5,645 matches
-
PCF și PCI - n-au văzut din timp schimbarea liniei. Doctrina Jdanov marchează sfârșitul fronturilor naționale și intrarea în comunismul „de Război Rece”. Odată cu „lovitura de la Praga*”, comuniștii preiau totalitatea puterii în Europa de Răsărit, încheie procesul de sovietizare și instaurează o teroare* de masă. Semnarea tratatelor bilaterale între URSS și fiecare democrație populară în parte, prezența masivă a Consilierilor sovietici - inclusiv în posturi de miniștri - și crearea în ianuarie 1949 a CAER* desăvârșesc vasalizarea Europei de Est. PCF și PCI
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
începând din 1948, sistemul comunist intră în cea de-a treia fază, marcată în același timp de o nouă expansiune și de o criză profundă. Spațiul comunist se lărgește atât la Vest, cât și la Est. La Vest, crearea RDG instaurează un partid-stat suplimentar. întreaga Europă Centrală și Răsăriteană este acum integrată în acest ansamblu. Dar cea mai spectaculoasă dinamică o cunoaște sistemul comunist din Asia. Pe când Stalin a rămas multă vreme prudent în privința acestei regiuni, și sceptic în ce privește capacitățile comunismului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sovietice, care trebuie să se retragă din oraș. Ungaria pare a se îndrepta către abolirea partidului unic și, pe 30 octombrie, cardinalul primat Mindszenty, închis din 1948, este eliberat. în aceeași zi, guvernul sovietic își face cunoscută voința de a instaura o „egalitate completă în drepturi” între statele socialiste și de a renunța la orice „imixtiune în afacerile altor țări”. Totuși, îngrijorat de starea de descompunere a regimului ungar, Hrușciov pregătește contraatacul. în timp ce, pe 1 noiembrie, Nagy proclamă neutralitatea țării, Andropov
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
simbolizat prin crearea unui post de președinte al Sovietului Suprem - de șef de stat - care ar urma să fie desemnat de un Congres al poporului format din deputați aleși prin vot universal: o abatere decisivă de la principiul totalitar al partidului-stat - instaurat de Lenin* și perenizat de Stalin - care voia ca partidul să anuleze statul și să facă din el instrumentul său. Această negare a statului de drept se baza, după 1917, pe deținerea de către o aceeași persoană a funcțiilor de șef
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1991. Mișcări identice au loc și în Caucaz: de exemplu, o manifestație independentistă în Azerbaidjan, pe 24 ianuarie 1990, reprimată cu violență de Armata Roșie. Acum dezagregarea atinge chiar inima puterii sovietice. într-adevăr, pe 12 martie 1990, Congresul Poporului instaurează un regim prezidențial, și Gorbaciov este ales președinte al URSS pe data de 15 martie. Pe 12 iunie, Boris Elțîn, ales președinte al Federației Ruse - cea mai importantă dintre republicile sovietice - proclamă suveranitatea acesteia și-l sfidează în mod deschis
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist care, în alianță cu o vastă mișcare populară, îl alungă de la putere prin luptă armată pe dictatorul din Nicaragua, Anastaio Somoza; ca și în Cuba, în 1959, sandiniștii și șeful lor, Daniel Ortega, îi înlătură rapid pe democrați și instaurează o dictatură „socialistă” care ruinează țara; în urma alegerilor libere din 1990, ei pierd puterea, dar păstrează controlul asupra forțelor armate. La începutul anilor 1980, stânga mai avea încă de tras învățămintele din înfrângerea lui Allende. Ea mai are de făcut
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războaie - ea a fost întreținută, începând cu anii 1929-1934 și cu criza economică mondială, de opoziția maniheistă dintre un capitalism în criză ducând la mizerie și o economie sovietică triumfătoare grație planului cincinal*. Anticapitalismul a servit și la justificarea terorii* instaurate de puterea comunistă. Această viziune a fost reconfortată și de victoria sovietică din 1945, înainte ca propaganda sovietică și chineză să înceteze a mai da naștere vreunei iluzii, în anii 1980. Totuși, până și în 1990, o anchetă în rândul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adversarilor lor și a aliaților lor de moment. Astfel, pe toată durata scurtei companii care s-a sfârșit cu ocuparea Franței („la drôle de guerre”), pentru a delegitima războiul contra lui Hitler, PCF merge până la a acuza guvernul Daladier că instaurează fascismul în Franța, și își va reitera acuzația și contra lui de Gaulle, în 1958, eufemizând-o ulterior sub forma „putere personală”. Stângiștii* au utilizat deseori aceeași retorică. în anii 1970, maoiști* francezi din Stânga Proletară sau din PCMLF-HR își legitimează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
