3,661 matches
-
tot un ofițer... și la minister nu-mi dă voie... măcar că-i al lui. Am fost la maiorul Carabăț... foarte gentil... am fost la căpitanul Ciocârlan... foarte gentil...și acum...133 O situație similară este tratată cu o notă de individualitate meritorie la Gh. Brăescu. În Poveste fără sfârșit întâlnim tipul reclamantei sărmane incapabile să-și rezume păsul astfel încât să primească soluționare. Debitul necontrolat al informațiilor adiacente îneacă și în cazul acesteia mesajul propriu-zis. Bătrâna suferă de aceeași incompetență conversațională a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
observa Mircea Tomuș, aceste personaje sunt "exemplare umane mutilate: le lipsește dimensiunea afectivă, îndreptată spre sfera familială"25. Dacă în lumea lui Caragiale aceste personaje alienate sunt cazuri izolate, prezența simptomelor de rinocerită este deja un diagnostic viabil. Sugestia aplatizării individualităților, specifică și farselor absurde moderne, este realizată la Caragiale și prin înlocuirea numelor proprii cu substantive comune desemnând categoria socială, activitatea sau apartenența la o anumită clasă de vârstă. Astfel, în Căldură mare actanții sunt numiți simplu: Domnul, Feciorul, Baba
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
însoțite de anumite precizări care sugerează multiplicarea elementului uman printr-un proces de reificare: Roberte I, Roberte II, Roberte-mama, Roberte-tata, Jaques-fiul, Jaques-mama, Bartholomeus I, Bartholomeus II. Aceleiași intenții de evidențiere a caracterului de "gloată" sau a "rinocerizării", a lipsei de individualitate, i se subordonează și numirea personajelor caragialiene prin apelative precum Mitică "și-atât", Mache, Lache, Tache etc, despre care Ibrăileanu spunea că "prin frecvența lor au ajuns niște nume comune"26. Spre deosebire de caracterele clasice, definite în primul rând prin consecvență
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bufon liric sau o marionetă neputincioasă".29 Aplicabilitatea acestei fișe caracterologice la specificul unor personaje ca Leonida, Cetățeanul turmentat, Catindatul, Dandanache, Farfuridi, Cațavencu subliniază încă o dată înrudirea lor mai mult sau mai puțin îndepărtată cu antieroii literaturii absurdului. Lipsite de individualitate și de viață lăuntrică, personajele caragialiene capătă relief doar prin consecvența purtării unei anumite măști, în spatele căreia nu se întrezărește nimic. Aneantizarea, alienarea, veleitarismul, marionetizarea, "lichefierea" sunt, în concluzie, aspecte care argumentează considerarea lor drept prefigurări ale antieroilor farsei tragice
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a mitografiei secolului XX alături de Jung și Eliade, este americanul de origine irlandeză Joseph Campbell. Puternic influențat de psihologia abisală a lui Jung, Campbell consideră că unitatea omului nu e doar biologică, ci și psihologică, datorită în primul rând conștientizării individualității și a propriei morți inevitabile, precum și a ordinii sociale care îl preexistă și care va dăinui și după dispariția sa, ordine în care trebuie să se integreze, iar în al doilea rând prin intuiția unui mister al naturii și al
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însă, care împărtășește valori comune, cel puțin la un grad minim necesar coeziunii, națiunea se confruntă probabil cu cea mai mare provocare, cea a imperativelor individuale, ori a comunităților, regiunilor, minorităților, cu problema suplimentară a imigranților, denumite atât de sugestiv "individualități de grup".332 Dacă proiectul european va marca transgresarea principiului național, ori va sucomba sub presiunea acestuia, ori dacă va exista o cale de compromis, cu ambele sisteme de structuri continuând să coexiste (deși actualmente pare greu realizabil), este o
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
decisivă pe care a avut-o opera lui Campbell asupra sa și a produsului final (cei doi colaborând apoi în anii '80 ai secolului trecut). În această serie sunt ilustrate cu tehnici actuale temele preferate ale lui Campbell, ca puterea individualității, lumea robustă clădită pe eroi individuali, care se desăvârșesc pe sine în primul rând, cu reminiscențe ale fanteziilor western ori ale luptelor din Cel de-al Doilea Război mondial, comparabile ca efect și acoperire cu ciclurile arthuriene în Anglia victoriană
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pieței, le transformă în simple exagerări și stereotipuri, prin care se creionează o caricatură a Americii în Criză, simplistă, absurdă, dar adesea revelatoare (la urma urmei, eroii erau interșanjabili, în ciuda excepționalității lor intenționate ei jucând același rol, în același șablon, individualitatea fiindu-le redusă la forme exterioare, fără particularități caracterologice).615 Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat întreg contextul internațional, precum și interesele și preocupările naționale americane. Interesant de observat este faptul că departe de a înlătura sau a
