3,018 matches
-
a ocupat În mod special de adolescenți, dar a dat o bază și un impuls studiilor legate de erotism, inclusiv de socializarea lui Încă din copilărie, În familie prin dezvoltarea complexelor de intrusiune ( Cain, Diana, Electra, Oedip). A demolat ideea inocenței primordiale din copilărie, fapt ce a atras multe reacții dure față de el. Neofreudiștii au mutat interesul de pe copil pe adolescent, reactivând matafora celei de-a doua nașteri (preluată de la Rousseauă. Referindu-se la modelul abisal al psihicului, Freud a considerat
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
și alte piese), Brașov, 2001; Poeme ulterioare, București, 2000; Caii la fereastră. Ultimul Godot, Brașov, 2002; Le Roi, le rat et le fou du roi, [Carnières-Morlanwelz], 2002; Caii la fereastră. Ultimul Godot, București, 2002. Repere bibliografice: Ion Bogdan Lefter, Șansa inocenței jucate, LCF, 1980, 50; Constanța Buzea, „La noapte va ninge”, AFT, 1980, 12; Ion Pop, Doi poeți tineri, ST, 1980, 12; Constantin Pricop, „La noapte va ninge”, CL, 1981, 1; Dan Cristea, Matei Vișniec, LCF, 1981, 16; Eugen Simion, Poezia
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
1963), precum și altele semnate de Z. se plasează atât prin sensibilitate, cât și prin mijloacele de expresie în climatul liric de la începutul secolului al XX-lea, mai precis în sămănătorism. Notele definitorii sunt sentimentalismul nud, sinceritatea spontană, prea puțin transfigurată, inocența involuntară, rostirea directă, fără căutări stilistice și nu rareori diluția verbală. Concurând-o parcă pe Maria Cunțan, poeta se destăinuie ca într-o corespondență particulară versificată, amintindu-și clipe de intimitate: „Atunci strâns în brațe-ntâia oară, / Te-aș fi
ZAMFIRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290699_a_292028]
-
că lupta lor se identifică acum cu apărarea valorilor umane occidentale și să-i atragă astfel pe unii intelectuali. Dacă antifascismul* corespunde unei mobilizări spontane a intelectualilor democrați în fața amenințărilor venite din partea regimurilor autoritare, Stephen Kock a arătat, în Sfârșitul inocenței, că mișcarea a fost infiltrată și, în parte, deturnată în interesul URSS de către agenți staliniști - îndeosebi de către Willi Münzenberg și de rețeaua lui. Cele două Congrese internaționale ale scriitorilor pentru apărarea culturii (1935 și 1937), sunt ocazii de a observa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și instituțiile democratice. Toate au edificat regimuri despotice, au manifestat încă din primul moment o aceeași preocupare pentru intimidarea și supunerea societății civile”, pentru înăbușirea libertăților politice și intelectuale. Suntem așadar obligați să respingem două lecturi simetrice: pe aceea a inocenței absolute a gândirii marxiene în crimele comise în numele ei și pe aceea a responsabilității directe a lui Marx în teroarea* instituită de comunismul de stat. Din acest punct de vedere, interpretarea propusă de filosoful polonez Leszek Kolakowski în monumentala sa
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
teroarea* instituită de comunismul de stat. Din acest punct de vedere, interpretarea propusă de filosoful polonez Leszek Kolakowski în monumentala sa Istorie a marxismului nu se pare a fi deosebit de stimulantă. Combătând atât teza responsabilității imediate, cât și pe cea inocenței radicale, Kolakowski detectează în textul marxian o „logică internă” căreia stalinismul* nu-i era consecința obligatorie dar constituia, în ciuda a tot și a toate, o ieșire posibilă. Această interpretare, care coincide în multe privințe cu cele ale lui Karl Popper
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
obținut printr-o corodare (atacare) cu un mordant a plăcii metalice în adâncime. Suprafața activă a plăcii executate în tehnica aquaforte este de această dată la înălțime. Unul dintre artiștii de marcă ai acestei metode a fost William Blake (Cântecele inocenței - 1789). Etapele acestei metode sunt aceleași cu cele ale gravurii în lemn. Singura diferență o face gravarea, care de această dată nu se face prin săpare manuală, ci prin corodarea metalului cu un mordant. Urmează încerneluirea, imprimarea cu presa verticală
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
în justificările și scuzele generale care apără prin termeni morali pretinsele violări ale acestor acorduri. Cele mai multe națiuni subscriu acordurilor juridice de acest fel și încearcă să fie la înălțimea lor, cel puțin într-o anumită măsură. Prin urmare, declarațiile de inocență sau de justificare morală cu care acuzațiile de această natură se confruntă de obicei sunt mai mult decât simple ideologii. Ele reprezintă recunoașterea indirectă a anumitor limitări morale pe care națiunile le desconsideră complet uneori, iar adesea le încalcă. În
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
