19,706 matches
-
integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. În același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selectează, asemenea unui Marcel Duchamp, de
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
recunoscută. Rar s-o fi zis, despre cutare pictură a unui cîmp în floare, că e ca-n luna mai a anului 1886, pe un tăpșan din sudul Franței, bunăoară. Asta, probabil, pentru că o situație reală e mai greu de imaginat, pentru a justifica o pictură, decît de găsit, pornind de la ea. Așa că mult mai des s-a spus: un peisaj ca în tabloul lui Van Gogh. Pentru artele plastice, situația e destul de comună. În literatură, în schimb, dincolo de folosirea unor
Scriitori de cărți poștale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9643_a_10968]
-
a neînțelegerii. Orgolii participă, alături de alte cinci-șase romane politice, la competiția pentru cel mai bun roman despre experiența românească a comunismului, competiție la care nu ar trebui să existe un singur câștigător, dar mai ales nu ar trebui să ne imaginăm cu înverșunare că nu există niciunul. n (Din prefața la cea de-a treia ediție a romanului Orgolii, în curs de apariție)
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
vîrsta încep să mă tem/ uit că m-am temut/ o viață întreagă// mi-e frică pentru viețile cîinilor/ și ale tuturor animalelor mici/ care traversează șoselele// în grămăjoara aceea de carne/ și blană care a fost o pisică/ mă imaginez tot pe mine/ așa cum o să mă calce/ și-o să mă macine pe urmă/ roțile mașinăriei -/ aerul apa și pămîntul -/ cărora le voi fi o pastă propice/ cu mirosul meu de putred/ cu tot" (eu însumi călcat de o mașină cu
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
care a atins-o, poetul schițează o scuză ce nu face decît să amplifice dramatismul situației: "știu că în general astfel de lucruri/ nu se pun pe hîrtie/ nu se spun/ se trec sub tăcere/ chiar de aceea mi le imaginez/ atît de des și de sigur" (ibidem). Cum am putea explica materialismul compact, exasperat la care ajunge Nicolae Prelipceanu decît ca un antiidealism, pandant al antilirismului, id est ca un idealism întors cu furoare pe dos? Lumea ideală fiind abolită
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
pare mai puțin plauzibilă. Împrumuturile din argoul românesc au ca sursă în primul rand limba țigăneasca, rezervorul cel mai apropiat și cel mai firesc din punctul de vedere al condițiilor economico-sociale, apoi limbile din jur, cu care sînt ușor de imaginat contacte directe (turcă, greacă, rusă etc.); în trecut, a jucat un rol important și idișul. Pentru puținele împrumuturi romanice (franceză, italiană, spaniolă) s-a presupus existența unui schimb internațional de oameni și metode, în primul rînd prin contrabandă, în mediul
Tiră by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9728_a_11053]
-
Înainte să merg, seara, la spectacolul Povești de familie de Biljana Srbljanovic, am rătăcit prin oraș. Atmosfera unui mister omniprezent mă urmărește peste tot. Mă însoțește pe acolo pe unde încerc să văd nevăzutul, să înțeleg de neînțelesul, să-mi imaginez viermuiala de altădată, acel du-te vino de pe Dunăre, din port, din suflete, amestecul de aristocrație și negustorie, de gesturi mari, filantropice, de matrapazlîcuri, de misterul pe care apa, însăși, îl proiectează în jur. De aceea, aproape că nu m-
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
Derapaj. Aceeași deferență pentru literatură și pentru misterele ei îi tutelează pe Alexandru Robe și pe Gelu Negrea, aceleași deprinderi de a transforma senzaționalul în literatură (și invers) îi fac să alunece în situații greu de anticipat și ușor de imaginat. Mai complex prin însăși structura lui fractalică, rezultat al câtorva algoritmi succesivi, Robe are, totuși, câștig de cauză. Chiar și din punctul de vedere al marketing-ului, de vreme ce tirajul inițial s-a epuizat surprinzător de repede pentru piața românească. După ce
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
îi spune Nell venită în vizită, nu la azil ci acasă. "Să-i vorbesc în ureche e ca și cum aș vorbi de la capătul unui tunel lung și îngust care duce, străbătînd întunericul, către un loc pe care nu mi-l pot imagina ca atare". De la capătul acestui tunel, încearcă naratoarea să stabilească un contact cu entitatea muribundă din pat dar cu fiecare zi, tunelul devine mai lung. Cine să fi făcut fotografia?", se întreabă naratoarea, privind o poză de demult înfățișînd doi
