4,059 matches
-
deprinde cu biroul, voi face primul pas uriaș vizitând fabrica, inima tumultuoasă a firmei Levy Pants. Prin ușa fabricii am auzit destul de multe pârâituri și vuiete, dar starea mea cam iritabilă de acum exclude pentru moment o descindere în acest infern special. Din când în când, câte un muncitor din fabrică se abate pe la birou ca să pledeze, într-un limbaj de analfabet, o cauză oarecare (de obicei se plânge de beția șefului de echipă, alcoolic înrăit). Când voi fi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai venit. — Isuse! Arăți îngrozitor! Parcă ai fi epuizat nervos, sau ceva asemănător. De ce porți bandajul? Ignatius, ce-ai pățit? Uite ce mult te-ai îngrășat. Tocmai citeam anunțurile puse aici pe verandă. Doamne, ai pățit-o. — Am trecut prin infern, bolborosi Ignatius, apucând-o pe Myrna de mâneca hainei și trăgând-o în antreu. De ce ai ieșit din viața mea, cochetă rea ce ești? Noua ta pieptănătură e fascinantă și cosmopolită. Apucă coada și o apăsă de mustață, sărutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi interesul, În vreme ce eu mă lupt cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea să rămînă la Paris: „Mă uit la tine și ce văd? Un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi interesul, În vreme ce eu mă lupt cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea să rămînă la Paris: „Mă uit la tine și ce văd? Un tip care o ia razna“. Trebuia să se Îndepărteze puțin de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
arhivele Îi dovedeau că nici cei dinainte nu fuseseră mai puțin teribili. Pur și simplu nu mai știa pe unde să calce În vălmășagul acela. Delphine Îi spusese: „Cum poți lucra acolo Înăuntru? Pentru mine, e ca o prefigurare a infernului“. Își notase pe o foaie de hîrtie: „De recitit Aurélia, de regăsit descrierea camerei lui Gérard de Nerval. De văzut ce are În comun cu Încăperea În care scriu. Dacă mi-aduc bine aminte, vorbește de dezordine, un talmeș-balmeș ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și căror fantasme neprevăzute, prin ce fericite Împrejurări viața lui Îl făcuse să dorească să strice ordinea lucrurilor, determinîndu-l să scrie În loc să se mulțumească să citească. Atunci apăruse În scenă tatăl lui. François Își amintise de Enea care coborîse În Infern spre a-i pune Întrebări tatălui său, un pasaj pe care-l tradusese cîndva pe loc, după nopți de studiu care nu Însemnaseră nimic față de nopțile care aveau să vină și În cursul cărora, aidoma eroului lui Virgiliu, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Într-un carnet pe care-l aveam mereu asupra mea: „Paradisul care ar consta În posedarea totală a unei femei și cucerirea, ca țel supreme, a acelui trup și a acelui suflet nu mi se pare cu nimic diferit de infern“, scrisese, poate În cunoștință de cauză, marele poet catolic. Un critic spusese că tatăl meu relua În epoca noastră mesajul lui Claudel! Niște călugări trapiști ne așteptau la gară și ne-au Îmbarcat În două camionete de care se serveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cerută. A luat atunci una dintre cele mai uluitoare hotărîri din viața lui. S-a urcat iar În mașină și, În loc să se Întoarcă acasă, s-a dus să-și Încerce norocul la cazinoul din Cannes, așa precum Orfeu coborîse În Infern. Ne-a povestit mai apoi adesea cum se petrecuseră lucrurile : „Am spus o rugăciune și am intrat“. A cîștigat Într-un ceas suma care Îi lipsea și s-a Întors cam pe la miezul nopții. Episcopul Îi lăsase răgaz cîteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de amănunte Întîlnirea naratorului cu o prostituată pe care o urmează la ea acasă și care se dovedește a fi un travestit prea puțin apetisant. Pagini pe care eu Însumi nu le reciteam fără să tremur! O adevărată coborîre În infern! Cum putusem imagina așa ceva? Ce-ar fi gîndit despre asta Întrunirea Cardinalilor și Arhiepiscopilor, care denunțase deja cu vreo zece ani În urmă complezenta etalare a desfrîului senzual și persiflarea virtuților familiale În filmul francez? Ce-ar gîndi Franz Weyergraf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru că e o normă inflexibilă a Centrului, determinată și impusă chiar de structurile de locuit interne, să nu admită familii numeroase, și, în al doilea rând, pentru că, neexistând o relație de înțelegere între membrii acestora două, se poate ușor închipui infernul care le-ar deveni viața dacă ar trăi la un loc într-un spațiu redus. În ciuda unor situații și a unor mărturii care ar putea induce o opinie contrară, Marçal nu merită să fie considerat un fiu rău, vina nepotrivirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de a-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi ușura situația în propriii mei ochi sau de a pune măcar o îndoială în locul explicațiilor pe care nu izbutesc să mi le dau. În orice caz, nu-i mai iau în derâdere pe cei ce vorbesc de infern; există infernuri trăite și nu totdeauna cei care le-au străbătut sunt inocenți. În semn de penitență, m-aș putea condamna să rămân aici, dar cât s-ar putea trăi așa? Pentru dinții ascuțiți ai guzganilor problemele mele n-au, bineînțeles, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
