4,420 matches
-
că nu se găsește nici un motiv care să scuze asemenea neregularități. Esplicăm pân-la un punct neglijarea unor strade puțin frecuentate, dar o cale {EminescuOpIX 380} atât de frecuentată ca și cea de la Socola trebuie să fie totdeauna practicabilă. Cu toată insistența atragem luarea aminte a autorităților competente să binevoiască a lua grabnic măsuri pentru a înlătura acele adevărate vexațiuni pentru comunicația între Iași și Socola. [18 mai 1877] CONCERT ["DUMINICĂ ÎN 22... "] Duminică în 22 c. profesorii și elevii conserva toriului
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
comune domină câteva teme, care sunt tot atâtea "cauzalități" presupuse, cel mai adesea reduse la o cauzalitate unică sau dominantă, în mare măsură împământănită. Tema dezinteresului parental este cea mai frecventă, întrunind unanimitatea peste clivajele politice sau ideologice, cu o insistență deosebită pe dezinteresul sau absența taților și pe monoparentalitate. Mai departe, afirmarea unei cauzalități culturale și etnice alimentează uneori dezbaterea (Lorcerie, 1996). Semnificativă în această privință este cartea publicată de Academia de Științe Morale și Politice sub titlul Violența în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
decât construcții istorice), în încercarea de a le consolida și a le face cunoscute, dar și de a le combina cu acțiuni voluntare în care mediul devine un aliat, nu un adversar. Factorii de protecție nu sunt doar școlari, iar insistența pe școală și profesori nu poate fi considerată un "întreg pedagogic", dimpotrivă. Pur și simplu, o repetăm, există o condiție de posibilitate pentru extinderea acțiunilor eficace, pe un plan comunitar. Concluzie: refuzul neputinței E frustrant să scrii despre posibilitățile de
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lui Hobbes, a soluției acestuia la problema stării de natură (1948: 397-8) și a machiavelismului (1948: 169) nu ar fi fost uitată atît de repede. Însă ceea ce i-a impresionat și îi impresionează încă pe cei mai mulți dintre cititori este doar insistența sa asupra luptei pentru putere. Această receptare unilaterală s-a realizat în parte și din cauza lui Morgenthau. Pentru că dorea să influențeze și să sfătuiască în materie de politică externă statul cel mai puternic dar cel mai puțin experimentat, Morgenthau a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care era încă marxist la acea vreme), susținea că burghezia ar fi suficient de rațională pentru a împărți lumea fără a se expune riscurilor (și costurilor) războiului. Acest ultra-impe-rialism semnifică exploatarea solidară a lumii de către o alianță a monopolurilor capitaliste. Insistența lui Lenin asupra dezvoltării inegale implică faptul că un astfel de compromis, în caz că are loc, nu este viabil pe termen lung: monopolul de stat care se va dezvolta cel mai rapid va încerca inevitabil să răstoarne alianța (pentru cîteva motive
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
reguli de conduită similare și care să poată controla politica externă. Aristocrația nu mai avea această funcție; de aceea reproducerea continuă a practicilor politice instituite putea fi periclitată de recrutarea inconstantă și atitudinea schimbătoare a noilor elite din politica externă. Insistența lui Kissinger asupra atitudinii elitei politicii externe americane nu era doar un mod de a evidenția propria sa formație istorică și perspectiva pe care aceasta i-o crea, nici nu era un mijloc de a-și critica adversarii "birocrați", presupuși
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
a fost adevărat în anumite privințe, până în 1982, indiferent de regim: monarhie reinstaurată (1814-1848), a Doua Republică (1848-1852), Al Doilea Imperiu (1852-1870), a Treia Republică (1870-1940), Regimul de la Vichy (1940-1944), a Patra Republică (1946-1958) și actuala a Cincea Republică (1958). Insistența obsesivă asupra centralizării politice și administrative venită din partea liderilor politici francezi, în special a celor aparținând tradițiilor socialiste, republicane și radicale, trădează o neliniște profundă în interiorul clasei politice, neliniște datorată diversității continue a societății franceze. Opera clasică a lui Eugen
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
alegere și apoi a trece la acțiune; a lua decizii cu determinare, chiar dacă nu aveți toate informațiile de care credeți că aveți nevoie. Perseverența: a fi pasionat de rezultate, a avea energia, concentrarea și dorința de a le obține. Motivația, insistența și munca sunt toate aspecte ale dorinței de a merge mai departe. Empatia: a demonstra grijă și înțelegere față de situația, sentimentele și motivele celuilalt; puneți-vă întotdeauna în locul altor persoane. Flexibilitatea: a fi capabil de schimbare și de adaptare la
