114,184 matches
-
economice ale războiului rece. În consecință programul de modernizare rapidă, lansat după 1948, a fost un eșec. Parametrii propuși nu au fost realizați, chiar dacă în anumite ramuri s-a înregistrat o creștere a producției industriale. Realitatea de la sfârșitul anilor ’50 indica persistența acelorași probleme: înapoierea, în principal, apoi o structură socială predominantă agrară, cu o eficiență scăzută. Declinul economic și teama de revolte sociale au impus schimbări manageriale semnificative. Una dintre soluțiile propuse de URSS și de statele dezvoltate ale «lagărului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai mare parte a ei de gândul de a supraviețui în fața acestor forțe malefice care atacau, ucideau, otrăveau apa etc;” Astfel de zvonuri au circulat în toată țara. Războiul psihologic și războiul electronic au fost desfășurate cu o siguranță care indică prezența experților. Eficacitatea lor a fost sporită de nepregătirea armatei (foarte multe din victimele acelor zile - inclusiv militari - au fost oameni împușcați de militari, care se credeau atacați) și de spaima populației. Diversioniștii au tras numai cât era necesar pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost foarte bun de președinte (sau de secretar general al PCR), pe la sfârșitul anilor ´70 și începutul anilor ´80, ca un comunist reformist, dar nu după prăbușirea comunismului. Codelile lui Isărescu (nesiguranța de a fi candidat pentru președinție) par să indice un om slab. Ele nu îl recomandă pentru ocuparea postului executiv suprem.” Despre vina lui Petre Roman, fostul lider al Partidului Democrat, scriitorul Vladimir Tismăneanu scria în cartea sa - „Noaptea totalitară”: „Este cel puțin bizar să-l auzim astăzi pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
noastre majore se evaporă și descoperim că oamenii conștienți din întreaga lume au o bănuială profundă și crescândă că pe undeva s-a săvârșit o mare eroare. Aceste condiții devin tot mai preponderente în aproape fiecare localitate a lumii și indică un eșec la scară planetară al instituțiilor noastre. Până și în cele mai bogate țări ale lumii „nivelurile înalte ale șomajului, restructurarea întreprinderilor și reducerea salariilor săptămânale reale, o mai mare dependență de locurile de muncă temporare și cu jumătate
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să facă deliciul mahalalei (alt circ!) prin formulări grosiere, de joasă extracție, pe care, totuși, până la începutul lui 2004 le practica doar C.V. Tudor, liderul PRM. Această «vadimizare» a mesajului, ce face și mai tare de râs clasa politică românească, indică o campanie negativă, în care ceea ce contează este blocarea adversarului, și nu electoratul. Campania negativă a fost înființată de PSD, care demonstrează astfel că se îndoiește, el însuși, de efectele propriei guvernări. Când, în urmă cu câteva săptămâni, Nicolae Văcăroiu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de bere, se scuză și ieși să dea un telefon. Respiră niște aer curat și alese din agenda mobilului numărul femeii pe care o numea, în lipsa unui termen care să descrie mai corect relația, prietena lui. O chema Steffi, după cum indica displayul colorat al micului telefon finlandez, și răspunse destul de țâfnoasă. - Unde ești? întrebă Andreas. - Acasă, de ce? - Nu vrei să ieși? Sunt cu niște colegi, mai stăm... - Nu, îl întrerupse Steffi. Nu sunt singură. - Ok, zise Andreas. Pa. - Pa. Deși Andreas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mă duc să îmi dau demisia de la Greenpeace, iar poimâine voi ieși din ACR. Pentru că așa nu se mai poate. Trai. Ce pula mea. VECEUL Pe Shuoke Inamura îl trecea căcarea. Mai avea douăzeci de minute până la închiderea bursei, îi indică ceasul de pe ecranul din fața lui. Închiderea bursei însemna că Shuoke își încheiase ziua de lucru. Shuoke lucra la Nyumichi International Brokerage, o firmă de brokeri, după cum trăda numele, din Tokyo. Shuoke era chiar broker. Lucra la un calculator, degetele îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Păsări ciripeau, șoareci de câmp chițăiau în apropiere. Mușcând dintr-o tartină cu brânză și șuncă, am observat doi domni în costume gri ieșind din pădurea locală și apropiindu-se de mine. Unul era tânăr, celălalt nu. Cel tânăr vorbea, indica: - Aici o să fie biserica, un model canadian cu patru turle, vitralii pictate de Dali, ultimul răcnet, o nebunie, ce mai... Acolo, în