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
parlamentarii actuali au ajuns să se considere un fel de dumnezei cu rază de acțiune națională, care n-au de dat nimănui socoteală decât, evident, "propriei conștiințe". Adică unei cămăși peticite și roase, prin care s-au strecurat toate escrocheriile imaginate de posesori ai unei imaginații mai perverse decît a celor patruzeci de hoți ai lui Ali-Baba. Dacă vom accepta ca mersul societății românești să fie decis la modul autoritar, așa cum se întâmplă acum, de beneficiarii votului pe listă, viitorul acestei
Dumnezei de uz intern by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9741_a_11066]
-
în creaturi acvatice cu coadă de pește și brațe-lopeți (La nageuse 1929). Amplificarea mișcărilor naturale, pe care surplusul de energie solară le dezinhibase deja, duce la forme organice uneori grotești, datorate, poate, unghiului insolit sub care pictorul - ni-l putem imagina alungit pe plajă - contemplă modelele în mișcare; de aici impresia de monumental, ca în Bagneuse (projet pour un monument) 1928. Bacon preia instinctiv tehnica deformărilor trupurilor, amplificării mișcării naturale până la dezarticulare și dezmembrare (Studio Interior, către 1934), cât și monumentalul
Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
-
roagă ea, cu vocea molatică, subțire, temătoare și cum vine răspunsul lui sec că de ce dracu' te-ai dus acolo? Mai bine stăteai acasă și făceai curat. Și ea ar fi vrut ca el să vorbească așa, cald, cum își imaginase în curtea maică-sii" (p. 67). Încet, încet, viața cotidiană a fiecărei femei se transformă într-un coșmar care o sufocă și din care nu poate ieși decât punându-și capăt zilelor sau ucigându-l pe tot mai nepăsătorul om
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
Ungureanu ("Intelectualii nu sînt pe placul oligarhiei"): Noii patroni de imperii media și-au făcut socoteala că îl pot lăsa pe Miron Cozma să facă burtă și gușă, pentru că au la îndemînă un procedeu mult mai eficient. Ei și-au imaginat că, așa cum au cumpărat tot, vor cumpăra sau închiria și clasa intelectuală." Andrei Țăranu ("Prestatori de servicii democratice"): În societatea românească mai există și un alt tip de legitimitate decît cea politică, o legitimitatea care nu totdeauna aduce voturi, dar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9764_a_11089]
-
trecut prin minte, a doua zi când mergeam spre casa ei, cu capul în pământ, că ea s-ar putea să nu se gândească la mine. Cărțile fuseseră îngropate, așa că de data asta m-am ascuns în spatele unor copaci, îmi imaginam cum rădăcinile lor se încolăcesc în jurul cărților, hrănin-du-se din paginile lor, îmi imaginam inele de litere în trunchiurile lor, am așteptat ore-n șir, am zărit-o pe mama ta la o fereastră de la etajul al doilea, era o fetișcană
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
în pământ, că ea s-ar putea să nu se gândească la mine. Cărțile fuseseră îngropate, așa că de data asta m-am ascuns în spatele unor copaci, îmi imaginam cum rădăcinile lor se încolăcesc în jurul cărților, hrănin-du-se din paginile lor, îmi imaginam inele de litere în trunchiurile lor, am așteptat ore-n șir, am zărit-o pe mama ta la o fereastră de la etajul al doilea, era o fetișcană, s-a uitat și ea la mine, dar pe Anna nu am văzut
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
următoare, trebuia să mă întorc la ea. Am chiulit de la ore, drumul a durat atât de puțin, cu gâtul încordat din cauză că-mi ascundeam fața, brațul meu a șters brațul unui trecător - un braț solid, puternic - și am încercat să-mi imaginez cui îi aparținea, unui fermier, unui pietrar, unui tâmplar, unui zidar. Când am ajuns la casa ei, m-am ascuns sub una din ferestrele din spate, un tren hurducăia în depărtare, oameni veneau, oameni plecau, soldați, copii, fereastra vibra ca
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
vapor să o ia în serios. Cînd Băsescu a numit-o șefă a cancelariei prezidențiale pe Elena Udrea, mi-am închipuit că ceea ce contat a fost că personajul în cauză avea o impetuozitate care dădea bine, dar nu mi-am imaginat că a fost selectată doar pe acest criteriu sau, mă rog, poate și altele, mai fără legătură cu funcția. După ce președintele a trimis-o la o meritată plimbare pe Elena, Cotroceniul a căpătat doi purtători de cuvînt. Cel oficial, Adriana