smoală e floare la ureche. Atât. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Că de nu sțar fi scris, nu sțar mai fi povestit Diana SOARE Am citit zilele trecute cea mai urâtă poveste. Serios. Până să dau peste ea, credeam, în inocența mea, că poveștile trebuie musai să fie precum laptele îndulcit cu miere sau prăjiturile cu ciocolată. Ca să nu strâmbăm din nas, ci să închidem ochii de plăcere. Și să nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
filmele SF, de acțiune, „de tineret“ etc. Filmul coprodus de Steven Spielberg n-are metafizica lui Spielberg, dar are în rest de toate: poante nostime, mașini „supertari“, „gagici mișto“, avioane de luptă de ultimă generație, dar și un soi de inocență care nu vine numai din felul în care se apropie de mașină căutându-i sufletul de tinichea și sinapsa afectivă cu omul, dar și din felul în care filmează, de pildă, kitchios de înduioșător, soldații americani, prăfoși și sexi, mergând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
al omului, în timp ce atitudinea distopică se manifestă cu precădere pe fondul deziluziilor provocate de punerea în practică a unor idei utopice. Se recunoaște că sentimentul, temperamentul, impulsul utopic reprezintă o caracteristică a unei vîrste, a omului și a omenirii, a inocenței, a iluziilor și a încrederii determinate de o cunoaștere de suprafață a complexității ființei umane, în timp ce impulsul distopic este o caracteristică a maturității, a cunoașterii aprofundate care nu mai lasă loc iluziilor, sau măcar ipostazierii lor. În fond, aceleași elemente
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
rotunde, organizate în luna octombrie, la Paris, împreună cu partenerul proiectului, Editura Non Lieu. Jurnal de monstru Bogdan-Alexandru Stănescu Când am scris pentru prima dată (și singura până acum) despre Marin Mincu, în speță despre Intermezzo, m-am lovit, plin de inocența vârstei, de o reacție ciudată din partea redactorului-șef al respectivei reviste: „Dar de ce vrei tu să scrii neapărat despre Mincu?“. „Păi, nu scriu despre Mincu, scriu despre Intermezzo... “ „Bun, dar de ce?“ „Cum de ce? Mi-a plăcut cartea“. Răspunsul ăsta n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Ce mă interesează mesajul filmului - oamenii sunt monștri, de unde vine acest rău imens etc. etc. -, ce mai contează că Emily Watson e la fel de prezentă ca în orice film în care joacă sau că Ben Chaplin e bântuit, dar securizant, când inocența e preparată „de la plic“, ca să iasă mai multă și să nu se altereze în 111 minute? Șolea de la Cultură, între Don Quijote și Gică Contra R. Chiruță Să-l vadă pe Adrian Iorgulescu după gratii este de trei ani scopul suprem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Mărturia, dar, este departe de a-l incrimina pe Oedip care, totuși, nici vorbă să încerce a-și proba nevinovăția - la confruntarea cu martorul, el nici măcar nu se ostenește să pună întrebarea izbăvitoare dacă au fost mai mulți tîlhari. Varianta inocenței nu-i explorată și nu intră în calculele nimănui. Despre crimă nu se aduc probe, decît doar acea mărturie nicidecum acuzatoare. Dar cititorii, și Oedip însuși, nu-și fac multe scrupule și îl pun sub acuzare pe Oedip. Nu trecutul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
chiar cauza lui. În caz că lui Oedip nu i-ar stărui în minte ideea propriei vinovății și nu s-ar supune coerenței narative rezistînd logicii semnificațiilor, adică insistînd cu: „Nu înseamnă că l-am omorît dacă este tatăl meu” , clamîndu-și deci inocența și solicitînd noi probe și noi martori, el și-ar distruge statutul de erou tragic. Logica tragediei îi cere să nu-și dezică soarta pecetluită și să-și asume întreaga vinovăție - pentru a-și merita pedeapsa și pentru a provoca
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
materia densă a acestor întâmplări. Psihiatrul Allendy se implică în poveste printr-un transfer inevitabil: procesul narativ-analitic devine complicitate intimă, conținutul terapeutic fiind regăsit de protagonistă în asumarea aceluiași rol, al seducătoarei. Conștiința de sine se afirmă simultan cu pierderea inocenței trupului. Scriitoare ale cărei revelații culturale și senzoriale au devenit autoficțiune, Anaïs Nin elaborează, dincolo de suprafața complicată a labirintului său erotic, o structură matricială a discursului confesiv feminin. O istorie al cărei adevăr este cu atât mai autentic, cu cât
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
iar pariul neuronal cu drogurile devine motivație existențială. În fond, prin pupilele dilatate ale acestor aventurieri pătrund umbrele unui final de eră a experienței pure, a încercării de a testa limitele conștiinței prin sucombarea curajoasă în abisuri interioare efemere. Pierderea inocenței este celebrată în cartea lui Hunter S. Thompson printr-un incontrolabil apetit al asimilării drogului ca substanță vitală cu rol apotropaic, protejând individul de o realitate diformă și de un sine însuși deja obosit. "Dilemateca", anul III, nr. 25, iunie
