3,194 matches
-
și tu aveai dreptate, iar izbucnirea lui Voicu Constantinescu nu era decât o minciună, o farsă, ca și cum ar fi spus: priviți-mă cât de principial sunt și cum știu eu să apăr interesele oricui, dar de fapt fiindu-i toate indiferente, pentru că - nu pot să bag mâna-n foc, dar de ce n-ar fi și asta? - tot ce urmărea era să pună el mâna pe putere, să ajungă sus și să ne călărească; și ce mijloc ar fi fost mai nimerit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pentru că nici nu-i spunea de fiecare dată și nici măcar nu-i spunea totul. Ce-l liniștea era că putea să se lase pradă brațelor ei lungi și posesive, în timp ce-i privea chipul - mască și realitate, dornică să afle și indiferentă, agitată și calmă, nereușind să se concentreze și nevrând să se concentreze, străduindu-se să îndepărteze de ea gândurile negre sau faptele neplăcute sau murdăriile altora și curioasă totodată, ciugulind la suprafață doar veștile și abandonându-le, punând întrebări, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vuiet neodihnit și prăfos, oameni grăbiți, claxoane, chiote de copii, țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că trebuie să-i ceară lui Radu Dascălu să-l sprijine, nu peste o lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
țărani și precupețe ademenind pe glasuri diferite cumpărătorii, în piața de alături, către legumele și fructele stivuite în imense mormane strălucind colorate, înghesuială și frânturi de vorbe, palpitația colosală și indiferentă a orașului continuând să trăiască în atotputernicia lui, palpitația indiferentă a orașului deasupra căruia se legănau nesigur zdrențe de nori și frunze moarte. Acum știind că trebuie să-i ceară lui Radu Dascălu să-l sprijine, nu peste o lună sau o săptămână, ci mâine. Întrebându-se cum să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe vremea bunicului ce-i lăsase moștenire, numai ei, pendula înnegrită de vreme, cu mers rar și tacticos, bătând indiferentă trecerea orelor. Sorbind cu nesaț, cu o plăcere pe care o simțea tot mai des apropiindu-se, copleșind-o, alungându-i toate celelalte gânduri, imaginea netulburată pe care i-o întorcea oglinda și bucurându-se de desăvărșirea acelei imagini cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
flenduros, care se vede mai mic și îndepărtat, la fel ca pictura abstractă atârnată deasupra, în oglinda înaltă dintre cele două ferestre. Dar nu zărește decât blocurile de peste drum la ferestrele cărora apar din când în când funcționarii cu fețe indiferente, fumând cu o mână, în timp ce cu degetele celeilalte trag de elasticul bretelelor. Aude zgomotele străzii și ghicește numai ce se întâmplă. Nu-i place. Așa încât preferă să stea în pijama la biroul masiv de stejar încrustat, din camera cealaltă. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să joace tenis într-o vreme în care încă nu era întreg orașul înnebunit după acest sport. Cam atunci îl întâlnise Rodica Dumitrescu. Și de unde până atunci îi povestise lui Andrei fără să se întrerupă, cu o voce înceată și indiferentă, de parcă ar fi citit dintr-o carte știută de multă vreme, dar pe care trebuie s-o mai citească o dată cu glas tare ca să acopere liniștea din jur sau golul din ea sau să descopere un suport pe care îl ignorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ani, înțelegi? treizeci de ani, douășopt, douășnouă, treizeci. Apoi s-a răsucit puțin în fotoliu, cufundându-se și mai mult și aruncând cu violență fumul țigării pe nas și pe gură și continua să vorbească cu o voce înceată și indiferentă, numai puțin tremurată, dar putea să fie și o părere. Dar nu-i spunea lucrurile știute, cum se căsătorise cu Vlad Dumitrescu și ce făcuseră în anii din urmă și ce fel de om era și cum i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu totul, cum bănuiesc câte îți trec prin cap... Am dispărut atunci, demult, din teamă și de ciudă. Eram de-a dreptul furioasă, mă rodea orgoliul îngrozitor, mi se părea că mă făcusem de râs inutil, persoana mea îți era indiferentă. Adică îți eram