7,197 matches
-
din mai vechile mele cărți 502, asupra „lumii de dincolo”, cu precădere asupra Iadului, loc certificat al supliciilor și al acelei „geografii subpământene”, parte a acelei „geografii legendare, eschatologice și infernale” (de care vorbește Gilbert Durand în Structurile antropologice ale imaginarului), țintă obsesivă a intențiilor de cunoaștere ale oamenilor Veacului de Mijloc, căci - observa B. P. Hașdeu - niciodată Iadul n-a avut atâția vizitatori ca în Evul Mediu. Păcătoșii se chinuiau în acest loc (unul din cele două admise de Ortodoxie
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
că Infernul trebuie să fie sub pământ, privilegiată fiind opoziția sus-jos (alături de altele - apus-răsărit, cer-adâncuri -, inventariate de Laura Zăvăleanu într-o remarcabilă teză de doctorat [condusă de prof. dr. Ion Vlad] consacrată timpului și spațiului) în definirea cronotopilor fundamentali ai imaginarului lumii de dincolo 506. O astfel de plasare subterană era sugerată categoric de literatura creștină răsăriteană (nu doar apocrifă). în Limonariu sau livada duhovnicească se află mai multe „viziuni” despre tărâmul suferinței, aflat sub pământ. Dacă pustnicul care spune, povestindu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
antichitate considerabilă, îi furnizau cititorului informații și-i satisfăceau nevoia de narație 513 (neîncetând să moralizeze, căci acest tip de scriere de evaziune a avut întotdeauna niște valențe compensatorii care au acționat și la nivel estetic, și la nivelul constructelor imaginarului). în Cuvântul de îmblare pre la munci, text vechi în literatura noastră (tălmăcit din slavă, dar restituind categoric un original grecesc; copiat de popa Grigorie din Măhaci în sbornicul său 514), Sfânta Fecioară îi găsește în Iad, cufundați în râul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
veche artă românească, vol. V, București, 1985, p. 46; Dan Horia Mazilu, O istorie a blestemului, p. 396. 511. Violeta Barbu, op. cit., p. 203. 512. Vezi Mircea Eliade, Mituri, vise și mistere, Editura Univers enciclopedic, București, 1998; Jacques Le Goff, Imaginarul medieval, Editura Meridiane, București, 1991; Ioan Petru Culianu, Călătorii în lumea de dincolo, Editura Nemira, București, 1990; Georges Minois, Istoria Infernurilor, Editura Humanitas, București, 1998. 513. Vezi Codex Sturdzanus, în Cuvente den bătrâni, tomul II: Cărțile poporane ale românilor, de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sursele testamentare din Oltenia (1700-1860)”, în Cum scriem istoria, p. 291. 529. în DIR. B. țara Românească, veacul XVI; vol. IV, p. 302, doc. nr. 306; vezi Șarolta Solcan, Văduva..., p. 246. 530. Vezi Simona Nicoară, Toader Nicoară, Mentalități colective și imaginar social, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 1996, pp. 80-81. 531. Vezi Jean Claud Schmitt, Strigoii. Vii și morți în societatea medievală [vers rom.], Editura Meridiane, București, 1990; Paul Ricoeur, Memoria, istoria, uitarea [vers. rom], Editura Amarcord, Timișoara, 2001. 532. în DEX
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gândirea filosofică și estetică la prozatorii „generației vârstnice” a simboliștilor ruși, ale căror modele au fost Vladimir Soloviov, Friedrich Nietzsche și Arthur Schopenhauer. De asemenea, Filosofia mitului în literatura rusă (1996), carte scrisă în românește, este o substanțială prezentare a imaginarului mitic în literatura rusă de la creația romanescă simbolistă a lui Dimitri Merejkovski și Andrei Belâi la modelul bulgakovian, generator, la rândul său, al unor continuatori ai viziunii „demoniadei”, precum Vladimir Orlov sau Nikolai Evdokimov; mai cuprinde un excurs privitor la
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
apare tot mai evidentă preocuparea pentru compoziție prin modificarea formulei realismului până la forțarea limitelor sale. În Umbra (1982), roman cu o tensiune internă în exclusivitate intelectuală, personajele preiau rolul naratorului, iar confesiunile paralele asupra acelorași evenimente stimulează participarea cititorului. Structurând imaginarul romanesc, S. realizează aici o construcție opusă romanului anterior: dacă în Căderea, ca într-o mișcare centrifugă, el multiplică în jurul protagonistului evenimentele și destinele prinse într-o arborescență epică, în Umbra multiplică ipostazele aceluiași eveniment, ca într-o mișcare centripetă
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