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
ale culturii de masă sunt cele care îl determină pe consumator să se simtă unic, special, dar în același timp parte a unei mulțimi de oameni care iau parte la același fenomen și se bucură de el. Dubla nevoie de individualitate și de apartenență este expusă plastic de către Fingeroth: "toți vrem să fim orfani dar și parte a unei familii (sau mai multe), să fim Pistolarul Singuratic, dar și membri în Clubul Pistolarilor Singuratici unde să îi bârfim pe alți Pistolari
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Înalta Poartă. La 25 iunie 1876, prin Nota nr. 6555 a ministrului afacerilor străine, M. Kogălniceanu a adresat lui Savfet Pașa, ministru de externe al Imperiului Otoman, un memoriu care conținea și „cele 7 puncte“ ale guvernului român... 1.Recunoașterea individualității Statului Român și a numelui său istoric. 2. Admiterea reprezentantului României în Corpul diplomatic. 3. Reglementarea situației supușilor români stabiliți în Turcia, și recunoașterea jurisdicției agenților României asupra concetățenilor lor. 4. Inviolabilitatea teritoriului român și delimitarea insulelor de pe Dunăre. 5
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ordine. Succesiunea nu implică, probabil, și un criteriu de ierarhizare valorică deși nu poate fi exclusă nici această ipoteză. Umoristul -unul în toată putera cuvântului atacă teme de toate felurile, atent la datul social ca și la fațetele multiple ale individualităților: politica la români, umorul, amorul, ,,parașuta”, bulibașa, mirii duplicitari, muza, falsa reputație, impostura culturală, plagiatul epigramatic, iubirea adulterină, vinul, literatura, moartea, averea, beția, peștișorul de aur, cioclul, prețurile, hoția, ipocrizia, lenea națională și multe altele. Se poate vorbi de motive
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
șocată de ceea ce a descoperit. Trecând peste valul de neliniște cauzat de ceea ce văzuse, Ashling era recunoscătoare pentru un singur lucru - pentru faptul că Clodagh nu știa să citească prea bine. Poeziile nu rimau, versurile erau lungi, dar cuvintele, în individualitatea lor, îi provocau cea mai mare neliniște. Nu existau flori în poemele Monicăi Kennedy. În schimb, erau termeni ciudați, brutali, pentru care Ashling a pierdut mult timp să îi descifreze. Cusut în tăcere Sângele meu e negru, Sunt sticlă spartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă culc cu Angela sau cu Mariana sau cu Caterina... Eu vreau să fiu eu: orice abatere de la acest mod interior, de la această stare de a fi pe care o simt a mea, mă desființează, mă anihilează ca ființă cu individualitate proprie. De câte ori am vrut să mă schimb, n-am reușit; era ca și cum mi-aș fi schimbat și ochii, și pielea, și cuvântul, și... Mai bine sinuciderea. De aceea, m-am ridicat și am ieșit din sală: „Mai discutați și În lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-te, boltă minunată a viselor. Aceasta se va citi după 8 aprilie 1960, care este pe pagina următoare. 19 aprilie 1960 (marți) Dragostea pentru Dinu scade simțitor. Persoana lui Începe să-mi devină indiferentă și mă simt foarte bine În individualitatea mea. Duceți-vă dracului, oameni nebuni și orbi... Vă voi pedepsi eu odată pe toți, și pe tine, Dinu. Ți-aduci aminte de seara În care sufletul meu, abia stăpânit de voință, urla de deznădejde, pe când, În vârtejul unui vals
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
deșerta secretele l-a păcălit atunci pe omul matur, ci un alt personaj, un fel de sinteză a eroilor fictivi, intrați În subconștient prin lectură, acel personaj ce nu se lasă intimidat de nimic și rămâne el Însuși, Își păstrează individualitatea neștirbită, acționând prompt contra oricărei provocări. Eram bucuros că instanța pragmatică (cei maturi) nu reușise să distrugă În mine instanța gratuită a jocului; viclenia mea, Împrumutată din literatură, mă apărase. Iată, orice pedeapsă transcendentă poate fi evitată, dacă afli la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
intensivă a fondului cultural și, ca urmare, exprimarea marelui său talent literar. Paradoxul e că amândoi, deși au intenția de a oferi jurnale ale unor ființe de excepție, se păstrează fără voie pe o linie comună și, În loc să apară ca individualități irepetabile, devin tipuri: adolescenta veșnic patetică, pierdută după idealuri vaporoase, respectiv junele veleitar (filolog), tânjind după celebritate... M. mai cu seamă e victima unui puternic complex de superioritate: Își tratează de sus colegii și profesorii (drept pentru care A. ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
