KorAP: Find »[drukola/base=insulă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...1229 >

30,710 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205

comportamentului scandalos al prințesei. Ascunsă în timpul zilei într-un colț al punții, prințesa nu suportă decât prezenta mereu amabilei Vahíne Tiaré, pe care încerca s-o convingă să intervină pe langă Miti Matái ca să-i permită să se întoarcă pe insula „baracudelor“. — Dacă n-o face, argumenta ea, Octar o să vină după mine până în Bora Bora și-o să-i omoare pe toți cei care o să i se opună. Sunt femeia lui, îl port în pântece pe fiul lui, iar Octar nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
recifului și, după ce se convinse că totul era în ordine, isi rezema capul de catargul de la pupă. Pentru prima oară de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai înaltă, acoperită în întregime de copaci, abia dacă atingea patru sute de metri. Nu se zarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați-vă bine încotro se îndreaptă, îi ruga pe toți. O să se scufunde imediat, dar după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în larg, înseamnă că există oameni pe insulă, și atunci nu se va apropia decât după căderea întunericului. Așteptară atenți și cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
îi ruga pe toți. O să se scufunde imediat, dar după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în larg, înseamnă că există oameni pe insulă, și atunci nu se va apropia decât după căderea întunericului. Așteptară atenți și cu sufletul la gură, pana cand Vetéa Pitó, care se cățărase până în vârful catargului principal, le arăta capul micuț al țestoasei, care găsise o trecătoare în reciful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
protejeze puii de prădători. Cu toate ca și el avea încredere absolută în instinctul celui mai iubit și mai respectat animal al Polineziei, Honú, Roonuí-Roonuí trimise patru exploratori pe uscat, ordonându-le la doi dintre ei să rămână de gardă pe creasta insulei. —Și încercați să nu lăsați nici o urmă, încheie. Miti Matái consideră că e foarte probabil ca Te-Onó să poposească și ei aici, și n-ar fi de dorit să descopere că am facut-o și noi. —De ce crezi c-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
apei și până la opt sau zece metri de ea. —Uită-te la urmele astea! spuse. Sunt ale țestoaselor care vin aici să-și depună ouăle. Sunt multe, nu-i așa? Ce-ți spune asta? Că probabil nu sunt prea multe insule pe aici unde să și le poată depune. Exact! întări căpitanul Mararei. Asta este una dintre puținele insule din această zonă, iar Te-Onó trebuie să știe acest lucru, căci ei încă se găsesc în Primul Cerc. Își depărta iarăși mâinile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
care vin aici să-și depună ouăle. Sunt multe, nu-i așa? Ce-ți spune asta? Că probabil nu sunt prea multe insule pe aici unde să și le poată depune. Exact! întări căpitanul Mararei. Asta este una dintre puținele insule din această zonă, iar Te-Onó trebuie să știe acest lucru, căci ei încă se găsesc în Primul Cerc. Își depărta iarăși mâinile, ca de fiecare data cand trăgea o concluzie. Și, cum au demonstrat deja că sunt niște excelenți navigatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale recifului. —O sa ne-ascundem acolo, spuse. În insulița aia? se miră Roonuí-Roonuí. Acolo nu-ncape nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
adânc înrădăcinată, încât unii dintre cei care aveau posibilitatea să o încalce, la un moment dat, fără a fi pedepsiți, preferau totuși să o respecte în continuare, în ciuda permisiunii exprese primite de la cele mai înalte autorități civile și religioase ale insulei. Cunoscătorii afirmau că înțelepciunea, forța, capacitatea sexuală și rezistența la durere pe care le dovedeau unele țestoase, care deseori atingeau venerabila vârstă de două sute de ani, se transmiteau celor care le consumau ouăle și carnea, astfelcă se impusese interzicerea consumului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
cu copilul ei nenăscut, căruia probabil că încerca să-i umple capul și inima cu setea ei de sânge și răzbunare. Poate că Miti Matái ar trebui s-o lase aici, spuse Vetéa Pitó cu ciuda. S-o părăsească pe insula și să moară de inimă rea. Și dacă vin Te-Onó și-o găsesc? — Din partea mea, n-au decât s-o păstreze!... Ar fi periculos, remarcă senin prietenul lui. Nu numai pentru noi, ci pentru întreaga Bora Bora. Anuanúa se află