Cele două purtătoare de cuvănt ale lui Băsescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9762_a_11087]
-
bine scris, la nivelul frazei autoarea nu are nimic din șovăielile stilistice inerente unui debutant) poate face deliciul lingviștilor și naratologilor, pe marginea lui se pot organiza seminarii și se pot scrie studii savante, dar îmi este greu să îmi imaginez că el ar putea stârni interesul unui cititor de romane obișnuit. Pretextul narativ este subțire și foarte puțin credibil (poate în mod deliberat), firul epic este (prea) alambicat, personajele nu au identitate, sunt mai degrabă categorii reprezentative ale tranziției, povestea
Taifun epic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9766_a_11091]
-
cunoașteți, desigur, ca poet optzecist (debutând chiar în anul de grație, cu volumul La fanion) și - eventual, în vremea din urmă - ca dramaturg. Vă sfătuiesc, însă, să puneți pentru câteva momente în paranteză toate aceste detalii istorice și să vă imaginați un Liviu Ioan Stoiciu care nu poartă încă ordinul de onoare al generației '80. Care, în fond, scrie o poezie plină de un anume dinamism al perspectivelor, dar care nu e încă teatrală. Sau, mai bine de atât, lăsați autorul
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
volum altfel decât impresionist și psihocritic. Vă propun, așadar, o lectură dominatoare și îndeajuns de subtilă. Iar pentru asta, să ne folosim, de legitățile întâmplării și să ridicăm un subtitlu la rangul care i se cuvine. În locul carnavalescului pam-param-pam să imaginăm o variantă centrată pe autopoeme. Mi se pare, din capul locului, mai adecvată, mai proaspătă, mai fertilă și mai ușor de generalizat. Făcând o comparație strict formală, autopoem nu sună deloc mai rău ori mai inexpresiv decât recenta inovație numită
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
singura instituție a statului deasupra căreia nu se află nimeni. Veți invoca, probabil, Constituția. Dar vedeți, în fiecare zi, cam cât le pasă de Constituție! O invocă doar atunci când speră să-i pună botnița lui Traian Băsescu și atunci când își imaginează că vor plimba în lesă pe oricine se opune planurilor de dominație absolută ale clicii înstăpânite peste țară. Parlamentul României a devenit, în mandatele în care la conducerea lui s-au aflat, de fapt, cam aceiași oameni, indiferent că erau
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
lanternei pregăti o saramură cu cimbru și ardei iute pe care o mâncă Încet. La cincizeci de pași era un alt cort cu doi pescari pe care Îi cunoștea bine. Urmărea lumina mașinilor care treceau rar și Încerca să-și imagineze locurile acoperite de noaptea fără pic de lună. În spate și la stânga se află satul În care a copilărit, acolo părinții lui, Victor și Maria, s-au culcat de un ceas, obosiți de la „făcutul” oalelor din lut. Tot acolo odihneau
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
fetei, a dorit să mă scoată țap ispășitor? Nu, nu cred, nu vreau să cred că oamenii pot fi atât de răi! Ștefan Girovescu Încă mai era stăpânit de dureri ascuțite și dese, niște arsuri necruțătoare pe care și le imagina ca adevărate momente insuportabile când cineva i-ar fi aruncat capul cu tâmpla dreaptă pe jar! Atunci mușca perna sau mâneca bluzei de training pentru a estompa geamătul de durere, gândind tot timpul la eventualitatea nefastă de a fi auzit
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sa. Iar hotelul acela foarte mare, foarte alb și cu grădinile sale de vis, așezat chiar În centrul orașului pentru care și despre care s-a cântat și s-a scris foarte mult oferea un lux și facilități greu de imaginat pentru un român. A fost Întrebat dacă dorește să se cazeze În acea noapte În acel hotel sau să meargă la El Minzah În Tanger. Ștefan Girovescu a optat pentru a doua variantă dar a dorit să vadă interiorul, restaurantele
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mă vei deziluziona, atunci chiar voi ajunge să nu mai cred În oameni! Rică asculta cu dublu interes, cu uimire și nedumerire, avea sistemul său de valori avariat și prevedea urmări cu mult mai grave decât putea el să-și imagineze. Rosti, atât cât putu de cald: Te rog spune mai departe, dacă acest lucru nu ți face rău, nu mă plictisești și mă oblig să te ascult În toată viața mea, ori de câte ori vei dori acest lucru! ... a ajuns cu o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]