58,609 matches
-
sociale sau economice care se canalizează, cu rol de apărare împotriva apelor meteorice care depășesc capacitatea sistemului de 106 canalizare a folosinței respective, care pot aduce prejudicii terenurilor și celorlalte folosințe situate în aval, dacă acestea au o clasă de importanță mai mare. Debitele de apă meteorică colectate de pe versanți în canalele de gardă se evacuează, pe cât posibil, direct în emisari, nu în rețeaua de canalizare a folosinței. Evacuarea acestor ape în rețeaua de canalizare a folosinței este admisă numai în
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
tehnic și economic. Dimensionarea rețelei de canalizare în sistem mixt, reprezintă de fapt o combinație între dimensionarea în sistem unitar și sistem separativ. În cadrul incintelor industriale se aplică aceleași sisteme de canalizare, fiind mai puțin folosit sistemul mixt. O deosebită importanță trebuie însă acordată modului de colectare a apelor uzate industriale deoarece marea varietate a calității acestor ape chiar în cadrul aceleiași unități industriale, datorită debitului relativ ridicat și a dificultăților de epurare, conduc la costuri ridicate ale instalațiilor de canalizare, iar
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
neutralizărilor, a apelor de la abator sau produse lactate, care împreună cu apele menajere favorizează efectul de epurare, etc.). 4.2. Criterii de comparație și de alegere a sistemelor de canalizare Pentru alegerea sistemului de canalizare trebuie să se țină seama de importanța și caracteristicile localității, de debitul apelor uzate și meteorice ce urmează a fi colectate și evacuate, de condițiile locale ca: relieful terenului, clima, poziția și caracteristicile cursurilor de apă din apropiere (debitul de diluție, categoria de calitate sanitară, debitele și
Reţele de canalizare : partea teoretică by Viorel TOBOLCEA,Valentin CREȚU, Cosmin TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Administrative/91723_a_93003]
-
de corpul iubitei sale. Îl visează și în somn, și treaz, pe porțiuni anatomice, pe care le „parcurge” cu ochii și cu buzele... Remarc că eroul lui P.H.L. nu este preocupat și de reacțiile femeii, nu „vede” sau nu dă importanță „răspunsurilor” Teodorei. Opacitate sau egoism viril? De fapt, ce crede ea despre el, despre acest domn Profesor care nu pare a-i sesiza ezitările, atitudinea reticentă în momentele de tandrețe? Dată fiind diferența de mulți ani dintre ei (22 sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
25 fică” prin consistența umană a relației, a comunicării, a gândului ce caută gândul pereche. P.H.L. se străduiește să definească acel capital sufletesc care susține soliditatea fericirii trăite în doi. Face apel uneori și la argumente concrete, ce-și au importanța lor. Astfel, Teodora îl surprinde pe iubitul ei, într-un moment de plinătate sufletească, cu următoarea confesiune: „Înainte de a te cunoaște pe tine nu am știut ce înseamnă orgasmul.” Este de presupus că a ezitat mult până s-o spună
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
asupra acestui episod de absolută intimitate. Eroul său, numit în continuare Domnul R., are un mic șoc, de „responsabilizare” pe de o parte; în același timp, simte o plăcere tipică, legată de mândria masculină. Dar nu vrea să-i dea importanță. Altceva i se pare cu adevărat demn de analizat. Meditând la ultima întâlnire cu Teodora, se contemplă pe sine cu o oarecare detașare. I se pare a fi un torent ce-și pierde identitatea într-un râu învolburat. „Vasăzică o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
o turnură lirică participării directe la „povestea” personajelor sale. 11 iunie 2006 Poposesc, din nou, la fel de curios, în paginile lăsate (când? cui?) de P.H.Lippa. Oare cât din trăirile Profesorului aparțin autorului însuși? Greu de spus. Și nici nu are importanță. După instalarea comuniștilor la putere, sub ocupația sovieto-rusească, devenise, ca mulți alți români veniți din Basarabia, tot mai însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
