2,351 matches
-
ai individualității subiectului trebuie să existe o deplină concordanță, să se respecte o anumită succesiune a etapelor corectării, o metodologie adecvată. Folosirea mijloacelor didactice adecvate: planșe, obiecte, desene, oglinda logopedică, diapozitive, truse logopedice, aparate audio, jocuri și jucării etc. vor incita curiozitatea și atenția vizual auditivă. Constituind elemente de noutate și de diversitate, acestea întrețin tonusul afectiv și determină o atitudine activ participativă și utilă în exercițiile fono-articulatorii. Logopedul trebuie să probeze răbdare, dragoste de copil și de profesie, suficient tact
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
sie însuși și lumii prin intermediul propriului corp (Mârza D. N., 2007). Prin intermediul instalațiilor și aparatelor sportive folosite în lecția de educație fizică, copii fac cunoștință și cu alte aspecte ale lumii materiale. De exemplu: mingea satisface prin forma sa, ea incită la acțiune deoarece poate fi lovită cu piciorul, aruncată, prinsă, rostogolită, controlată, pe scurt toate proprietățile sale putând fi utilizate pentru a se exprima și a se juca. Având în vedere toate acestea putem afirma că fotbalul utilizat în lecția
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește un spectacol bahico-pantagruelic vrednic de Mihail Sadoveanu și de Calistrat Hogaș. Un călugăr în veșnică luptă cu diavolii pe care îi izgonește bătând într-un lighean de aramă și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
semnul unei stranietăți intrinseci. Atunci ar risca o suprainterpretare constantă. În toate cazurile, el trebuie să fie conștient de faptul că a culege o informație nu înseamnă numai să sintetizezi date sensibile, ci înseamnă, de asemenea, să le modifici. Să inciți un "informator" să formuleze o explicație (o glosă) plecând de la indicii diverse cum ar fi practicile rituale, comportamentele zilnice, apropierile simbolice propuse de proverbe, aforisme, rugăciuni, etimologii nu înseamnă să "culegi", înseamnă să creezi o reprezentare care, fără îndoială, nu
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
pivotantă de imagini subliniază trecerea de la un moment la altul, mișcarea dintr-un loc în altul, cauza și efectul și contrastul frapant al moralității personajelor. Dispunerea parataxică a celor două imagini creează un efect de montaj care, spre deosebire de narațiunea continuă, incită privirea să treacă de la o scena la alta, printr-un interval lacunar. În imaginea din stânga, după ce a condus lupta danezilor invadatori, Ingvar îi cere lui Edmund să capituleze și să-i recunoască victoria. În imaginea din dreapta, regele anglo-saxon răspunde solicitării
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
E posibil ca unii să se rătăcească pe calea tipului de reflecție la care faceți aluzie, însă aceasta nu e, după cîte știu eu, axa centrală a gîndirii lor. De la Jules Verne încoace, mulți au folosit modele SF pentru a incita spiritele și au silit speculația științifică și realitatea de fapt, care se găsește într-un roman, să se întîlnească. Ce mă in-teresează la Institutul de la Santa Fe este faptul că cercetătorii apelează la modelalizare și la computer în calitate de macroscop. În
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
se va raporta clasa industrială din ansamblul întreprinderilor". Întreprinderea avea drept scop nu dezvoltarea cu orice preț, ci "o dezvoltare aflată în armonie cu interesele reunite ale planului in-dustriei, capitalului angajat, muncii și consumatorilor". Urmărirea unui astfel de scop îl incită pe Jacques Robin să repună în discuție "realitatea puterii în întreprindere" și să propună "participarea la decizie pentru a ajunge la o relativă autogestionare". El atacă firmele multinaționale care caută "dezvoltarea cu maximum de rentabilitate pentru a finanța o și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lipea afișe, la început, după sosirea sa în "țara de aici", Elveția. Scrie juxtapunînd episoade ce aleargă de-a lungul spiralei temporale, în toate sensurile, punînd atenția și sagacitatea cititorului la grea încercare, părăsind uneori firul Ariadnei pentru a-l incita să găsească singur ieșirea din labirint. În Simfonia lupului și Culorile rîndunicii, Marius Daniel Popescu propune povestiri autobiografice insolite, deconstruindu-le de fapt în raport cu imaginea tradițională pe care ne-o facem des pre ele și redîndu-le sub formă de puzzle. Cumva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-o. Și astfel, modulațiile auctoriale configurează un loc polifonic în care se topesc identități, țări, limbi și tradiții, într-un vesel și cutremurător imn adresat diversității vieții. Și rătăcirii. În sensul pe care i-l conferă Edouard Glissant anume ceea ce incită ființa să-și părăsească ancorele pentru a investiga realul, lumea întreagă, să nutrească gînduri de ducă, de ambiguitate, de incertitudine, care ne apără de tentația totalitară a unei gîndiri sistemice. Politica și condeierii Printre numeroasele dimensiuni ale "excepției franceze" se