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
armonios destoinicia de a guverna un ținut, organizarea unui festin regesc, cu ușurința de a conversa și de a oferi o replică lumii masculine ce era obișnuită să primească doar un acord, mereu o acceptare tacită. Femeia este asaltată de insistențele masculine, dar se poate salva dacă găsește în ea acele resurse intelectuale capabile să învingă orgoliul și supremația bărbatului. Fiammetta pare a-și lăuda eroina mai mult pentru inteligență, decât pentru castitate, există, în această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deschis al istorioarelor de astăzi” 201 . Aprecierea deosebită pe care o arată înțelepciunii, iscusinței și vicleniei feminine este subliniată și în a noua și a zecea povestire în care o văduvă de o frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
din sudul Franței, de acele tribunale, preponderent feminine, în care erau dezbătute probleme legate de conduita în dragoste. Limbajul devine, în această parte a poemului, artificial, căutat, alegoriile sunt comune. Zeul nu poate fi decât supus dorințelor soției sale, cedează insistențelor feminine. Principiul feminin guvernează și restabilește un echilibru aparent tulburat, trimițându-l pe poet acolo unde îi era locul, în universul creației: „An după an de-aicea înainte/ Tu vremea-ți vei petrece o mai toată/ Scriindu-ne-o legendă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fac din femeie un depozitar al înțelepciunii. Remarcăm că o donna angelicata poate fi mereu spirituală și manierată (Oretta apreciază, în mod deosebit, iscusința și talentul vorbirii - VI. 1), dar nu fără spirit vindicativ, atunci când este ofensată sau jignită de insistențele masculine (Piccarda din VIII. 4). Un singur personaj feminin, Andreuola (IV. 6), decide ca după moartea persoanei iubite, în semn de adâncă prețuire și afecțiune, să se retragă la mănăstire, alegând o cale închinată divinității și recluziunii. Femeia are un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dușmani mai vechi i-au pătruns în casă, au bătut-o pe Prudenția, soția sa, și au rănit o grav pe fiica lor, Sofia. Dialogul dintre Prudenția și Melibeus, care constituie cea mai mare parte a povestirii, se focalizează pe insistențele și sfaturile cumpătate pe care soția le oferă soțului de a nu se răzbuna, de a urma exemplul răbdării și al jertfei cristice, de a căuta pacea și, în cele din urmă, de a oferi iertare celor care i-au
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
malul mării: „În ziua când vei face treaba asta,/ Când fi-va netezită toată coasta,/ Te voi iubi ca nimeni pe pământ./ Mă leg în fața ta cu jurământ.”823 Deși, inițial, pare o slăbiciune din partea femeii de a ceda la insistența scutierului, totuși ea este conștientă că pretențiile ridicate nu pot fi surmontate: „Căci una știu: că nu va fi nicicând”824. Aurel nu renunță și se plânge zeilor, cerând sprijinul acestora pentru soluționarea testului la care este supus. La îndemnul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
expression of conjugal loyalty.” Charles A. Owen, art. cit., p. 295. 836 Ibidem, p. 297. (trad. n.) 837 Pamela E. Barnett, art. cit., pp. 156-157. 224 Personajul feminin vorbește metaforic, bărbații o interpretează literal: răspunsul pe care îl oferă, la insistențele lui Aurel, că va ceda pasiunii lui doar o dată cu dispariția rocilor trebuia privit simbolic: natura înconjurătoare nu putea fi deturnată de la cursul ei firesc, la fel și sentimentele femeii, care aveau o profunzime aparte. Proba impusă de ea simboliza, dintru-început
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
that matter in the court of late medieval England and in Chaucer's Miller's Tale, în „The Romanic Review”, March 1995, vol. 86, nr. 2, pp. 243-244. 245 succes neprevăzutului evenimentelor și dă dovadă de inventivitate, debarasându-se de insistențele pălimarului, căruia îi joacă o glumă pe cinste, dar ridiculizând-și și soțul în fața întregii comunități. Planul urzit de Neculai, în legătură cu eventualitatea unui potop, nu face decât să-l înspăimânte pe credulul teslar, lipsit de discernământ, care acceptă sfârșitul iminent