culcușuri de mătase. Din nou, Jim fu izbit de contrastul dintre trupurile impersonale ale celor care muriseră de curînd, și pe care la vedea În fiecare zi la Shanghai, și aceste schelete Încălzite la soare, fiecare din ele fiind o individualitate. Îl atrăgeau craniile acelea cu orbitele goale și dinții strîmbi, care păreau să-l privească pe furiș. În multe privințe, aceste schelete erau mai vii decît țăranii cărora le aparținuseră În viață. Jim Își pipăi pomeții și maxilarul, Încercînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
toate nu sunt decât una și aceeași femeie... — Iată de ce, prietene Paparrigópulos, îndrăgostindu-mă de una, m-am simțit numaidecât îndrăgostit de toate celelalte. — Evident! Și acel extrem de interesant și aproape necunoscut ginecolog adaugă că femeia are mult mai multă individualitate, dar mult mai puțină personalitate decât bărbatul; fiecare dintre ele se simte mai mult ea însăși, mai individuală decât fiecare bărbat, dar cu mai puțin conținut. Da, da; cred că pricep cum stau lucrurile. — Și de-aceea, prietene Pérez, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali. Și mai răspund și că mă pot înțelege cu politicienii - și m-am înțeles nu doar o dată cu unii dintre ei -, că mă pot înțelege cu toți politicienii care simt valoarea infinită și eternă a individualității. Chiar și dacă s-ar numi socialiști, și poate tocmai pentru că se numesc astfel. Da, trebuie să intri pentru totdeauna - à jamais - în istorie. Pentru totdeauna! Adevăratul părinte al istoriei istorice, al istoriei politice, profundul Tucidide - adevăratul magistru al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mie, că nu suntem de acord?“. Cu alte cuvinte, în ce mă privește, eu unul nu sunt totdeauna de acord cu mine însumi, dar se-ntâmplă adeseori să fiu cu cei ce nu sunt de acord cu mine. Specificul unei individualități vii, mereu prezente, mereu schimbătoare și mereu aceeași, năzuind să trăiască mereu - și acea năzuință e însăși esența sa -, specificul unei o individualități care e efectiv o individualitate, care este și există, constă în a se hrăni din celelalte individualități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dar se-ntâmplă adeseori să fiu cu cei ce nu sunt de acord cu mine. Specificul unei individualități vii, mereu prezente, mereu schimbătoare și mereu aceeași, năzuind să trăiască mereu - și acea năzuință e însăși esența sa -, specificul unei o individualități care e efectiv o individualitate, care este și există, constă în a se hrăni din celelalte individualități și a li se oferi drept hrană. Pe acea consistență i se întemeiază existența și a-i rezista înseamnă a te desista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fiu cu cei ce nu sunt de acord cu mine. Specificul unei individualități vii, mereu prezente, mereu schimbătoare și mereu aceeași, năzuind să trăiască mereu - și acea năzuință e însăși esența sa -, specificul unei o individualități care e efectiv o individualitate, care este și există, constă în a se hrăni din celelalte individualități și a li se oferi drept hrană. Pe acea consistență i se întemeiază existența și a-i rezista înseamnă a te desista de viața veșnică. Pot vedea acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
individualități vii, mereu prezente, mereu schimbătoare și mereu aceeași, năzuind să trăiască mereu - și acea năzuință e însăși esența sa -, specificul unei o individualități care e efectiv o individualitate, care este și există, constă în a se hrăni din celelalte individualități și a li se oferi drept hrană. Pe acea consistență i se întemeiază existența și a-i rezista înseamnă a te desista de viața veșnică. Pot vedea acum și Cassou, și cititorul la ce jocuri dialectice atât de conceptiste - atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
orice caz non raggionam di lor, ma guarda e passa! Și sunt alții, cei mai ticăloși, intelectualii prin antonomază, tehnicienii, savanții, filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
puful blond de pe capul său. — Dar putem să îndreptăm multe dintre greșelile naturii. Și ale omului. Am îndepărtat sute de numere, exact ca al dumneavoastră. Nu mai erau numere ca al meu. Asta era ideea. Numerele erau singura urmă de individualitate pe care ne-o lăsaseră. Unul după altul, am înaintat spre masă, domnul Frank, doctorul Pfeffer, tata, eu, și ne-am prezentat brațele, după cum ni se ordonase. Eram norocoși. Înțelegeam germana. Cei care nu înțelegeau erau loviți și bătuți, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]