seama că este ceva banal, o întâmplare de care „se bucură” (vorba vine!) atâtea femei care circulă neînsoțite pe străzile unui oraș mare. Un „drăcușor” se gudură pe lângă el și îi „șoptește” o altă întrebare: Bine, dacă nu are vreo importanță, de ce i-a povestit? Nu cumva ca să-l „verifice”, să vadă măcar o umbră de gelozie pe fața sau în vorbele lui? Ori, mai rău, pentru a-l avertiza că dacă nu este destul de „vigilent”, o poate pierde? Îl atrăgea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ei, dovedind și el, poate, un minim de „inteligență naturală”. „Dragostea nu moare!” Este un titlu de carte? De film? A citit undeva această propoziție aproape banală și a uitat în ce proză romanțioasă de secol XIX? Nu mai are importanță. Teodora l-a ajutat să înțeleagă sensul ei concret: nu moare doar atunci când ea face să se nască o nouă ființă. Fericirea ce unește două vieți „se transferă” într-o viață fragedă, pentru a crește și a înflori într-un
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe departe nu-i vorba de așa ceva și m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși să spun că, în povestea noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una" etc.) și delegarea vocii auctoriale în aceea a unui raisonneur ("E drept că uneori există situații foarte grele în viața fiecărui om. Nu poți scăpa de ele, orice-ai face. Adică... or fi fiind ei și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îndoită Virgil. Dar, nenorocire! Vlad îi arătă palma dreaptă goală. Nu se mai putea face nimic. Deci Vlad va lucra împreună cu Ilinca, iar Virgil cu Bărzăunul. Dar mie nu-mi dați s-aleg? se miră Bărzăunul. Tu? pufni Vlad dîndu-și importanță. Tu sapă cu Virgil! Ce mai vrei? Hai, gata! Bărzăunul tăcu strîmbîndu-și gura într-o parte. Oricum, n-ar fi reușit să-l întoarcă pe Vlad din hotărîre. La drept vorbind nu-l interesa cu cine sapă. Îl rodea însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
belșug, fericit că se află și el acolo, spunînd cîte o vorbă potrivită fiecăruia, oferi biscuiții, cu multă dărnicie, Ilincăi. Toți ochii rămaseră pironiți pe pachetul atît de frumos colorat. Eu sap în echipă cu Tomiță! spuse Ilinca, nemaidînd nici o importanță faptului că fusese trasă la sorți. Lui Virgil îi mai veni puțin inima la loc. Nimeni n-a comentat hotărîrea Ilincăi, iar ea, în fața unei astfel de atitudini, desfăcu pachetul și oferi fiecăruia cîte un biscuit. Adică... ce spun eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de departe, se făcu că dă cîteva lovituri de cazma în jurul lor, ca să pară descoperite atunci, apoi le ridică și începu să le întoarcă pe toate părțile. Bărzăunul prinse viclenia Ilincăi și, gîndind că descoperirea sa ar putea avea vreo importanță, nu se putu stăpîni să nu strige, ca să-1 audă toți: Eu le-am găsit! Vlad, Virgil și Tomiță se apropiară imediat de Ilinca. Ce-s astea? întrebă Tomiță. Eh, nimic... niște fleacuri... Credeam căă... Uite, lut ars. Începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dusese parcă pe apa sîmbetei. Cazmalele cădeau mai rar, lespezile se ridicau mai greu, în schimb cuvîntul "ied" stăruia în fiecare clipă pe buzele tuturor. Și poate că lucrurile s-ar fi calmat și săpăturile ar fi recăpătat cu timpul importanța cuvenită, dacă nu și-ar fi făcut apariția în preajma lor Napoleon. Sosise pe nesimțite și se așezase, cu botul pe labe, nu departe de săpători, privindu-i cu teamă și neîncredere. Biata javră! După ce fusese alungată cu atîta furie, îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
care nu mai încăpeau din cauza lor. Virgil nu observă nici cînd pe scările primăriei a urcat în fuga mare mama Ilincăi. Timpul trecea mai greu ca un compresor... Veniți sus, mă, odată, că vă cheamă dom' secretar! răsună plin de importanță glasul lui Potîngă. Urcară scările încet, de parcă în ușa primăriei ar fi stat cu paloșul în mînă Zmeul-Zmeilor, gata să le taie capul. Înainte de a intra în primărie, auziră glasul mamei Ilincăi: Așa-i vorba? Iacă, mă duc să v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îi spuse rîzînd un șofer. O păzim noi, că tot nu putem urca cu mașinile pînă sus. Mulțumesc frumos, zise el fericit și intră în grup. Nu-și găsi alt loc mai potrivit decît lîngă Ilinca. Virgil nu dădu nici o importanță acestui fapt. După cîțiva pași, Vlad îi întinse Ilincăi ciocolata lui spunîndu-i că el nu mănîncă "fleacuri de astea". Nu, Vlad, mulțumesc frumos, dar am și eu una la fel de mare, refuză politicoasă Ilinca. Și, pentru că urcușul devenea din ce în ce mai greu, Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe departe nu-i vorba de așa ceva și m-ar supăra cumplit ca cineva să aibă o asemenea convingere. Aș vrea totuși să spun că, în povestea noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una. A terminat deci, acum cîteva zile, clasa a VII-a și, după cum e și firesc, se află în vacanța de vară. Cum satul Poiana, unde locuiește el, e destul de aproape de oraș, adică la distanța de 17 km