trecutului, se instituie ca personaj central într-o alegorie ce își extinde sensul asupra lumii din întreaga ficțiune. Prin consonanță, prăbușirea blocului bucureștean Belvedere, care reprezintă prosperitatea orașului și un axis mundi modern, contribuie la crearea corespondențelor decisive în organizarea imaginarului; în tradiția biblică, trupul soldatului prăbușit sub gloanțe reprezintă „templul Domnului”, în vreme ce, în ordine lumească, clădirea prăbușită este „templul” omului. Străina (1999) proiectează epic povestea istoriei trăite în orgoliul lucidității integrale, în tradiție camilpetresciană. „Străina” Lavinia încearcă să cuprindă experiența
SOLCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289778_a_291107]
-
realității obiective, concrete și planul realității transobiective, imaginare, ale aspirațiilor unei deschideri nelimitate. În felul acesta, orice individ Își va desfășura existența Între limitat sau determinat și nelimitat sau nedeterminat, Între spațiul Închis al realității lumii și spațiul deschis al imaginarului nelimitat. Realitatea lumii obiective externe rămâne pentru individ limitată Întrucât, prin natura sa, aici se naște și tot aici va muri. Existența lui se desfășoară Între cele două momente: natal și mortuar. Persoana se simte Închisă În lume. În schimb
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
tot aici va muri. Existența lui se desfășoară Între cele două momente: natal și mortuar. Persoana se simte Închisă În lume. În schimb, realitatea spiritului este interioară și subiectivă. Ea corespunde În totalitate aspirațiilor către transcendent ale individului. Ea aparține imaginarului și este nelimitată ca Întindere și durată, motiv pentru care individul dorește permanent ca să iasă din lumea aceasta și să intre În cea de dincolo, să iasă de sub semnul determinării limitative și să intre În sfera eliberării nelimitate. Se poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
memoria. Apelând la memorie, persoana readuce În prezent imaginile celor cu care a fost anterior. Este o dublă apropiere: ca prezență imaginativă, dar și ca prezență emoțională. Întoarcerea În trecut este proiectarea În trăirile anterioare, care vor Înlocui vidul prezent. Imaginarul va compensa, În aceste cazuri, absența dată de izolare. Dar dincolo de aceste situații Închise, limitative, faptul de a fi condamnat la singurătate este compensat prin situațiile deschise care, În plan interior, vor oferi persoanei perspectiva transcendenței supreme, prin apropierea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care se manifestă la fel, dar În planul imaginarului personal. Dacă revoluționarul este un utopic al realului, al lumii, bovaricul Își proiectează visele sale utopice asupra propriei vieți și asupra celorlalți, totul fiind Însă circumscris În câmpul imaginației. Ambele tipuri sunt incapabile de a evalua corect realitatea, lumea, oamenii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și În planul imaginarului subiectiv, al proiecției aspirațiilor sale de ideal. Acestea se vor reflecta, din punct de vedere psihologic și moral, În natura persoanei, realizând În felul acesta un nou tip uman: „omul În cetate”. Omul În cetate Desprins din natură, omul devine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
poate fi cuprins și explicat prin rațiune. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt idealurile pozitive ale științei, exprimate prin adevăr. bă Spiritele sensibile sunt cele dominate de emoții și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt imaginile artistice, exprimate prin frumos. că Spiritele datoriei sunt cele dominate de ordine și de conștiința responsabilității. Acestea sunt spiritele care pun pe primul loc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați de ideea Împlinirii, prin schimbare a omului și a lumii, această categorie de. indivizi este dominată de voința de putere și de schimbare. La originea acestor idealuri stau vechi situații psihotraumatizante din istoria lor personală (frustrări, carențe afective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
puțin pentru Eliade scriitorul, ele sunt fixate Într-un interior profund al așteptării (și „nostalgiei”) realizării lor. Ele descriu ceea ce este omul arhaic sau modern prin simpla raportare afectivă pe care acesta o are și continuă să o aibă cu imaginarul lor, așa Încât premisa lui Eliade este aceeași cu a irecognoscibilității, pentru că Eliade nu dorește nici să probeze, nici să certifice direct aceste experiențe, ci să le situeze În centrul unei hărți totale a experienței, unde vocația lor de ghid e
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
