pacienți la inițierea dializei; 2. apare frecvent la pacienți în cursul tratamentului dialitic; 3. prezintă un impact advers mediat de dezvoltarea insuficienței cardiace; 4. factorii de risc potențial reversibili identificați sunt hipertensiunea arterială, hipoalbuminemia și cardiomiopatia uremică. Boala arterelor coronariane dimensiunea inflamatoare și anevrismală Menționăm pe scurt cauzele non-ateromatoase ale bolii arterelor coronare epicardice. Aceste afecțiuni pot fi, în mare parte, ele însele cauze ale insuficienței renale cronice, putând persista/reapărea la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
mai mare a Q-Tc în comparație cu subiecții cu masă ventriculară normală. Aceasta sugerează încă o dată rolul aritmogenic al hipertrofiei miocardice. într-un studiu observațional, Saadeh et al. [1999] au evaluat posibilul rol patogenic al dispersiei Q-Tc asupra aritmiilor la subiecți cu hipertensiune arterială netratați. Incidența aritmiilor ventriculare maligne a fost de 43% la această categorie de pacienți. Dispersia Q-Tc s-a corelat puternic cu severitatea aritmiei și cu vârsta subiecților. Valorile absolute ale TA nu prezintă un efect direct asupra dispersiei Q-Tc
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cu vârsta subiecților. Valorile absolute ale TA nu prezintă un efect direct asupra dispersiei Q-Tc, în schimb pacienții cu HVS au prezentat și în acest studiu o dispersie mai mare a Q-Tc și un risc crescut de aritmii ventriculare complexe. Hipertensiunea arterială (HTA). La pacienții cu HTA esențială, nivelurile presionale crescute în arborele arterial reprezintă un factor de risc bine caracterizat pentru aritmii ventriculare complexe [McLenahen et al., 1987]. Stimularea hemodinamică (stresul mecanic) determină eliberarea autocrină a angiotensinei II la nivelul
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hemodializați în comparație cu subiecții sănătoși. Acești parametri cresc în perioada imediat postdialitică la niveluri comparabile cu cele constatate la pacienții non-renali cu infarct miocardic acut. Dispersia Q-Tc anterioară ședinței de hemodializă este profund influențată de prezența cardiopatiei ischemice și/sau a hipertensiunii arteriale. Autorii conchid că pacienții hemodializați, în special cei cu ateroscleroză coronariană sau HTA, prezintă un risc crescut de aritmii ventriculare potențial fatale. Aceste concluzii sunt susținute de către studiile altor autori [Loerincz et al., 1999; Cupisti et al., 1999]. Totuși
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
a VS și la dezvoltarea dilatării și a hipertrofiei acestuia [London și Parfrey, 1997]. în IRCT, frecvența cardiacă este adesea crescută, ceea ce înseamnă un număr crescut de cicluri de deschidere/ închidere ale valvelor și un stres mecanic mai mare. Rolul hipertensiunii arteriale în patogeneza calcificărilor valvulare este neclar, unii cercetători afirmând [Ribeiro et al., 1998], alții negând [Urena et al., 1999; Facchin et al., 1998] existența unei corelații semnificative între aceste două afecțiuni. Calcificările valvulare în uremie sunt aproape constant asociate
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
cu disfuncție renală ușoară, în comparație cu cei cu funcție renală păstrată, prevalența factorilor de risc comuni pentru boala cardiovasculară și pentru progresia bolii renale cronice este crescută; în investigația lui Culleton și col. [1999], atât prevalența diabetului zaharat, cât și a hipertensiunii arteriale, dislipidemiei și obezității, a fost net crescută la subiecții cu funcție renală ușor diminuată. Insuficiența cardiacă cronică la pacienții cu boală renală cronică în stadiul terminal (dialitic) Insuficiența cardiacă cronică reprezintă cea mai frecventă afecțiune cardiovasculară la pacienții cu
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
hipoalbuminemiei (marker al malnutriției) și disfuncția sistolică decelabilă ecocardiografic. 56% dintre subiecții cu disfuncție cardiacă la inițierea dializei suferă episoade repetate de decompensare cardiacă, factori de risc independenți pentru aceste decompensări fiind din nou anemia, malnutriția, disfuncția sistolică, dar și hipertensiunea arterială [Harnett et al., 1995]. O dată intrat în program de substituție cronică a funcției renale, pacientul cu uremie cronică este supus unui risc continuu și progresiv de a dezvolta insuficiență cardiacă: incidența ICC este de 71 de cazuri la 1
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
pentru remodelarea ventriculară sunt incomplet elucidați, dar este cel mai probabil să cuprindă o interrelație cronică între boala cardiovasculară (HTA, boala ischemică coronariană etc.) și factori specifici IRC terminale (mediul uremic, anemia renală). Factori de risc clasici pentru insuficiența cardiacă Hipertensiunea arterială. în populația non-renală, HTA este un factor recunoscut în dezvoltarea hipertrofiei ventriculare stângi și a cardiomiopatiei dilatative [LØvy et al., 1996]. Același lucru este valabil și în uremia cronică, unde HTA se asociază cu alți factori în dezvoltarea HVS
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
