3,341 matches
-
pentru a le putea preda organelor competente. Timp de câteva săptămâni, Țurcanu a raportat atât verbal, cât și în scris mai multe 'abuzuri' care se petreceau în închisoare (în realitate, el urmărea împiedicarea contactului dintre ceilalți deținuți), recomandând și alți informatori, ca Maximilian Sobolevschi, Ion Struțeanu și Adrian Prisăcaru. Țurcanu pretinde că, în urma discuțiilor cu Dumitrescu, a rămas 'subînțeles, stabilit că pe viitor voi lucra ca informator și voi ține legătura cu dânsul'. În ancheta de mai târziu va recunoaște în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în închisoare (în realitate, el urmărea împiedicarea contactului dintre ceilalți deținuți), recomandând și alți informatori, ca Maximilian Sobolevschi, Ion Struțeanu și Adrian Prisăcaru. Țurcanu pretinde că, în urma discuțiilor cu Dumitrescu, a rămas 'subînțeles, stabilit că pe viitor voi lucra ca informator și voi ține legătura cu dânsul'. În ancheta de mai târziu va recunoaște în mod clar că a acționat 'din ordinul anumitor persoane ce aveau sarcini de conducere în acea instituție', și anume directorul Alexandru Dumitrescu, ofițerul politic Ion Marina
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și septembrie nu au fost marcate, prin urmare, de mari evenimente, fiind, practic, liniștea de dinaintea furtunii. La sfârșitul lui septembrie 1949, izolarea a fost dizolvată prin sosirea unui alt lot mare de la Suceava, din care Țurcanu i-a ales ca informatori pe Constantin Sofronie, Frederic Cordun și Maximilian Sobolevschi. Prin luna octombrie, o parte dintre suceveni au cerut administrației începerea acțiunii lor la Pitești. Tot în această perioadă, inspectorul Nemeș a stat de vorbă cu unele vârfuri, pentru a le verifica
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
erau pentru implementarea sistemului de la Pitești, cât și cu simpli bolnavi, iar astfel de tatonări au fost dese și la Pitești. Pe 6 august 1950, Pătrășcanu și Eugen Munteanu au fost chemați la Biroul Inspecții și au semnat angajamente de informatori ai Securității. Se pare că în timpul vizitelor sale la Birou, Munteanu a primit indicații, întrucât în zilele următoare le-a transmis celorlalți că trebuie să scoată informații prin muncă de lămurire, fără bătaie. Pătrășcanu, Badale, Munteanu și Iftode au încercat
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ceea ce putea interesa Securitatea. Materialul trebuia triat în funcție de problema tratată: spionaj, sabotaj, favorizări, membri de partid ori ai Securității, depozite de arme, treceri frauduloase de frontieră, iar recrutarea personalului trebuia făcută dintre deținuții despre care existau referințe bune de la alți informatori, dar și dintre vârfurile opozante prinse cu acte compromițătoare, care puteau fi astfel șantajate. Popa a discutat în zilele următoare cu Bogos, Pușcașu, Livinschi, Andronache și Zbranca despre instrucțiunile pe care le aveau de la Țurcanu pentru continuarea acțiunii. În discuția
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
extinde mișcarea. Despre primii pași ai organizării acțiunii în Gherla au rămas mai multe mărturii din ancheta pentru procesul Țurcanu, care se intersectează în punctele esențiale. În momentul sosirii primului lot din Pitești, exista deja în Gherla o rețea de informatori care lucra cu administrația penitenciarului, condusă de Alexandru Matei, Cristian Paul Șerbănescu, Octav Grama, Constantin P. Ionescu și Constantin Stoica. Propunerile pentru numirea deținuților în munci administrative, ca și cele de planton, frizer ori sanitar le făcea rețeaua lui Matei
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ani închisoare corecțională de la Curtea Marțială Chișinău. Student la Agronomie, ar fi recrutat mai multe persoane, până în iunie 1948, când a fost arestat și închis la Suceava, unde ar fi dus o activitate ostilă regimului. A condus 'reeducarea', a pregătit informatori și a fost implicat în 'activitatea criminală' și la Pitești. Varianta comuniștilor asupra morții lui Bogdanovici spune că Popa l-ar fi 'demascat' la Pitești pe acesta, pentru ca regimul să nu le oprească activitatea și ca deținuții să pară cinstiți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să declare că acțiunea a fost justă față de regim. Cristian Paul Șerbănescu a fost condamnat în iunie 1949 pentru că aparținea organizației 'Pentru Patrie și Rege'. Pe 1 august 1949 a fost trimis la Gherla și recrutat, după o lună, ca informator al lui Alexandru Matei. Capetele sale de acuzare sunt sprijinirea lui Popa prin plasarea acoliților acestuia la munci administrative și prin aprobarea pachetelor pentru aceștia. De asemenea, ar fi ascuns cauza morții a patru victime și ar fi ținut ședințe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