budismului În Întreaga arie tibetană și Încă Înainte de adopția lui oficială, sub patronajul regilor tibetani În secolul al VII-lea, sunt răspunzătoare și de schițarea acestor legende despre ținutul nevăzut al Ïambhalei - În tot cazul, de funcția și particularitățile acestui imaginar: poate tradiția acelor siddha budiști din Tibetul occidental, atestată independent de suprapunerea budismului peste religia bon a populațiilor tibetane autohtone 4. Chiar dacă nu complet asociată ideii de reechilibrare, există totuși o karma grupată, a comunității budiste (p³. saòghakamma), care are
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
e limpede că pricina absenței (În 1934 va fi la un congres de istorie a științelor) se datorează plecării În armată și „unei vieți năzdrăvane și chinuite”. Un alt portrettc "Un alt portret" Chiar dacă dificultățile și rezistențele imprimate de fondul imaginarului autohton au fost redutabile, lectura memoriilor lui Honigberger, rezultate din Întinse călătorii În Asia, Își poate stabili de acum locul În istoria continuu periclitată a unei imagini: Întrucât materia lor e străbătută de tentativa de a ingera În imaginar, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fondul imaginarului autohton au fost redutabile, lectura memoriilor lui Honigberger, rezultate din Întinse călătorii În Asia, Își poate stabili de acum locul În istoria continuu periclitată a unei imagini: Întrucât materia lor e străbătută de tentativa de a ingera În imaginar, cât mai corect, imaginea Asiei antice și contemporane. Din acest punct de vedere, Împreună cu Oltelniceanu (și, firește, fără să se cunoască), Honigberger inaugurează și ocupă un stadiu nou, germinând În imaginarul colectiv al cititorilor de gazete chipul dorit și necunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lor e străbătută de tentativa de a ingera În imaginar, cât mai corect, imaginea Asiei antice și contemporane. Din acest punct de vedere, Împreună cu Oltelniceanu (și, firește, fără să se cunoască), Honigberger inaugurează și ocupă un stadiu nou, germinând În imaginarul colectiv al cititorilor de gazete chipul dorit și necunoscut al Asiei, așa cum Oltelniceanu, izolat și singular, adăpostea porțiuni trainice din memoria interceptării ei. Deși Oltelniceanu și Honigberger nu se cunosc, deși diferențele Între interesul lor pentru Asia nu ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Ulici. Întrerupând contactul cu viața literară în anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, revine la poezie abia în 1957, când redebutează în „Tribuna” și continuă să publice în „Steaua” și „Familia”. Nu reușește să recupereze „codurile unui imaginar” în care se impusese inițial, ci „se situează, deloc mimetic, pe sensul de adâncime al liricii contemporane” (Petru Poantă). Și prima carte, Maluri înalte, îi apare târziu, în 1974. Poezia de acum transgresează realitatea în planul sensibilului, dominată fiind de
SAVU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289522_a_290851]
-
făcut atâția [înaintași] câți i-am avut în mine?” De ce mai toți sunt „munciți de-aceleași gânduri și teamă de neant”? Tensiunea lirică se naște din chiar febrilitatea și recurența obsesivă cu care apar asemenea interogații. Ecoul lor reverberează în imaginarul lectorului, făcându-l părtaș neliniștilor poetului. Un statut de anticameră a lirismului reflexiv îl au și poemele mai ample ce reiau motive biblice (Eva, Iuda), glosează tema ciclurilor istorice (Lumile, Civilizația) sau deplâng, în urma unei fervente căutări eșuate, absența divinității
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
însă neliniștea metafizică, poetică prin pura ei afirmare, indiferent de densitatea tematică. Ca dramaturg, S. a scris un text antologic, Săptămâna luminată. Subiectul, de inspirație rustic-arhaică, explorează eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule sincretice specifice imaginarului folcloric. Drama (definitivată în 1913, când și apare în „Rampa”; jucată la Teatrul Național din București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea 1924-1925), mult prețuită de Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Camil Petrescu și Liviu Rebreanu
SAULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă, naturalistă, corelează epicul și liricul, imaginarul de inspirație mitologică păgână și biblică cu cel folcloric autohton, structurează dramaturgic o seamă de episoade și momente. Încorporând în narație și explicitând în note de subsol idei filosofice, sociologice, masiva operă formulează, în grai ardelenesc, principii ale iluminismului lansate
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]