3,033 matches
-
mai percutantă. Pentru mine, apariția unui manifest cinematografic atât de fierbinte ca “Artistul”, care renunța la culoare, în plină epocă a insolentului 3D în beneficiul unei splendide grafici alb-negru (imaginea Guillaume Schiffman), face cât un Palme d’Or. Fiindcă exprimă inocența unui cinematograf de altădată, care n-avea nevoie de pedofili și violatori pentru a exprima sfâșietoarea tristețe a vieții.
CANNES 2011 - „Artistul“, tăceri şi nostalgii de film mut în zarva croazetei... () [Corola-journal/Journalistic/26441_a_27766]
-
unui asemenea acut discredit al originarului, cîteva trepte ale consemnării metaforice a revelării Răului (o epifanie inversată) din sînul, unei primordialități părelnic îmbietoare, însă purtînd de fapt germenele distrugerii. Tabloului edenic i se surprind echivocurile, umbrele. Din unghiul retrospecției, grandioasa inocență naturală își dă în vileag incongruențele, fie și inițial delicate, devine suspectă. Clarvăzătoare, pana poetului detectează astfel precaritățile conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina, o stalactită în grotele ispitei/ O străveche
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
slăbiciuni și sentimente improprii poziției lor (o viziune nemaniheistă asupra trecutului, cam ca în filmul german Viețile altora, în regia lui Florian Henckel von Donnersmarck). În plus, Matei Bruno, un „caz” medical neobișnuit (e aici un strop de senzațional), prin inocența lui copilărească (bâjbâind cu păpușa de lemn în brațe, în întunericul unei memorii neajutorate, sau în dumbrava plină de pericole a noii lumi comuniste), este un personaj extrem de atașant. Deși scris cu acuratețe, Matei Brunul nu impresionează la fel și
Păpușari și marionete by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/5179_a_6504]
-
de ,cățeaua Cocuța", a ucis un japonez mușcându-l sub acoperire. Ay, mamă, și ce teatru joacă acest cuțu! Uite-l: privește fără să clipească la obiectivul aparatului de filmat, iar ochii și-i-a umplut de lacrimi și de inocență. Extraordinar! - A făcut-o, zice neîndurătorul Haralampy, n-are decât să suporte consecințele, să fie anchetat, să i se facă percheziție la coteț, că poate o fi și consumator de droguri și traficant de carne vie... Fi'ncă s-a
Asfaltarea șoselelor cu maiul... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10772_a_12097]
-
fără a reanima, prin citat cultural, o anume formă muzeificată, Brâncuși sugerează, într-o perspectivă eliberată atît de pragmatismul reprezentării cît și de bovarismul construcției imaginare, posibilitatea unei alte lecturi a sculpturii, mult mai apropiată de un anumit spațiu al inocenței. Cel de-al doilea front de luptă deschis împotriva sculpturii tradiționale, cel care ar corespunde aspirației postbizantine din opera lui Paciurea, este, și în concepția lui Brâncuși, tot unul cu sursă bizantină, și anume Rugăciunea. Numai că, spre deosebire de Paciurea care
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
dacă nu cumva chiar de o consubstanțialitate între Baudelaire - perceput ca o conștiință tragică a epocii sale - și Fondane - la rândul său, o altă conștiință tragică a anilor ’30-’40. Conștiințe pe care le unește atât nevoia de puritate și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
cele mai frumoase ale filmului, cea care se dispensează de cuvinte pentru a apela la imagini sensibile, e oferită de chipul tînărului Labă de Jaguar, actorul Rudy Youngblood, una din descoperirile lui Mel Gibson. Chipul său reușește să imprime o inocență intraductibilă, amestecul de sentimente nelămurite, teama, curiozitatea, o viziune fulgurantă a ceea ce suntem. Regizorul nu l-a transformat într-un războinic, ci într-un supraviețuitor. În definitiv, povestea lui este și povestea umanității căreia i se oferă o nouă șansă
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
indescriptibile, de zînă bună căreia i s-a confiscat bagheta magică, dar care, cu un aer năzdrăvan, continuă să-și exercite atribuțiile. Inițial, în stadiul de proiect, regizorul a visat-o, în rol, pe Emily Watson, cu timbrul ei de inocență și de patetism ghiduș; cînd a fost gata scăpărătorul scenariu - scris de Jeunet în colaborare cu Guillaume Laurant (romancier și dramaturg) - Emily Watson n-a mai fost liberă; și așa, a apărut Audrey Tautou, care e o Amélie de un
Fenomenul "Amélie" și fenomene colaterale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15379_a_16704]
-
lingvistică... În plan personal însă, drama Micaelei atinge punctul culminant în noaptea de 24 octombrie 1952. Este arestată, tatăl ei, un munte de bărbat, se prăbușește literalmente pe masa din sufragerie, neputincios, și de aici începe calvarul, pierderea definitivă a inocenței. Dar să-i dăm cuvântul autoarei: Am cunoscut timp de 13 luni anchetele Securității la Uranus, am supraviețuit 7 luni în Fortul nr. 13 - subteran - al Jilavei și am petrecut ultimele 16 luni de detenție la penitenciarul de femei de la