septembrie 1949, rămânând aici până în iulie 1954, când a fost dus la Ploiești pentru ancheta în procesul Țurcanu. Inițial a refuzat să răspundă întrebărilor malițioase din anchetă, dar până la urmă s-a lăsat convins și a afirmat că a devenit informatorul administrației în februarie 1950, iar din septembrie 1950 s-a alăturat acțiunii violente. Între mai și septembrie 1951 a condus ostilitățile împreună cu Popa, însă, cel mai probabil, el se ocupa doar de partea organizatorică și de relațiile cu administrația penitenciarului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Gherla pe 6 iunie 1950, iar după două zile a fost trimis la camera 103, în calitate de lider. Se pare că s-a dus din proprie inițiativă la Sucegan pentru a da informații și ar fi semnat și un angajament de informator, la propunerea ofițerului politic. A îndeplinit și rolul de planton, împărțind mâncarea deținuților. Recunoaște că a condus bătăile de la camera 104, fiind ajutat de Cornel Popovici și alți câțiva deținuți, enumerând dintre victime pe Traian Carpiuc, Mihai Niță, Octav Obreja
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
iulie 1950 a simțit că acțiunea este sprijinită de autorități, când într-o discuție cu inspectorul Nemeș, l-a denunțat pe Danieliuc că le pune piedici, denunț în urma căruia directorul a fost înlocuit. După ce Pătrășcanu a semnat un angajament de informator al Securității, iar Eugen Munteanu a discutat și el cu ofițerul politic, au încercat, se pare la indicațiile lui Șleam, să aplice un sistem de obținere a informațiilor de la deținuți fără violență. Pătrășcanu, Badale, Munteanu și Iftode au încercat această
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Țurcanu în camera 2-subsol, de unde aduna informații, iar după 5 decembrie 1950, când au început bătăile în celulă, a fost ajutorul lui Titus Leonida, ulterior trecând și pe la camera 3-muncă silnică. Pe tot parcursul anului 1951 a fost folosit ca informator, la diverse camere, inclusiv după transferul la Gherla din luna august. Interesant este faptul că prin iulie 1950, când a primit ordin de la Țurcanu să strângă informații de la deținuții din camera 2-subsol, a acceptat doar în schimbul promisiunii că nu va
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fi foarte atenți la situația din penitenciar înainte de a extinde bătăile. Aceleași discuții le-a avut în timpul ieșirilor la baie și cu Pușcașu, Livinschi, Andronache și Zbranca. Odată ce a văzut că terenul este propice, prin contactele avute cu grupul de informatori condus de Alexandru Matei, și-a organizat pozițiile în penitenciar. Pe 1 august 1950 a fost pus de planton la etajul III, cu ajutorul lui Matei, care i-a repartizat toți oamenii de încredere la munci de răspundere în închisoare, dar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost bătut cu frânghia udă, cu bastoane de cauciuc și cu ciomege, dar și ținut spânzurat de picioare, a fost încarcerat la Suceava. A nimerit în cameră cu Ion Negură, pe care îl cunoștea de la Iași, dar care era deja informator al administrației. Ca și ceilalți deținuți închiși la Suceava, a fost torturat în anchete: era bătut noaptea la tălpi, iar când i se învinețeau era pus să alerge, în timp ce anchetatorii îl loveau în continuare cu ciomegele, pumnii și picioarele după
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
treacă de partea agresorilor, îndeosebi la Gherla, unde a ajuns în iunie 1950. Numit de Popa 'Țanu' șef al camerei 103, a fost obligat să dea informații despre ceilalți deținuți direct ofițerului politic, prin aprilie 1951 semnând și angajamentul de informator. Fiindcă fusese student la Medicină, a fost inclus în echipa sanitară la 22 februarie 1951 de către Popa, fiind instruit să îl urmărească pe doctorul Bărbosu, suspectat că face favoruri deținuților, dar și pe colegii săi Modoran și Mihai Jianu. În
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
făcut și nu sunt crezut'. Procurorul spune că, după eliberare, Romanescu s-a prezentat la Securitatea din Oradea și 'și-a demascat părinții și toți cumnații ca fiind bandiți, pentru a putea obține încrederea organelor de stat și a deveni informator'. Emil Sebeșan Născut la Simeria pe 15 martie 1926, Sebeșan era student în anul III la Facultatea de Agronomie din Timișoara și unul dintre liderii tineretului țărănist din oraș. A fost arestat în numeroase rânduri începând cu anul 1944, ultima
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
organizație regalistă și condamnat la 3 ani de închisoare pentru tipărire de manifeste, fiind încarcerat la Gherla din august 1949. La scurt timp după sosirea sa în închisoare, a fost acostat de Alexandru Matei, care i-a propus să devină informator, punându-l, în acest scop, ca ajutor de frizer la parter. După plecarea lui Matei (octombrie 1950), a fost numit la conducerea colectivului care se ocupa cu strângerea informațiilor, format la acea dată din Octav Grama, Constantin Stoica și Constantin