indiferentă ca iubită. Ții minte că am venit la tine speriată, înainte să plec într-o vacanță de iarnă, și ți-am îndrugat o poveste cu o petrecere? O inventasem. Mi se păruse că încep să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câte îți trec prin cap... Am dispărut atunci, demult, din teamă și de ciudă. Eram de-a dreptul furioasă, mă rodea orgoliul îngrozitor, mi se părea că mă făcusem de râs inutil, persoana mea îți era indiferentă. Adică îți eram indiferentă ca iubită. Ții minte că am venit la tine speriată, înainte să plec într-o vacanță de iarnă, și ți-am îndrugat o poveste cu o petrecere? O inventasem. Mi se păruse că încep să te iubesc și am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-sa deschidea rareori o carte, primea și întorcea vizite în care insista s-o însoțească, nu se poate, dragă, să nu vii, ce va spune cutare, care știi ce funcție are?! Pentru ea părerea lumii conta enorm, lui îi era indiferentă. Toate treptele sociale pe care le-a urcat i s-au datorat mai mult ei. Ceda de cele mai multe ori insistențelor nevestei, dar rămânea ferm în privința educației Ioanei. Nu trebuia îndopată cu de toate și trebuia lăsată să-și aleagă singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe lângă alții, alergând după autobuzele supraaglomerate, priveau cu ochii goi. Nu știau nimic din câte sunt în jurul lor și nu voiau să știe. Îi ura și pe ei, deși n-aveau nici o vină. Se purtau cum cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
prin încăpere, cu mâinile la spate, s-a oprit în dreptul ușii deschise a balconului, urmărind perechile care treceau pe stradă. Voia să vorbească și nu era în stare. Simțea cum alunecă, cum se prăbușește departe de toate lucrurile din jur, indiferente și inutile, exact cum simțise cu câteva seri mai înainte. Asta-i disperare, își spunea. Vreau să vorbesc și sunt incapabil, un nod oribil așezat în gât mă împiedică. Ar trebui s-o convingă să renunțe la intențiile ei. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și din altceva și doar o lașitate pe care acum n-o mai poate condamna, întrucât e prea slăbit și lipsit de voință, îl împiedică s-o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o lașitate pe care acum n-o mai poate condamna, întrucât e prea slăbit și lipsit de voință, îl împiedică s-o recunoască și s-o definească. Însă în jur toate curg la fel, nu indiferente, dar ca și cum ar fi indiferente, de jur împrejur orașul care trăiește arzând, cu zidurile lui mohorâte și neprimitoare, cu blocurile lui disprețuitoare, cu aburul care învăluie ca o mantie grea de indiferență, orașul vuind, palpitând, pârjolind în măsura în care arde, sfărâmând fără să se vadă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să triumfe piatra pierzaniei care ar vrea să te țină pe loc, dar tu știi acuma că există o mare familie căreia îi aparții și care suferă la fel și freamătă și fierbe și iubește și urăște și se arată indiferentă când socotește ea necesar, și mai știi că drumul acela până la orizont trebuie urmat cu neclintire, sub un cer care ar trebui să fie cristalin - cum se spunea odată - dar nu este, chiar dacă nu vei ajunge la capătul lui, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
crezut că nu o cunoșteam decât de o săptămână - și nici măcar În carne și oase, ci numai prin telefon - pentru că aveam impresia că m-am Îndrăgostit de ea. Era exact opusul lui Emily În toate privințele: calmă, echilibrată și total indiferentă față de modă. Recunoștea că Miranda e absurdă, dar nu i-o lua În nume de rău; poseda acea rară și Încântătoare calitate de a face haz de ea Însăși și de toți ceilalți. — Nu, n-a fost ea, am mințit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