al aritmiilor l-ar reprezenta calcificările vaselor mici coronariene, cu impact asupra conducerii și excitabilității intraventriculare [Amann et al., 2003]. Hipoxemia nocturnă. Incidența sindromului de apnee nocturnă este ridicată la populația dializată, această afecțiune putând juca un rol în geneza hipertensiunii arteriale, a hipertrofiei ventriculare stângi și a cardiomiopatiei uremice. Impactul terapiei moderne a sindromului de hipoxemie nocturnă nu a fost încă evaluat la pacientul uremic [Zoccali et al., 1998]. Factori de risc pentru insuficiența cardiacă specifici uremiei cronice Fistula arterio-venoasă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir, L. Segall () [Corola-publishinghouse/Science/91913_a_92408]
-
zaharat, dar prelucrarea datelor furnizate de aceste subgrupuri au arătat un beneficiu evident al acestor pacienți, în prevenția secundară, prin folosirea terapiei antiagregante plachetare, beta-blocanților adrenergici, inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei II, sau prin atingerea țintelor terapeutice pentru controlul hipertensiunii arteriale sau al lipidelor serice (19). Administrarea de glucoză și insulină în faza acută a infarctului de miocard, urmată de insulinoterapie subcutanată ulterioară pentru o durată de cel puțin 3 luni, a dus la îmbunătățirea supraviețuirii pacienților cu infarct miocardic
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
și insulinorezistența tisulară. Încă din 1988, s-a sugerat că insulinorezistența și hiperinsulinemia, cel puțin din stadiile precoce ale diabetului zaharat de tip 2, ar putea fi legate și de alți factori majori de risc pentru boala coronariană, cum sunt hipertensiunea și dislipidemia (24). Agregarea mai multor factori de risc majori, între care cei amintiți până acum și alții care vor fi descriși la alte capitole, a fost încadrată cu numele de sindromul dismetabolic, sau sindromul insulinorezistenței, acceptat ca determinant foarte
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
prevenția secundară a bolii cardiovasculare clinic manifeste la diabetici, dar și în prevenția primară la DZ tip 1 și tip 2 cu vârsta peste 40 ani sau dacă asociază alți factori de risc cardiovascular - istoric familial pozitiv de BCV, prezența hipertensiunii arteriale, a dislipidemiei, fumatului sau microalbuminuriei. (Diab Care 27:S72-S73, 2004) 1.7. Disfuncția endotelială (a se vedea și capitolul 37) Angiopatia diabetică este fără îndoială rezultatul interacțiunii factorilor metabolici și hemodinamici, dar există un număr tot mai mare de
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
hiperglicemie, iar dacă disfuncția endotelială și apariția DZ sunt legate, se poate presupune că cele două entități ar putea fi generate prin mecanisme comune (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul 37, dedicat disfuncției endoteliale în diabetul zaharat). 2. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT Definiție. Hipertensiunea arterială (HTA) se definește prin valori tensionale. Valorile tensiunii arteriale(TA) sistolice de 130-139 mmHg și TA diastolice de 85-89 mmHg sunt considerate “de graniță” chiar și pentru persoanele nediabetice. O nouă
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
sunt legate, se poate presupune că cele două entități ar putea fi generate prin mecanisme comune (pentru mai multe detalii, a se vedea capitolul 37, dedicat disfuncției endoteliale în diabetul zaharat). 2. HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ LA PACIENTUL CU DIABET ZAHARAT Definiție. Hipertensiunea arterială (HTA) se definește prin valori tensionale. Valorile tensiunii arteriale(TA) sistolice de 130-139 mmHg și TA diastolice de 85-89 mmHg sunt considerate “de graniță” chiar și pentru persoanele nediabetice. O nouă clasificare, intrată recent în uz, este prezentată în
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
JNC VI. Pentru pacienții diabetici se recomandă ca valori tensionale țintă 130/80 mmHg sau mai puțin, în funcție de particularitățile cazului și toleranța individuală. La pacienții cu nefropatie diabetică incipientă țintele tensionale trebuie să fie chiar mai joase(120/70 mmHg). Hipertensiunea este frecvent asociată cu DZ. Prevalența hipertensiunii arteriale la pacienții cu diabet zaharat pare sa fie dublă față de cea de la nediabetici. Folosind criteriile de definiție a HTA, circa 50% dintre pacienții cu T2DM nou descoperit sunt hipertensivi (27). Prevalența este
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
ca valori tensionale țintă 130/80 mmHg sau mai puțin, în funcție de particularitățile cazului și toleranța individuală. La pacienții cu nefropatie diabetică incipientă țintele tensionale trebuie să fie chiar mai joase(120/70 mmHg). Hipertensiunea este frecvent asociată cu DZ. Prevalența hipertensiunii arteriale la pacienții cu diabet zaharat pare sa fie dublă față de cea de la nediabetici. Folosind criteriile de definiție a HTA, circa 50% dintre pacienții cu T2DM nou descoperit sunt hipertensivi (27). Prevalența este mai mare la femei decât la bărbați