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
filosofice pariziene, decid subit să le abandoneze și să revină, leibnizian, la cultivarea propriei grădini. Atîta doar că lucrurile nu se desfășoară deloc așa cum își imaginaseră cei doi noi proprietari ai barului, care pare să reactiveze răni adînci, sau să incite la profanări ireversibile, mergînd pînă la crima finală. Un roman profund corsican, cu accente de tragedie greacă antică. Pentru că, inevitabil, desfășurarea firelor narative conduce spre ideea că toate bunele intenții și visele de fericire sunt pînă la urmă măcinate de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dar semnele venite din cer mi-au părut întotdeauna cele mai pertinente, cele mai imperative, iar un nor în formă de X un gen suficient de rar pentru a-mi atrage și mai mult atenția nu poate decît să mă incite să fiu cu băgare de seamă. "Friedrich Nietzsche o fi Halal?" Genul acesta de întrebări, pe jumătate ludice, pe jumătate grave abundă în romanul scriitoarei Emmanuelle Pireyre, distins cu unul din cele șase mari premii literare franceze, Médicis pe 2012
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
muncă la prețul meu". Este Dreptul la profit, socialismul rafinat sau grad secund. Și unul și altul trăiesc prin acele efecte care se văd. Vor muri prin acele efecte care nu se văd Ceea ce se vede sunt munca și profitul incitate prin cotizația socială. Ceea ce nu se vede sunt muncile și profiturile pe care le-ar genera aceeași cotizație dacă le era lăsată contribuabililor. În 1848, Dreptul la muncă s-a arătat un moment sub două fațete. Acest lucru a fost
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
caracterizează prin arbitrar; un întreg determinism istoric o impune. Și mai ales ortodoxismul de emisiune postbelică ce tinde a obstrua europenizarea conștiinței și de a ne readuce cultura, printr-o mistică paseistă, la faza ei de posomorâtă copilărie - neliniștește și incită la reacțiune.” „Formula intelectualismului” este constant promovată de K. prin ancheta deschisă încă din numărul inaugural asupra unor fenomene precum existența unui tip de intelectual autohton, manifestarea unor „direcții noi de intelectualitate pură”, practicarea ortodoxiei, opusă tendinței de integrare europeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
al patriei franceze". În slujba acestei incompetențe, Paul Zarifopol a pus cultură și distincție intelectuală. M. RALEA Critică de amator epicureu a făcut M. Ralea, ocupîndu-se numai de valori stabilite dintre acelea care ajută digestiei după o "masă bună" și incită spiritul când e "rău dispus". Eseistul face "idei", supune adică obiectul unui sistem de relații vaste. Marcel Proust este privit prin teoria bergsoniană a memoriei, Rainer Maria Rilke prin sărăcia sângelui, Balzac prin considerații asupra capitalismului, Th. Hardy prin teoria
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
uneori șocantă a ideilor susținute au transformat interpretarea textelor sale într-o adevărată probă de adaptare a metodologiilor și strategiilor de analiză obișnuite și a mai oferit o probă apropierii de gen dintre filosofie și literatură. Scrierile lui Jean Baudrillard incită prin afirmații surprinzătoare, provoacă prin adoptarea paradoxurilor, a stilului cvasi-poetic și a supralicitărilor, a destabilizării cadrelor de lectură și de interpretare obișnuite ale receptorilor. Baudrillard sugerează prin stilul său apocaliptic (Linda Hutcheon) că discursul nu este un loc comun, clarificator
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al XIX-lea, din perspectiva unui străin - respectiv a francezului Simon, preceptorul familiei Martular. Dar, de fapt, scopul romanului nu este acela de a reface, pe baza documentelor de epocă, evenimentele și atmosfera mijlocului de secol, ci mai ales să incite la meditație asupra consecințelor nefaste pe care le comportă puterea asupra individului. Cu Îngeri maculați, C. revine la genul scurt. Nuvelele cuprinse în acest volum nu constituie (cum se întâmplă deseori) nucleul unui posibil roman, ci sunt ele însele monade
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