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
vast, conturat încă de la primele volume ale lui J. M. Coetzee. Confesiunea are aici un registru propriu, deoarece narațiunea se desfășoară la persoana a treia, perspectiva aparținând unei conștiințe adulte. Coetzee detaliază, cu o sinceritate ce trebuie să recompună tonalitatea inocenței, cadre din viața complexă a unui copil din orașul Worcester, din Africa de Sud, în anii '40 și '50. Crescut într-o familie de tradiție engleză, având părinți intelectuali și o situație socială decentă, băiețelul devine treptat conștient nu doar de sine
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
e, însă, ca într-o parabolă kafkiană, literală - simțul responsabilității proliferează malign și se contopește cu boala, îl izolează, contaminându-i toate gândurile cu o insuportabilă ură de sine. În Nemesis, Roth reia una dintre temele predilecte ale scrierilor sale, inocența tragică, dar o face explicit și sonor, în termenii răspicați ai retoricii comune, pe tonul revoltei existențialiste ce demască răul divin, iar liniile nobile ale romanului, precum confuzia tragică sau fracturarea destinului individual în crevasele mortale ale timpului istoric, devin
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
poate de clar: "M-am simțit mereu liber să-l contrazic, să-l provoc, să mimez indignarea sau, pe alocuri, să fiu indignat, să joc jocul pe care mi-l propunea, adică să-mi pun și să-mi păstrez masca inocenței pentru a-l lăsa pe el să manevreze, cu o pricepere și un rafinament de mare actor, măștile nenumărate pe care le avea la îndemână". Una dintre temele recurente în discuție este statutul politic și cultural pe care Mircea Ivănescu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
primiți de la aceștia) romanul este o relatare foarte vie a modului în care sfârșitul lumii este trăit individual de către toți cei ce se simt dislocați, dezrădăcinați, alienați și îndepărtați din Paradisul fericit al trecutului. Memoria recuperează deopotrivă urmele vagi ale inocenței de altădată, dar și rădăcina răului, care pare a fi mereu aceeași: neputința paralizantă de a iubi, de a-l accepta pe celălalt așa cum este, strivirea brutală a idealului naiv, amoros sau de orice alt fel, etica primitivă favorizând violența
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ți se taie respirația, se insinuează un sentiment ambiguu, ca o neliniște corozivă, a cărui semnificație am înțeles-o târziu, abia la a treia lectură: unul dintre cele mai versatile "bunuri" ale culturii occidentale, trecut prin nenumărate nuanțe și prefaceri, inocența, are cel mai adesea o natură tragică și subversivă, nefiind un dar, ci o traumă și-un blestem. Nathan Zuckermann, alter-egoul ficțional deja clasic al romanelor lui Roth, proiectează în eroul său din adolescență, Seymour Irving Levov - supranumit, datorită neobișnuitei
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
amortizat de o iubire greșit calibrată și dizolvat în iluzia stabilității acestei pefecte familii americane. Parabolă a frământărilor violente ce macină America după război, Pastorala americană demitizează, alături de numeroase alte constructe și proiecții ideologice, și dimensiunea tragică și inefabilă a inocenței. În interiorul ei, bunul Suedez și monstruoasa Merry își au, fiecare, propriul zeu al Singurătății. "Orizont", nr. 4 (1567), aprilie 2013 Comunismul, în roz și negru Istoriile comunismului se scriu în registru major, detaliind semnificațiile unei ideologii care, în cazul României
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și regret (Scrisoarea către un prieten a Norei Iuga), fulgurații acide la adresa Occidentului, care pare a nu fi asimilat corect lecția Estului comunist (Ioana Ocneanu-Thiéry), maturizarea brutală, în spații desprinse din irealitatea imediată (Simona Sora), dar și zone întinse de inocență și candoare adolescentină (Iulia Popovici, Alina Radu, Simona Popescu, Mihaela Ursa, Otilia Vieru-Baraboi). Interesant e faptul că povestirile-confesiune vizează câteva paliere anume, plasând în umbră alte aspecte, de un specific mai larg, general-uman. Corpul, sexualitatea, maturizarea, căsătoria, gospodăria, igiena, vestimentația
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
doar expun o lume miniaturală, în aceștia care au locuit odată, dar care nu le mai aparține, deoarece a fost invadată de tristețe, degradare și moarte. Efectul căutat este deschiderea unei ferestre mici și întunecate într-o zonă din care inocența, ca sens pozitiv al lumii, a dispărut, rămânând în urmă doar mesagerii ei uitați și neputincioși: jucăriile, păpușile, arlechinii, mobilierul părăsit. În Elegie pentru ființe mici, în urma copilului mort, "care-a fost dus/Într-o cutie de păpușe/ În parcul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]