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dau crezare spuselor femeii. Alison este astfel absolvită de acuzațiile publice de adulter, ba, mai mult, devine o victimă în ochii celor din jur, care-i compătimesc soarta de a trăi cu un nerod. Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci devine simpatic, amuzant, pentru că se salvează prin istețime, calitate ce se transformă chiar într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru a-i 909 Stewart Justman, The Reeve's Tale and the honor of men, în „Studies in Short Fiction”, winter 1995, vol. 32, nr. 1, p. 22. (trad. n.) 910 Scott Vaszily, art. cit., p. 527. 246 pedepsi astfel insistențele nedorite.911 Acțiunile personajului feminin îi dezvăluie forța și puterea decizională. Dragostea curtenească, simbolizată prin serenadele siropoase ale lui Avesalon, cade în desuetudine, este ironizată, remarcăm acțiunile teatrale ale celor doi amanți, parcă ar juca, în mod conștient, într-o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
care lasă intuiția liberă să acționeze. Plutarh stăruie asupra caracterului irațional al facultății divinatorii care „ajunge să perceapă viitorul fără sprijinul unui raționament” (432 d), cu atât mai mult cu cât „se Îndepărtează de momentul prezent”. La Platon regăsim aceeași insistență asupra iraționalului divinației 1. După A. Delatte 2, deja Democrit remarcase existența antinomiei Între inteligență și intuiție. Numai după separarea de prezent se poate produce „entuziasmul” (enthousiasmos) datorită unui anumit temperament (krasis) sau unei dispoziții a corpului (diathesis tou somatos
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
interpretări date de-a lungul timpului acestei enigmatice anathema. După mărturia lui Plutarh, acest colocviu s-a ținut În realitate pe timpul vizitei lui Nero În Grecia, În anii 66-67. Redactarea luărilor de cuvânt a fost făcută mult mai târziu, la insistența fiilor lui Plutarh și a fratelui său, Lamprias. În primele decenii ale secolului I d.Hr., străvechea anathema cioplită În lemn - Între timp atenienii dăruiseră o alta, turnată În bronz - a fost reprodusă În aur, la cererea Liviei, soția lui Augustus
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
până acum problema a fost ridicată de mulți dintre discipolii mei, eu am tot ocolit cu diplomație o discuție asupra ei pentru a trece la alte subiecte. Acum Însă, În ultima vreme, n-a mai fost chip să scap de insistențele fiilor mei, la care se adăugau cele ale câtorva pelerini. Pe aceștia din urmă, care tocmai erau pe cale să părăsească Delfi, ar fi fost nepotrivit să-i ocolesc ori să nu iau În seamă ceea ce Își doreau cu atâta râvnă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
reciprocă a aprobărilor acordate de agențiile naționale de reglementare. În afara cadrului comunitar, în aceeași perioadă de timp, guvernele francez și german au încheiat în 1984 Tratatul Moselle pentru a ușura controalele la frontieră. Acesta a fost transformat în 1985, la insistența țărilor Benelux, în primul Acord Schengen (vezi Caseta 2.3) Caseta 2.3 Acordul Schengen Nemulțumiți de lipsa progresului în deschiderea frontierelor, reprezentanți ai Franței, Germaniei și țărilor Benelux s-au întâlnit în iunie 1985 la Schengen, în Luxemburg, și
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
armonios destoinicia de a guverna un ținut, organizarea unui festin regesc, cu ușurința de a conversa și de a oferi o replică lumii masculine ce era obișnuită să primească doar un acord, mereu o acceptare tacită. Femeia este asaltată de insistențele masculine, dar se poate salva dacă găsește în ea acele resurse intelectuale capabile să învingă orgoliul și supremația bărbatului. Fiammetta pare a-și lăuda eroina mai mult pentru inteligență, decât pentru castitate, există, în această nuvelă, posibilitatea unei alegeri, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deschis al istorioarelor de astăzi” 201 . Aprecierea deosebită pe care o arată înțelepciunii, iscusinței și vicleniei feminine este subliniată și în a noua și a zecea povestire în care o văduvă de o frumusețe răpitoare reușește să se salveze de insistențele amoroase ale unor tineri, supunându-i unor probe imposibil de trecut, iar o tânără din peisajul lumii antice, Sofronia, se conformează împrejurărilor vieții și îl acceptă pe cel care o iubea cu înfocare. O altă membră a brigatei, Emilia, își
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
din sudul Franței, de acele tribunale, preponderent feminine, în care erau dezbătute probleme legate de conduita în dragoste. Limbajul devine, în această parte a poemului, artificial, căutat, alegoriile sunt comune. Zeul nu poate fi decât supus dorințelor soției sale, cedează insistențelor feminine. Principiul feminin guvernează și restabilește un echilibru aparent tulburat, trimițându-l pe poet acolo unde îi era locul, în universul creației: „An după an de-aicea înainte/ Tu vremea-ți vei petrece o mai toată/ Scriindu-ne-o legendă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]