definea calitatea de membru al partidului*. Pentru Lenin*, partidul trebuie să fie format din revoluționari de profesie, militanți clandestini și agenți disciplinați ai unei conduceri foarte centralizate care preconizează declanșarea unei insurecții pentru a pune mâna pe putere și a instaura o dictatură care să permită construirea socialismului* și apoi a comunismului. Principalul său preopinent, Iuri Martov, ca marxist ortodox al Internaționalei a II-a, considera, dimpotrivă că revoluția în Rusia trebuie să treacă printr-o fază „burgheză” și că partidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în vreme ce menșevicii văd în ea o etapă a revoluției burgheze contra autocrației țariste, Lenin este convins că are acum confirmarea radicalismului său și preconizează instaurarea unei „dictaturi revoluționar-democratice a proletariatului și a țărănimii” care trece prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai mult partidul ca pe o organizație luptând în cadrul unui război civil* prelungit care îmbracă forma unui război social înverșunat și cheamă la exterminarea necruțătoare a dușmanului. Eșecul acestei revoluții
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe menșevici în susținerea guvernului provizoriu format din democrați liberali. întors din exil în aprilie, Lenin își impune vederile: el atacă guvernul provizoriu, refuză menținerea Rusiei în război și cere ca partidul său să pună mâna pe putere pentru a instaura dictatura proletariatului. După o primă tentativă de insurecție care eșuează, pe 16 și 17 iulie 1917, Partidul Bolșevic este scos în afara legii. Dar în septembrie, el reintră în legalitate și iese întărit din criză: a devenit acum un partid de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Bolșevismul mondial. El este printre primii care degajă caracteristicile care fac din bolșevism prototipul mișcărilor totalitare din secolul XX. El arată că pretinsa „revoluție proletară” este o „revoluție a soldățimii” formate din „elemente sociale disparate și nu o dată declasate”, care instaurează un „comunism de consum” lipsit de „orice înțelegere a producției sociale și a nevoilor acesteia” și care este înclinat să rezolve toate problemele luptei politice, pentru putere, prin recurgerea la forța armată”. El îi reproșează (lui Lenin) că, a declanșat
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din Est, Brejnev optează pentru intrasigență. Ostil Primăverii de la Praga* care viza liberalizarea regimului comunist, el impune în august 1968, în numele doctrinei „suveranității limitate”, numită și „doctrina Brejnev”, invadarea Cehoslovaciei de către trupele Tratatului de la Varșovia: provoacă destituirea lui Dubcek și instaurează o politică de „normalizare” care pune capăt experienței „socialismului cu chip uman”. în vara anului 1980, acțiunea sindicatului liber Solidarność* și calea contestației radicale pe care se angajează Polonia provoacă o nouă criză în relațiile acestei țări cu Moscova. Dar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
procuror, de judecător și de cronicar de presă. Represiunii inițiale declanșate în ianuarie de către Castro cu strigătul „în fața plutonului de execuție!” îi succede eliminarea implacabilă a opoziției democratice. în mai 1960, ziarele neconforme sunt închise și, puțin câte puțin, se instaurează informația stil Pravda, oferită mai târziu de Granma. în august 1960 intervine naționalizarea tuturor societăților agricole și industriale nord-americane, urmată în octombrie de cea a întreprinderilor cubaneze, cu excepția celor mici. Pe plan politic, Castro împiedică organizarea Mișcării de la 26 iulie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1960 și 1962. Controlul social se bazează pe vigilența generalizată pe care o exercită la nivelul districtelor și a cartierelor Comitetele de Apărare a Revoluției (CDR). După bunăstarea inițială generată de reformele redistributive fără creșterea productivității, în martie 1962 este instaurată o raționare a articolelor de primă necesitate. Socialismul alfabetizării și al îngrijirilor medicale se împletește cu represiunea permanentă și cu penuria. Castro caută un sprijin economic și internațional în URSS*, ceea ce antrenează, ca reacție, organizarea de către SUA, pe 17 aprilie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
necesare importului de mașini și plătirii tehnicienilor străini; văzând în exportul de cereale sursa acestor devize, el scria, în iulie 1930: „Trebuie să mărim cu orice preț exportul de grâne”. Așadar, este cât se poate de logic ca el să instaureze un mijloc maximal de pompare a cerealelor, și acesta este colectivizarea, pentru ca statul să aibă controlul direct asupra recoltelor. Planul cincinal reclamă, de asemenea, o importantă mână de lucru, pe care i-ar putea-o furniza exodul rural provocat. Pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
între august și decembrie 1933 sunt condamnate 125000 de persoane, din care 5400 la moarte. Pe 16 octombrie 1932 este adoptată rezoluția care va declanșa marea foamete: acum livrările către stat au prioritate asupra nevoilor kolhozului. în decembrie 1932 este instaurat pașaportul interior, la care kolhoznicul nu are drept: el este legat de kolhoz exact ca țăranul iobag de odinioară. O rezoluție din 17 martie 1933 desăvârșește dispozitivul interzicându-i kolhoznicului să caute de lucru în altă parte, în absența unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