dreapta, cam pe unde vine pinul ăla uscat, tragem o tipografie, iar acolo, mai la dreapta, un orfelinat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dacă ai fi ținut cont de el, ar fi trebuit să ții cont de faptul că între formele literare ce caracterizează epoca noastră se află și opera închisă și calculată, în care închiderea și calculul sunt opțiuni paradoxale, care nu indică un adevăr prea încurajator (a fi complet și cu ținută), adevăr pe care propria formă pare să-l semnifice, ci comunică senzația unei lumi precare, în suspensie, fărâmițată. Dar dacă tu admiți asta, trebuie să recunoști că volumul Călătorului în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fi folositor“ (sau, mai degrabă: a ne preface că e folositor, deși știm că nu este). Noțiunea de „A Fi Folositor“ este pentru tine doar o soluție comodă, deși poate fi privită ca un exercițiu acrobatic pentru a sfida - și indica - golul de dedesubt. În fine, dacă tu n-ai fi ignorat (sau eliminat?) „romanul geometric“ de pe listă, o parte a întrebărilor și obiecțiilor tale ar fi dispărut, începând cu cea despre finalul „neconvingător“. (Te scandalizezi că eu „închei“ și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tine: un asortiment de ierburi aromatice, unele desigur de uz curent, altele care par să fie acolo pentru a completa o colecție; același lucru se poate spune despre muștar; dar mai ales șirurile de căpățâni de usturoi atârnate la îndemână indică o anume legătură atentă și nu vagă cu alimentele. O privire în frigider îți permite să culegi și alte date prețioase: în despărțitura de ouă a mai rămas unul singur; mai ai doar o jumătate de lămâie, aproape uscată; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
reprima o puternică senzație de invidie față de omul care se exprimă pe sine cu o siguranță atât de metodică. Nu e numai invidie, e și admirație, da, admirație sinceră: modul în care scriitorul acela își pune toată energia în scris indică o anume generozitate, o încredere în a comunica, în a da altora ceea ce ei așteaptă de la el, fără a-și pune probleme introvertite. Scriitorul chinuit ar plăti orice numai să semene cu scriitorul productiv; ar vrea să-l ia drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uniformizarea metodelor de cenzură ale diferitelor regimuri? — Nu la uniformizarea lor, ci la crearea unui sistem în care să se echilibreze și să se susțină unul pe altul... Directorul General te invită să privești planisfera atârnată pe perete. Culorile diferite indică: țările în care toate cărțile sunt sistematic confiscate; țările în care pot circula numai cărțile publicate sau aprobate de stat; țările în care există o cenzură rudimentară, aproximativă și imprevizibilă; țările în care cenzura este subtilă, doctă, atentă la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Facultatea de Fizică se ajunge pe acolo, la Facultatea de Teologie, pe dincolo, iar pentru Institutul de Studii Aprofundate faci prima la dreapta. Și apoi, ceea ce i-ar putea fi de mai mare folos, biroul de informațiile. Urmări săgeata care indica traseul spre Informații și ajunse la o clădire modestă, din materiale prefabricate, înghesuită în spatele Teologiei și în fața Limbilor Africane. Bătu la ușă și intră. În spatele unui birou stătea o femeie slăbuță, care încerca să deșurubeze capul unui stilou. Îl caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
moment? El se uită repede la ceas. — Da, răspunse el deloc nepoliticos. Dar nu prea mult timp. Sunteți una dintre studentele mele? Mma Ramotswe făcu un gest de subapreciere la adresa propriei persoane în timp ce se așeza pe scaunul care-i fusese indicat. Nu, răspunse ea. Nu am mers atât de departe cu studiile. Mi-am luat certificatul Cambridge, dar nimic după aceea. Am fost prinsă cu lucrul la compania de autobuze a soțului verișoarei mele, înțelegeți. Nu mi-am continuat studiile. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
din geanta lui Tavi, îi verific blițul și, rotindu-mă ca un criminalist în jurul balabustei și al celor doi creatori, încerc să nu-mi scape nimic. Buricul închis într-un soare ca o moară de vânt, penisul zâmbăreț roș-albastru, ce indică direcția spre versurile lui Tavi, degetul lui Anatol înspre public. Biata fată, mâzgălită, împopoțonată cu tot felul de hârtiuțe și decupaje din ziare, arată ca o corcitură între o paparudă și-un caloian bun de dus cu alai în Jijia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