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Studiul a confirmat, de asemenea, că DZ este un important factor de risc pentru mortalitatea cardiovasculară, independent de riscul atribuit HTA, hipercolesterolemiei și fumatului. HTA care apare în T1DM diferă de cea din T2DM. Astfel, la tipul 1 de diabet, hipertensiunea în general merge în paralel cu apariția bolii renale diabetice, în timp ce la tipul 2 de DZ hipertensiunea poate fie să preceadă, fie să coincidă ca moment de diagnostic sau să succeadă diagnosticului de DZ, ea reprezentând unul dintre elementele clinice
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
de riscul atribuit HTA, hipercolesterolemiei și fumatului. HTA care apare în T1DM diferă de cea din T2DM. Astfel, la tipul 1 de diabet, hipertensiunea în general merge în paralel cu apariția bolii renale diabetice, în timp ce la tipul 2 de DZ hipertensiunea poate fie să preceadă, fie să coincidă ca moment de diagnostic sau să succeadă diagnosticului de DZ, ea reprezentând unul dintre elementele clinice ale sindromului dismetabolic. Abordarea HTA la pacienții cu DZ urmează aceleași etape ca la persoanele fără diabet
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
stenoza de arteră renală, care se găsește în aceeași proporție la diabetici și la nediabetici și beneficiază de aceeași sancțiune terapeutică cu viză curativă. HTA asociată bolii renale diabetice. Toți pacienții cu T1DM care dezvoltă boală renală diabetică vor dezvolta hipertensiune arterială. În decursul stadiului incipient de boală renală diabetică, când se decelează microalbuminurie persistentă, dar nu există încă macroalbuminurie sau proteinurie, apar primele creșteri ale valorilor tensionale, chiar în cadrul domeniului de normalitate. În momentul apariției proteinuriei clinice, deci a stadiului
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
Cu toate acestea, așa cum a rezultat din diferite studii, valoarea ridicată a presiunii arteriale sistolice reprezintă un indicator de risc vascular, mai ales pentru boala cerebrovasculară, și deci aceste valori tensionale trebuie tratate cu aceeași atenție ca și cele din hipertensiunea sistolodiastolică. HTA de decubit cu hipotensiune ortostatică. Apariția hipotensiunii ortostatice asociată hipertensiunii arteriale de decubit este rezultatul unor alterări complexe ale mecanismelor homeostaziei tensionale, între care reflexele baroreceptoare, intervenția inadecvată a unor substanțe vasoactive, anomalii ale reglării debitului cardiac și
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
presiunii arteriale sistolice reprezintă un indicator de risc vascular, mai ales pentru boala cerebrovasculară, și deci aceste valori tensionale trebuie tratate cu aceeași atenție ca și cele din hipertensiunea sistolodiastolică. HTA de decubit cu hipotensiune ortostatică. Apariția hipotensiunii ortostatice asociată hipertensiunii arteriale de decubit este rezultatul unor alterări complexe ale mecanismelor homeostaziei tensionale, între care reflexele baroreceptoare, intervenția inadecvată a unor substanțe vasoactive, anomalii ale reglării debitului cardiac și volumului sangvin circulant. Astfel, barorecepția este alterată de afectarea neuropatică autonomă, nivelul
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
vasoactive, anomalii ale reglării debitului cardiac și volumului sangvin circulant. Astfel, barorecepția este alterată de afectarea neuropatică autonomă, nivelul de catecholamine circulante este scăzut iar răspunsul secretor al acestora la schimbarea de postură este inadecvat. Relația HTA cu sindromul dismetabolic. Hipertensiunea din T2DM apare într-un context clinic care asociază de regulă una sau mai multe din următoarele tulburări: obezitatea (mai ales cea abdominală), dislipidemia (scăderea HDL-colesterolului, creșterea trigliceridelor serice și a LDL-colesterolului), anomalii ale coagulării, toleranța alterată la glucoză și
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
nivel de control al HTA este obligatorie la diabetici intervenția farmacologică începând chiar din stadiul OMS încadrat ca fiind „la limită” (TAs 130-139 mmHg și TAd 85-89 mmHg). Ca un preambul, trebuie semnalată modificarea de optică privind atitudinea terapeutică în hipertensiunea arterială la diabetici, care trebuie să vizeze obținerea țintelor terapeutice stabilite în fiecare caz în parte. Trec pe plan secund clasele medicamentoase utilizate pentru obținerea primului obiectiv. Unele rezerve mai vechi față de β blocanți sau tiazidice, bazate pe studii mai
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
contradictorii. Cu toate acestea, în numeroase cazuri de HTA severă folosirea acestei clase medicamentoase în asociere dublă, triplă sau multiplă cu alte clase se dovedește utilă în controlul HTA. Redăm în tabelul 7 dozele terapeutice ale celor mai utilizate dihidropiridine. Hipertensiunea sistolică izolată, cu risc crescut de AVC, poate fi abordată terapeutic prin monoterapie cu nicardipină, singura dihidropiridină pentru care este dovedită reducerea incidenței accidentelor vasculare cerebrale. De asemenea, în cazul crizelor hipertensive care asociază un accident vascular cerebral, pentru reducerea
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]