nici revoluția socialistă întruchipată de URSS. Dacă pluripartitismul mai este încă păstrat, acesta numai cu locul predominant rezervat comuniștilor. în România guvernul Petru Groza, instalat la presiunile lui Vîșniski - fostul procuror al proceselor* de la Moscova - este controlat de comuniști, care instaurează o sovietizare* rapidă. Invers, în Cehoslovacia au loc, în martie 1946, alegeri libere iar coaliția concepută de președintele Beneș și de Gottwald, și susținută de partidele ieșite din Rezistență, nu se va sparge decât la începutul anului 1948. Foarte curând
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sau în politica externă*, cu Ceaușescu, ea reacționează la orice atingere adusă celor două chei de boltă ale sistemului său: apartenența ireversibilă la „comunitatea statelor socialiste” având ca principiu de bază internaționalismul* socialist și monopolul puterii deținut de PC. Se instaurează astfel, timp de mai mult de treizeci de ani, un totalitarism de mică intensitate care vede niște populații, convinse de caracterul ireversibil al regimului și al prezenței sovietice, adaptându-se la această situație pentru a încerca să supraviețuiască cât mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
desemneze un țap ispășitor care să-i exonereze pe ceilalți conducători de responsabilitățile lor dintre anii 1930-1950; să impună de fapt o amnezie și o amnistie a crimelor din perioada stalinistă; să privilegieze figura mitică a lui Lenin pentru a instaura un nou cadru ideologic. Dar raportul va avea niște efecte neașteptate de îndată ce nu va mai fi „secret”. Consecințele interne ale „raportului secret” Reacțiile la dezvăluirile lui Hrușciov sunt foarte diferite. Unii demolează statuile lui Stalin și îi scot portretele din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
națională. De altfel, rezultatele finale se bazează pe compromisuri în beneficiul centrelor naționale, și nu al regiunilor ale căror contururi sunt, în majoritatea cazurilor, redesenate cu claritate. Doar Polonia, din 1998, și apoi Slovacia, Ungaria și Cehia, în 2003, au instaurat o veritabilă regionalizare. Aceste dificultăți în a redefini puterile între centrele statale și periferiile regionale arată în ce măsură, chiar și în ultima perioadă dinaintea aderării la UE, forța motrice a transformărilor postcomuniste este suveranitatea națională a statelor respective. Această concluzie este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fiecăruia după nevoi”. Acest egalitarism teoretic a alimentat cu generozitate pasiunea egalitaristă, voința de a lupta contra inegalităților sociale și culturale, care a fost - și rămâne - unul din resorturile fundamentale ale angajamentului comunist, chiar dacă, în mod paradoxal, regimurile comuniste au instaurat niște societăți profund inegalitare. FRIEDRICH ENGELS → MARX șI ENGELS SPANIA (RĂZBOIUL DIN) → RĂZBOIUL DIN SPANIA SPIONAJ Prin însăși îndelungata lor practică a conspirației*, a clandestinității și a secretului, bolșevicii*, odată ajunși la putere, creează rapid mai multe servicii de informații
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se transformă în triumf. Stalin anexează la URSS cele trei state baltice, partea de răsărit a Poloniei, Basarabia și Bucovina de Nord răpite Românei, ca și Rutenia subcarpatică slovacă și o parte a Prusiei Orientale. Violând acordurile de la Ialta*, el instaurează regimuri de democrație populară* în Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România, Ungaria, Iugoslavia, precum și în zona sa de ocupație din Germania - viitoarea RDG. Din 1946, o „cortină de fier” separă Europa Occidentală de Europa Centrală și de Răsărit supuse sovietizării*, în timp ce
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
simplificată procedura divorțului, instituindu-se divorțul „prin carte poștală”, printr-o simplă cerere unilaterală. Uniunea liberă devine juridic echivalentă cu căsătoria. Astfel, „legislația sovietică operează o distincție absolută între relațiile familiale [...] și relațiile matrimoniale”. Novîi bît (viața nouă) vrea să instaureze o nouă morală și mizează pe transformarea relației dintre sexe. Un afiș de propagandă din 1931, „Jos sclavia domestică” afirmă că, transformând sarcinile casnice, menajere, într-o muncă renumerată, femeia își dobândește autonomia financiară și, colectivizând-o prin crearea de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
El vizează mai degrabă comunismul de sfat, care privilegiază rolul istoric al sovietelor* - sfaturi - decât cel al partidului de tip bolșevic. Personalitatea sa cea mai cunoscută este social-democrata germană Rosa Luxemburg care, favorabilă revoluției ruse, critică totuși, în 1918, dictatura instaurată de Lenin și rolul partidului lui. O altă figură a acestui curent, Anton Pannekoek, militant socialist olandez, membru al PC german înainte de a fi exclus, în 1921, pentru a fi denunțat autoritarismul lui Lenin. El va defini în 1944 acest
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]