care mă înfiora uneori și pe mine. Cred că aceste demonstrații care mă epuizau, dar mă umpleau de euforia triumfului, l-au făcut să nu mă mai ia nicăieri cu el. Dar și pe mine mă costau aceste sminteli. Străbătând infernul răzvrătirii și geloziei, copilăria mea n-a mai avut decât un sens: de a-i da tatei motive să se înstrăineze, să mă urască și să regrete și mai mult moartea lui Dinu. Singurul farmec pe care l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
era complet străin. Se părea că întrucât nu ne mai lega ura, nu ne mai lega nimic. Așa ne-am despărțit. Închisoarea îmi schimbase numai în parte existența, însă îmi schimbase cu totul visele. Paradisul din somn se transformase în infern. Nu mai aveam vise frumoase, ca înainte, ci coșmaruri. Aproape mă temeam să mă culc. În felul acesta, nemaiavând nici un refugiu, viața mă lăsa singur cu existența mea adevărată pe care o vedeam, acum, până în cele mai mizerabile amănunte. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nici iertare; exista doar nevoia de a ucide și de a iubi. Ceilalți se grăbeau să-l certe, „Du-te și te culcă, bețiv păcătos”, deși în blasfemia Călugărului era și un sâmbure de adevăr, fiindcă, în istorie cel puțin, infernul a apărut numai după ce a fost trâmbițat paradisul. În schimb, îl ascultau cu plăcere de câte ori avea mâncărime de limbă și își amintea de societatea secretă în care intrase după ce fusese izgonit de la mânăstire; un fel de sectă care își fixase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că n-au murit. Încă. 20 aprilie Simt că revin crizele. Încordarea nervoasă din ultima vreme mi-a făcut rău. Mi-ar trebui, poate, și o cură marină. 24 aprilie Purgatoriul e un compromis pentru cei care nu merită nici infernul, nici paradisul. Eu mi-am început purgatoriul aici. 26 aprilie Cred că G. e țigan. Ca s-o lovesc pe Augusta, i-am zis azi că țiganii sunt mai aproape de metafizică decât de istorie. S-a prefăcut că nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Când văd un om care suferă întorc capul. Încerc să mă conving în fiecare dimineață că nu sunt într-o seră, sunt într-un spital și încă într-un spital de nebuni, că am o profesie nobilă, trebuie să alung infernul din sufletul unor oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
oameni care n-au rezistat. Unii suferă de boli ereditare, dar alții au ajuns aici pentru că n-au rezistat. O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
O coardă a sufletului lor a pleznit. Ca la un violoncel. Și deodată melodia nu mai e normală. Scârțâie. Ce e infernul? O coardă ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ruptă. Ajunge o singură coardă ruptă și unitatea, minunea, se sfărâmă. Omul nu mai e om. Infernul pune stăpânire pe sufletul lui. E aspră și nobilă lupta dusă ca să tămăduiești asemenea oameni. Fiecare pacient vindecat e un om smuls din infern. Aici sunt chiar pe linia frontului, pe linia de demarcație dintre viață și moarte. Eu sunt un soldat al cântecului adevărat din om. Dar, vai. Sunt un rău soldat. N-am destui curaj să mă uit la un om în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în timp ce vorbea, de parcă era iubita unuia din cei doi piloți impertinenți care zâmbeau în fotografie. Ochii îi străluceau de plăcere văzând valurile mării care se ridicau tot mai înalte și se spărgeau cu furie de stânci. Vântul urla uneori, de parcă infernul însuși se abătea asupra țărmului, dar Laura nu era mulțumită. „Furtuna, zicea ea, nu e totuși pe măsura lor. E prea oarecare. Trebuie să coboare, să aștepte un uragan, un taifun în care vântul bate cu peste o sută cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte pentru noi și vânzând-o în contul nostru; asta ne ajuta să înfruntăm căldurile înnebunitoare de peste 50 de grade și tristețea de infern a savanei arse. Era sezonul cel mai înăbușitor, când păsările nici nu puteau să zboare, erau vânate cu bățul, iar noaptea nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
grele de apă, iar gutuiul sălbatec de la poartă amenința, după zgomote, să se rupă, în vreme ce ferestrele se înălbeau mereu de fulgere și trăsnete. M-am lipit de Marta, am sărutat-o pe păr și pe ceafă și am uitat de infernul de-afară. A doua zi, de cum am pășit în azil, mi-am dat seama că în cursul nopții se petrecuseră lucruri grave. Întâi am aflat că murise Tuberculosul. M-am dus să-l văd și a fost prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui a cărui voce amenințătoare le-a făcut să tremure de-atâtea ori, chiar În sânul abisului lor de foc. Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
mulți ani am rătăcit răspândiți prin lume. Dumneata ai bucata de la sfârșitul mesajului, eu pe aceea care apare la Începutul Marelui Joc. Dar asta-i altă poveste. Să ne unim forțele, iar ceilalți... Îi completez fraza: — Ceilalți ducă-se În infern. Mergi, frate, În mijlocul camerei e un sipet, În sipet e ceea ce cauți de veacuri. Nu te teme de Întuneric, el nu ne amenință, ci ne ocrotește. Nerodul Își Îndreaptă pașii Într-acolo, aproape orbește. Un bufnet sec. S-a rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]