arătînd cu degetul: - Acolo, domnule... Pe stînca dinspre capul nord... Uriașul căpitan Lazemby, unul dintre bărbații cei mai Înalți, puternici, roșcovani, eficienți și autoritari din Armata Regală, Își Înfipse bine picioarele pe podea și cercetă punctul pe care i-l indicau, balansîndu-se expert În ritmul navei. — E-adevărat! admise el. După cum se agită, s-ar părea că e vorba despre un nenorocit de naufragiat... Se uită În jur. Unde e domnul Garret...? — O să urce Îndată, domnule, veni răspunsul timid. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apă, În spatele său, o funie groasă, de doi metri lungime, fiindcă știa că, atîta vreme cît o tîrau după ei, Înaintau Împotriva curentului. CÎnd, dimpotrivă, s-ar fi ascuns sub pupa și ar fi rămas prinsă acolo, i-ar fi indicat că de data asta curentul era mai puternic decît impulsul dat de vîsle. Spre est, mereu cu prora spre est, mereu tîrÎnd după ei funia, ăsta era cuvîntul de ordine, și era hotărît să-l Îndeplinească, indiferent cît l-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
continuare prințul are de gând să mintă, Mihai Mihail tuși cu efort, mai mult hîrîi "nu-i vorba de nici o coincidență, circumstanță ori destin. Pur și simplu, Bîlbîie a urmat o instrucțiune. V-a spus exact cît i s-a indicat să vă spună. În limbajul nostru s-ar putea accepta că "v-a memorat", prințe. Absolut fără nici un fel de intenție rea. Doar în folosul Serviciului, doar atît, nu vă faceți probleme." S-ar fi putut foarte bine ca Mihail
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în acea masă luminoasă, complexă, în care, cu secole în urmă, cineva a avut capriciul de a-si imagina conturul unui rac. Însă cert era că atunci când acest „rac“ se ridică un cvadrant deasupra liniei orizontului, picioarele lui din spate indicau cu precizie punctul în care se află estul în timpul lunilor de vară. Aștepta răbdător, încrezător că în curând Cârligul lui Maui1 avea să se ivească, la rândul lui, în locul în care își fixase privirea, însă ceea ce apăru dintr-odată fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că sunt frumoase sau urâte nu are nici o importanță pentru un navigator. Important este să fie utile, iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre nord. Tatuajele mele îmi vor indică atunci diferitele subdiviziuni, iar celelalte desene care apar lângă ele îmi vor aminti care este steaua reper de la care pornește Avei’á. — Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
iar pentru mine sunt. Dacă formez un cerc cu brațele, atingându-mi vârfurile degetelor exact în dreptul Crucii Sudului, cotul meu stâng îmi va indica estul, cotul drept, vestul, iar ceafa mea va fi îndreptată spre nord. Tatuajele mele îmi vor indică atunci diferitele subdiviziuni, iar celelalte desene care apar lângă ele îmi vor aminti care este steaua reper de la care pornește Avei’á. — Adică ești un fel de Hartă de Stele vie? —Vie, da... admise celălalt. Dar care și gândește. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de mile de coastele ei. Zborul păsărilor, sunetul valurilor, reflecția norilor, speciile de pești sau de alge care pluteau într-un sens sau altul - fără a mai vorbi de misterioasă rază nocturnă din adâncimi sau de instinctul porcilor -, toate îi indicau unui Mare Navigator că la mai puțin de patruzeci de mile se gaseste pământ. Astfel, dacă s-ar trasă câte un cerc la patruzeci de mile în jurul fiecărei insule din Pacificul de Sud, întinderea apelor cu adevarat puștii s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acelor ființe care, în ciuda necazurilor și mizeriei lor, sosiseră de bună seama dintr-un loc aflat dincolo de cele mai îndepărtate stele. Totuși, atunci când erau întrebați, prin semne, de unde veniseră, niciodată nu priveau spre cer, ci, luând o nucă de cocos, indicau un punct, în care voiau să spună că se aflau acum, iar apoi o întorceau și arătau un alt punct, pe partea opusă, într-o încercare absurdă și ridicolă de a-i face să creadă că pământul ar fi rotund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja înconjuraseră întregul perimetru al insulei, asigurându-se că nu se zarea nici un catamaran - care să le indice că aceasta ar fi fost insula de pe care au pornit sălbaticii lor agresori - și, curând, putură să-și dea seama că nici măcar nu era locuită de oameni ai mării, căci, în mod bizar, colibele nu se ridicau lângă mal, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]