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
am condus-o ca, în eventualitatea când se va putea întreprinde de către stat o astfel de acțiune, să poată găsi la Suceava elemente pregătite și organizate în începutul unei astfel de acțiuni'. Pretinde că s-a oferit singur să fie informator, fără să i se fi cerut acest lucru, ceea ce poate fi posibil, întrucât și Bogdanovici a acționat în același fel: manifestând o disponibilitate spre colaborarea cu regimul, a fost imediat observat și manevrat de autorități. A ajuns la Pitești pe
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a spus că Ion Negură l-a recomandat pentru colaborare și i-a dat informații despre câțiva lideri legionari proaspăt sosiți în închisoare. În urma discuției celor doi, Țurcanu afirmă că a rămas 'subînțeles, stabilit că pe viitor voi lucra ca informator și voi ține legătura cu dânsul'. Întreaga sa atitudine din primele luni indică faptul că fusese instruit încă din Suceava asupra acțiunilor pe care trebuia să le întreprindă. În cele din urmă, a reușit să îl convingă pe director să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Dumitrescu drept omul care îi dădea ordine directe, înșirând chiar unele dintre acestea: să prezinte informații despre activitatea din închisoare, să prezinte lista șefilor din secția de corecție a etajului I înainte de izolările din lunile iulie-august 1949, să îi recomande informatori în iunie-septembrie 1949, să organizeze bătaia între deținuții de la camera 1 de la etajul I-corecție în noiembrie 1949, să obțină informații de la deținuți, să organizeze bătăile (cinci la număr) din camera 4-spital dintre 25 noiembrie 1949 și februarie 1950, să
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de cadre'. Un alt ofițer care s-a implicat direct ar fi fost Tudor Sepeanu, care ar fi intrat în detalii, arătându-i lui Țurcanu cum să introducă în fiecare cameră câte un șef legionar trecut deja prin sistem, precum și informatori mascați, care să se spioneze reciproc. De asemenea, Sepeanu i-a propus să recurgă la stratageme și să lase impresia că s-a terminat cu bătăile, pentru ca victimele să se manifeste în voie, dar i-a cerut și să rupă
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
sa a fost completată în toamna lui 1949 la Jilava, unde Nicolae Itul a încercat să-l convingă să renunțe la intențiile sale. Lucrurile s-au petrecut întocmai cum i-a cerut Dumitrescu: în vara lui 1949 a identificat, cu ajutorul informatorilor săi, acei deținuți care constituiau vârfuri ori modele pentru ceilalți, iar administrația i-a izolat în luna iulie într-o secție separată. Acțiunea violentă a demarat tot la indicațiile directorului, Țurcanu relatând o discuție purtată pe 21 sau 22 noiembrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a lucrat intens la un carnet în care a sistematizat toate informațiile obținute în urma torturilor, menționând că reeducarea ideologică nu îl interesa. Tot colaboratorul său afirmă că Țurcanu se interesa de deținuții care se eliberau, pentru că le cerea să fie informatori ai Securității și în libertate. E greu de precizat dacă Țurcanu credea că va fi eliberat în vara lui 1950, după ce loturi întregi au părăsit Piteștiul îndreptându-se spre alte destinații. Cert este că el a rămas în închisoare, iar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
deținuților politici și cel al lui Iona, considerând eliberarea ca o trecere dintr-o burtă mai mică într-una mai mare. Mai mult decât atât, viața în libertate are numeroase asemănări cu regimul dur de la Pitești datorită numărului mare de informatori, a regimului de înfometare, frigului și întunericului, a obligației de a lăuda un conducător care supunea populația la torturi morale și a prezenței pe străzile Bucureștiului, în 1990-1991, a minerilor cu bâte și topoare, văzuți ca ieșiți din subteranele Piteștiului
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nici celălalt'. În ceea ce privește originea acțiunii, ei opinează că 'laboratoarele Cominternului' sunt cele responsabile. Într-o singulară apreciere, Eugen Măgirescu spune că se urmărea 'un supliment de anchetă polițienească', dar și compromiterea totală a celor mai patrioți și transformarea lor în informatori. Ioan Muntean se pronunță doar în ceea ce privește atitudinea victimelor și spune că, în afara morților martirizați, care ne-au spălat onoarea tuturor, toți ceilalți care au trecut prin sinistru au devenit ori torționari, ori delatori, atât cât i s-a cerut fiecăruia
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]