Între memoria ei și uitarea noastră by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3990_a_5315]
-
Magdalena Boiangiu Părinții mănâncă struguri acri și copiilor li se strepezesc dinții. Dora, personajul principal din piesa lui Bärfuss, este așa cum credea Rousseau că e omul: el s-a născut bun. Și tocmai această bunătate (inocență) o diferențiază de restul lumii: de îndată ce renunță la medicația menită să o facă asemeni celorlalți, destinul Dorei se rătăcește prin lume. Ea trăiește printre nevrozele părinților, printre limitele și eșecurile generației lor, acumulând povara neputințelor, a violenței, a indiferenței. În
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
diavolul își duc în tihnă traiul. Un poem de cu totul altă factură este Discurs pentru deschiderea anului școlar. Versurile scurte sugerează tinerețea, energia, iresponsabilitatea pozitivă specifică vârstei adolescenței. Și aici se duce o bă-tă--lie interioară între copilărie și adolescență, inocența și perversitatea merg umăr la umăr, viciul nu a luat încă definitiv fața purității. De la înălțimea experienței de viață a poetului, elevii sunt priviți cu simpatie, dar și cu un soi de melancolie dureroasă. Chiar dacă uneori cuvintele pot să șocheze
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
poreclelor, parodiilor, a satului fără sărbătoare, a cimitirelor. Marin Sorescu animă prin poezie tot ce a trăit el în lume. Iată poezia de dragoste, inventivă în cuvinte, pornind de la ciclul intitulat Descântoteca. Suavă și vulcanică, bucurii carnale, între impudic și inocență. Născociri miniaturale sau somptuos revărsate, în caligrafii ale imaginilor vital sugestive. Fără să se complice în ipocrizii. Beneficiind de pe urma ediției de față de fireasca dispunere cronologică a ciclurilor de poezie, cu pornirea în 1964 prin Singur printre poeți, până la Puntea, cu
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
privind infantilismul societății românești este evidențiat și în comentariul avizat al lui Paul Zarifopol: „lumea lui Caragiale îmi pare că se deosebește printr-o vastă lipsă de perversitate. În societatea nouă românească ticăloșiile de orice fel poartă aproape constant semnul inocenței, acești oameni fac rău fără să păcătuiască. Perversitatea, viciul adevărat și tragic nu sunt cu putință decât acolo unde, printr-o îndelungată constrângere morală și religioasă, s-au putut forma acele duplicități și conflicte din care se naște conștiința complicată
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
de joasă speță, în care își îneacă existența, relațiile, cuvîntul, condamnînd-o la orori și variate ipostaze ale agresiunii. "De-a mama și de-a tata", de-a urîtul și dezumanizantul, pătruns pînă în prăselele unui joc de puști din care inocența a fost dată afară. Emoționant este să și vezi un spectacol puternic pe acest text(mai puțin finalul, nu foarte izbutit nici în piesă, nici pe scenă). Regizorul Mihai Fusu a lucrat cu actorii, tineri, la o intensitate și la
Unsprezece povești by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9732_a_11057]
-
nou, căutînd o echivalență, aș spune că dacă de Grace a lui Kidman îți era milă pe motive estetice, la Dallas-Howard (fata regizorului Ron Howard, veteran, în curînd pe piață cu atrocitatea de Cod al lui da Vinci), te impresionează inocența. Dar milă nu-ți poate produce, pentru că von Trier a zaharisit încercările prin care trece eroina, reducîndu-le la o dezamăgire amoroasă. Un defect notabil al lungmetrajului rezidă la capitolul potențarea tensiunii. Gîndind la Dogville, revăd o eroină care în majoritatea
Danez and american by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10704_a_12029]
-
drept că, măcar din unghiul surprinderii burlești-umoristice a cotidianului comunist, cartea lui Doru Pop vine în siajul celor de mai sus. Acțiunea, relatată tot la persoana întâi, mustește de detalii „socialiste” care de care mai savuroase, relatate vioi, când cu inocența copilului, când cu malițiozitatea adultului. Cartea are un ritm trepidant și, deși e compusă din micro-narațiuni ce pot fi citite și separat, ea pare a fi fost scrisă dintr-o singură suflare. Fără a-și pierde timpul cu teorii metafizice
Socialismul (à la ) Pop by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3762_a_5087]
-