acelor aristocrați coerenți care aveau să rămână până la sfârșit adversari ai regimului lui Augustus. Pe aceștia din urmă trebuie să-i căutăm printre prietenii lui Ovidiu, care îi rămân fideli și după exil. Ovidiu se adresează acestora pentru a-i incita, elogiindu-i, dojenindu-i ușor sau aspru, încurajându-i, pentru a avea un sprijin din partea lor pe lângă Augustus. Ei sunt propuși de Ovidiu drept model de prieteni, demni de a fi amintiți de urmași, cât va exista umanitatea, alături de perechile
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Numele este prea comun, iar inscripția pare să fie posterioară 170. Poetul îi scrie din două motive: ca să-l asigure de eterna lui gratitudine pentru consolările ce i le-a adus în momentul nenorocirii sale, dar și pentru a-l incita să o sfătuiască pe soția lui, Fabia: aceasta, după sfaturile unchiului, va deveni și mai bună. Ceea ce ni se pare că merită pus în valoare este, mai ales, participarea sinceră și profundă a lui Rufus la durerea lui Ovidiu, în
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Marciei, soția lui Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și de exilul acestuia. Ovidiu, însă, se preface că nimic nu s-a întâmplat și o incită să fie mândră și să se laude cu asta. Dar ce fel de vină e aceea cu care trebuie să te mândrești? Oricum, scandalurile amoroase ale Iuliei Minor trec fără îndoială în planul doi, în caz că ar fi avut vreodată ceva
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
că, o persoană care cunoaștea o altă cauză a exilului sulmonezului, în afară de cea mărturisită și oficială din carmen, putea înțelege o asemenea expresie ca pe o exaltare propriu-zisă a adevăratei cauze a relegării, cu care Ovidiu se mândrea și o incita și pe soție să facă la fel. În epistola Tristele, V, II (adresată poate soției sau lui Paulus Fabius Maximus), poetul comunică că e sănătos; corpul s-a obișnuit de-acum cu vitregiile regiunii, însă spiritul este trist: rănile nu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
cum era fără îndoială (cel puțin pentru contemporanii mai iluminați decât sulmonezul), să o faci pe "mediatorul adulterului" chiar dacă e pentru nepoata împăratului și al său amant. Ovidiu nu numai că nu se rușinează de asta, dar îi exagerează valoarea, incitându-i și pe prietenii mai apropiați și, în primul rând, pe soție să facă la fel. Cu alte cuvinte, datorită exilului său (și implicit pentru cauza care a dus la acesta), Ovidiu se consideră un adevărat erou, la fel ca
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
perioadă. Mai mult, pare mai întărit de corespondența cu Paulus, care la rândul său pare mai înseninat, mai liniștit și mai hotărât să continue, cu energie și curaj, pe calea pe care Ovidiu o știa deja. De aceea, Ovidiu îl incită să persevereze în lupta împotriva soartei (= Augustus), evitând să se lase învins de aceasta. În perspectiva unor asemenea îndemnuri, cauza personală a lui Ovidiu trece pe planul doi, pentru a îmbrățișa cauza publică: cea a Patriei. O ultimă observație, cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
impuneri exterioare din partea lui Augustus. Expresiile lui Ovidiu, la care am mai făcut trimitere 407, sugerează tocmai acest lucru: "vezi, o Fabius, că delictele mele se pot atenua sub motivația de a fi fost prima greșeală (Ars amatoria)". Ovidiu îl incita pe Paulus să insiste asupra greșelii literare din tinerețe, lăsând deoparte al doilea cap de acuzare (cum trebuie să fi făcut și Augustus însuși în motivarea măsurii sale). Numai plecând de la această idee se explică intervenția grijulie a lui Paulus
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
depășire a suportabilului, un sublim pe punctul de a deveni contrariul lui? Nu, Heliade nu presimte această primejdie. El n-are sațiu de superlative, Îi plac deschiderile mari, privirile sale au mereu bătaie lungă, tristețile lui sînt atît de puternice incit devin forțele unei aventuri grandioase. Umilința care apare uneori În poeme nu-i, În fapt, decît pauza (o mică pauză) a unei mari trufii creatoare. Trebuie, totuși, precizat că trufia, sentimentul vastității, deprinderea de a vedea enorm, pe scurt, nelimitatul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scumpă mie Eu vecinic te admir...”. Marea angajează un sentiment al plecării, al depărtării, acela ce duce spre ținutul visului: „lumea dorită” a Atlanticului, Asia frumoasă, India plină de minuni (Marea Mediterană). Ea are, În esență, o funcție decorativă și stimulatoare. Incită fantezia și facilitează poezia. Pe țărm, poetul aude „un freamăt blînd / de strofe dulci, divine” și simte, cu o reală satisfacție, că darul de a cînta bunurile lumii nu l-a părăsit. Cabinetul s-a deplasat aici. Poetul singuratic și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]