identificare care mă monitorizau, eram convinsă că sistemul de supraveghere al revistei Runway ar fi făcut până și Mafia să se rușineze. Virajul Paranoic Runway Își făcuse din nou apariția. — Mda, am zis eu și m-am străduit să par indiferentă și evazivă. E un loc cam ciudat. Eu nu prea le am pe astea cu moda - aș prefera să scriu, dar presupun că nu e un loc prea rău pentru un Început de carieră. Tu cu ce te ocupi? — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a explicat Mirandei că accesoriile pe care urmau să le primească erau asemănătoare, dar mai frumoase. Erau cu toții experți În domeniul lor de activitate, dar Miranda le era superioară de departe. Ea era pe post de consumatoare rezervată, care trece indiferentă de la un obiect la altul fără a manifesta nici cel mai vag interes. Când s‑a hotărât, În sfârșit, ce să aleagă, a arătat În direcția respectivelor obiecte și a comandat (cam ca un arbitru la un concurs de frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu mine sau să riște să contacteze vreo maladie din cauză că stă pe aceeași banchetă cu asistenta ei, când ea și‑a făcut apariția. M‑a analizat din cap până‑n picioare fără grabă, iar privirea i‑a rămas pasivă și indiferentă. Trecusem examenul! Era pentru prima oară de când lucram Împreună că nu mă pricopsisem cu o privire de dezgust total sau, În cel mai bun caz, cu vreo remarcă răutăcioasă, iar pentru asta nu fusese nevoie decât de o echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
crem și cu sandalele Manolo cu mărgele. Vorbea animat cu un bărbat pe care Îl bănuiam a fi prietenul ei, dar uriașii ochelari de soare Chanel pe care Îi purta nu Îmi permiteau să‑mi dau seama dacă e amuzată, indiferentă sau dacă plânge. Ziariștii aveau obiceiul să compare obiceiurile și atitudinea Annei cu cele ale Mirandei, dar mie mi se părea imposibil să existe cineva la fel de insuportabil ca șefa mea. În spatele ei se afla un grup de oameni, care bănuiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
gropile, pînă cînd ochii Începură s-o usture. CÎnd opri la accesul pentru tărgi al spitalului din Horseferry Road, asistenta de la recepție alergă s-o salute, aplecîndu-și capul de parcă ar fi plouat. Sora de gardă o urmă fără grabă, aparent indiferentă la lumini orbitoare și bubuituri. — Nu poți sta departe de noi, Langrish? zise ea acoperind o nouă rafală de mitralieră. Ei, și ce avem de data asta? Era blondă și cu sîni mari, și aripile bonetei erau răsucite În două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lîngă Comisia Europeană 205. FEP au trimis apeluri către diverși lideri. Au discutat despre statut și finanțare la reuniunile la vîrf dinaintea Consiliului European, pentru a promova propunerile în domeniu. Este, de exemplu, cazul PSE206. Comisia Europeană nu a rămas indiferentă la solicitări. Propunerea Comisiei a fost acceptată fără mare dificultate de șefii de stat și de guvern 207. Last but not least, acest ansamblu de dezvoltări legale se văd confirmate în proiectul de tratat al constituției europene. Singura excepție ține
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
a problemelor acesteia 380. Mai rămîne totuși de răspuns la o întrebare: au putut PSCE să-și promoveze politicile? Răspundem negativ din trei motive. Primul ține de locul europartidelor în sistemul CEE/CE. După cum am văzut, instituțiile europene erau relativ indiferente față de ideea unui sistem de partide europene și asta pînă la primele alegeri europene. Al doilea element al explicației este legat de structura PSCE. Au fost realizate, desigur, progrese remarcabile pe plan structural, permițind actorilor partinici să intre în contact
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
ipoteza potrivit căreia cadrul instituțional european, cu constrîngeri și oportunități, influențează dezvoltarea europartidelor. În acest context, dezacordul între principalii actori instituționali este crucial. Cum am arătat, față de partidele europene s-au succedat patru atitudini. La apariția acestora, instituțiile europene erau indiferente, atitudine care se va menține aproape 20 de ani. Abia la primele alegeri europene directe pentru desemnarea reprezentanților în Parlamentul European se poate distinge, cel mult, o aprobare neoficială. În 1992, tratatele recunosc partidele europene, iar în 2000 le atribuie
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]