UDMR); Ziua judecății (rulează pe micile ecrane până la sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie); Minciuni îngropate (PSD, PNL, PD, UDMR, AP, PRM etc., etc., etc.); Victime colaterale, Îngeri dispăruți (Hrebenciuc, Popescu, Mischie, Sechelariu, Tăriceanu etc.); Străinul misterios (Lia Roberts); Inocența pierdută (Adrian Cioroianu, istoric, când e membru al PNL); Insula doctorului (M. Muscă, N. Nicolai, P.Ivănescu, M. Buruiană ș.a.); Omul din umbră (Ion Iliescu); În completare: Martorul mut, Un detectiv intrat la apă, Trucuri murdare, Îngerii lui Charlie, Nelegiuiții
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
incompatibilitate naturală. Cu toate acestea, jurnaliștii de la The Guardian afirmă că multiculturalismul și problema imigranților sunt văzute în continuare de mase ca o amenințare internă în ceea ce privește cultura națională, cât și coeziunea statului. În ochii presei internaționale, "Norvegia și-a pierdut inocența", scrie The Guardian. Norvegia portretizată de romanele de succes ale lui Stieg Larson a devenit o realitate, iar un sistem care părea să nu fi dat greș, a dat. Presa franceză chiar a dat publicității un carnet de bord al
Anders Behring Breivik - portretul robot al criminalului, realizat de presa internaţională () [Corola-journal/Journalistic/60005_a_61330]
-
se trezește fericită constatând că a rămas maimuță. Filmul lui Jean Jacquet constituie sub masca fabulei-basm o meditație profundă la ceea ce ne apropie și ne desparte, o meditație asupra naturii noastre și celeilalte naturi. Avem și un film despre pierderea inocenței și sfârșitul copilăriei, căci moartea este o experiență bogată care ne traversează pe un alt tărâm. Și poate că tocmai acest animal special răspunde inițierii de care fata cu chibriturile are nevoie, privirea ei, a vulpii, în final este una
Cum visează vulpile fetițe cu chibrituri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7348_a_8673]
-
între motiv și limbaj, alunecînd permanent între un figurativ straniu, marcat de o viziune arhaică, poate contaminată de stilistica frustă a formelor populare, și un abstracționism cromatic cu o puternică tentă afectivă, în care tonurile fuzionează cu un fel de inocență sălbatică, eliberate atît de constrîngerile conceptualiste, cît și de rigorile geometrice explicite, la care se recurge destul de frecvent în epocă, măcar și numai pentru a descuraja suspiciunea de aleatoriu și dezordine. Într-un cuvînt, această pictură se referă mai curînd
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
lumea lăuntrică se revarsă aluvionar în lumea de afară, în care este angajat totul, de la sensibilitatea evanescentă, de factură extrem-orientală, la revoltă și la denunț, la sarcasm și la ironie, la fragilitatea semnului și la fermitatea opacă a tonului, de la inocența copilului și a sălbaticului și pînă la exuberanța imaginarului medieval, de la șarja caracterologică și pînă la expansiunea cosmică a unui eros polimorf, este recent apăruta sa carte de autor, de fapt un album bibliofil tipărit în doar o sută de
Un artist revoltat: Alexandru Trifu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7048_a_8373]
-
a unor personaje (Ex. Pierre Bezuhov). |n sprijinul temei sale, care se va dovedi atât de productivă, criticul traversează cu degajare istoria mai tuturor literaturilor europene și nord-americane. Astfel, ni se semnalează, generos, o mare varietate de ,spații deschise": al inocenței (Melville), al pietății (Rabelais), al ,feeriei de o magică frumusețe" (Tolstoi), al salvării și al irealității (Dostoievski), dar și al ,secătuirii sufletești, al deșertăciunii desfătărilor terestre" (Balzac). Mai departe, un spațiu al angoasei (Goethe - Faust), al ,depresiunii și disoluției implacabile
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
de ceară, umile, anonime și înfricoșate, ale unei istorii consumate la marginea lumii. Privită cu un ochi ciclopic și filtrată prin puterea lui de vibrație ieșită din comun, pictorul scoate această lume din accidental și din derizoriu, o reconstruiește cu inocența celui convins că totul poate fi luat oricînd de la început și, finalmente, o eliberează și o risipește în spațiile înalte, conferindu-i forță primordială, unicitate și profunzime mitologică. Dintr-o singură privire, e drept, una nu tocmai la îndemîna oricui
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
fi corelat și cărților sale anterioare). Cu acest ascendent de invidiat, Corina Ciocârlie parcurge cele 12 "trepte" ale prozei românești; în fapt, chintesența a doua vârste ale "infamiei oglinzii" și nu mai puțin ale "crizei" românului: ăîncepând cu vârsta falsei inocențe (anii ^20), și terminând cu vârsta falsei resemnări (anii ^90)a. Sau, translând efectul de oglindă la ceea ce s-ar putea numi "vârstele românului", de la modernism la postmodernism. O îmbătrânire? O deteriorarea ca semn a ceva iremediabil sfârșit sau doar
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]