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
caldă. Fugi de-aici, se strîmbă Virgil cu dezgust. Păi ce, așa ceva se mănîncă? Ei, se mănîncă! Auzi vorbă la el!... Parcă viperele, șoarecii ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
La Peștera Liliecilor, sau la Gropniță, cum vrei să-i zici, aș vrea să mergem cîndva. Numai de s-ar putea. Însă uite ce este, reluă Bărzăunul mai ponderat, ridicînd un deget în sus, pentru a-și da mai multă importanță: eu zic să nu mai strînim iar tot satul. Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui Răstoacă sau... Virgil slobozi un hohot nestăvilit de rîs cînd auzi de Nuțu lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
răspundă. Îl apucase așa, un fel de furie imposibilă, amestecată cu multă tristețe și trebuia să găsească un vinovat. Eh, făcu el cu o mare doză de descurajare, apoi scuipă într-o parte, mai spuse cîteva cuvinte fără prea mare importanță în ceea ce ne privește și porni glonț spre casă, tăind de-a dreptul printr-o grădină... Și se simțea tot mai trist și nu-și putea da deloc seama din ce cauză... Îl urmărea parcă, pas cu pas, o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
și mai frumoase. De, puteai, parcă, să-l obligi? Așadar, în ziua hotărîtă, de data asta a fost stabilită ziua de sîmbătă (11 august), pentru că duminică dimineața era programată o conferință la căminul cultural, ținută de doctorul Pompiliu Stănescu, despre "Importanța legumelor proaspete în alimentația rațională", unde erau obligați să participe toți elevii, dispoziție de la domnul Nicanor, tot grupul porni spre Piatra Domniței. Erau deci Ilinca, actorul Petrică Ciuraru, Vlad, Virgil, Tomiță, Nuțu și Bărzăunul. Încă nu s-a putut afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
permis de la Dumnezeu pentru sănătate și odihnă veșnică în Rai! Animație generală. Cer scuze dacă am abuzat de unele explicații sau le-am repetat. Asta-i firea... omului! La următoarea întălnire vă propun să aprofundăm puțin problemele selecției naturale și importanța ei pentru specia umană. Vă mulțumesc pentru atenția dumneavoastră. Aplauze puternice. Laboratorul. Profesorul și Evelin care-și ia porția de hidrogen cu oxigen iar profesorul cafeaua. Profesorul: Astăzi ai semănat cu un om supărat, dispus să acuze și să dea
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dăm RESTART. No hard feelings, vorba poetului MGM... Portocalele rămân, însă. Pentru că-ți plac ție? Și pentru că-mi plac mie. Și pentru mai ce? Pentru că... așa, pentru că miros... palpabil, aproape. Neficțional. Delicios de concret. Înțelegi? Nu, nu înțelegi. N-are importanță. Portocalele rămân. 29. Maturizări După ce mama s-a mutat în Intrarea Vâlcului, am experimentat un anotimp straniu. Unul cu mult iaurt și aproape fără țigări. Am făcut laba gâștii. Am crescut. Am traversat 113 câteva idile finalizate cinic. Nimic important
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și cărți surghiunite pe rafturi de pal ieftin, strepezit în așchii moderne și ude. Era mereu inundată pivnița din Intrarea Vâlcului, mereu victimă a țevilor sparte, a lumii de mâzgă și năclăială pe care o vizitam cu lanterna, copleșit de importanța masculinității mele infantile, definit de expertiza genetic determinată în arta instalațiilor supurânde, niciodată sub control, niciodată corect diagnosticate. O lume abject muzeală, de vizitat numai cu cizme de cauciuc. Mi-o aduc aminte în detaliu. A fost primul meu regat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și am luat, de câteva ori, singură, trenul spre orașe în care se ramifica șirul, ce-i drept, restrâns al rubedeniilor ei. Pentru că doar ale ei erau. Delia Hriavu nu a fost mătușa mea de sânge. E un fapt fără importanță, acum. Pe vremea aia lucrurile erau altfel - o fată ca ea, dintr-o familie cu nouă vieți de mâță, în picioare și la mare preț indiferent de epocă, ei bine, o fată ca ea își putea permite și hachițe ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]