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
care a transformat-o într-un fel de sclava. Făcu un gest, care semăna suspect de mult cu cele pe care obișnuia să le facă Navigatorul-Căpitan. Îți imaginezi ce-ar însemna să lăsăm, în mâinile celor cărora le-am distrus insula și le-am omorât familiile, pe cineva care cunoaște atât de bine Bora Bora? Clatină de mai multe ori din cap. N-am putea să mai dormim niciodată în pace. —La asta nu m-am gandit, recunoscu scufundatorul dus pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
de păsări muriseră în galeriile lor. Cu toate acestea, dulgherul era de părere că ar trebui să mai aștepte încă patruzeci și opt de ore pentru că stratul de rășina cu care acoperise carenele să se usuce. Fiecare oră petrecută pe insula reprezintă un pericol în plus, protesta Roonuí-Roonuí. Și ar fi absurd să încercăm să ținem piept la o sută de războinici. Și mai absurd ar fi sa suferim din nou atacul Marelui Dinte, observă Miti Matái. Pereții vasului sunt destul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
puțin timp, se retrase într-un colț al plajei dinspre laguna, care strălucea ca si cum coralii ar fi reflectat înzecita lumina stelelor. Era un spectacol senin și impresionant, dar care, cu toate acestea, părea că mai degrabă tulbură sufletul Navigatorului-Căpitan al insulei Bora Bora. A doua zi dimineață, Miti Matái convoca un consiliu general și, când toți - cu excepția prințesei Anuanúa - luară loc pe nisip, le vorbi cu calmul lui dintotdeauna: — Noaptea trecută am reflectat asupra situației noastre și asupra a ceea ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
trebuie să ni le asumăm. Ce altceva putem să facem? —Să-i înfruntăm acolo unde se așteaptă mai putin, răspunse cu fermitate. Gata cu urmăririle. Gata cu Te-Onó. Gata cu teroarea. —Să-i înfruntăm? repeta celălalt. Unde? — Chiar aici, pe insulă. —Aici?... se miră și mai mult RoonuíRoonuí. Ai înnebunit? N-am avea nici cea mai mică șansă de victorie! Ar fi patru contra unu!... Știu, recunoscu Navigatorul-Căpitan, făcând un gest semnificativ cu mâinile. Dar mi-a venit o idee cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se miră acum interlocutorul sau. De ce să-mi fie frică? — Pentru că ești sănătos, inca ești în putere, iar în Bora Bora te așteaptă femeia și copiii... Nu mă mai așteaptă, răspunse liniștit. Din clipă când ne-am dezlipit de țărmul insulei au știut că n-o să mă mai întorc niciodată și au acceptat acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pentru cazul că ne-am ivi și noi. Și dacă descoperă că am sosit înaintealor? — O să ne taie-n bucăți și-o să ne smulgă inimile... Îi privi unul câte unul. De-aia e atat de important să nu rămână pe insula nici cel mai mic semn al trecerii noastre. Nici o urmă de picior, nici o crenguța franța, nici un rahat în desiș. Nimic! Viața noastră depinde de astă. Îi privi cu atenție. Gândiți-vă bine dacă n-ați lăsat ceva care ne poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
În noaptea aceea, nimeni nu dormi în insulița, în parte datorită tensiunii la gândul că dușmanul se apropie, dar și pentru că încercau să-și amintească ce făcuseră în timpul de când sosiseră acolo. Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o fâșie extrem de îngustă de țărm, astfel că războinicii nu avură probleme prea mari să curețe insula, lăsând-o ca si cum nimeni n-ar fi pus piciorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Din fericire, polinezienilor nu le place să pătrundă în interiorul insulelor, nici să se cațere pe crestele munților, ducându-și, în general, viața cotidiană pe o fâșie extrem de îngustă de țărm, astfel că războinicii nu avură probleme prea mari să curețe insula, lăsând-o ca si cum nimeni n-ar fi pus piciorul pe ea în ultimii zece ani. Avură chiar răbdarea să deseneze pe plajă un numar însemnat de urme pe care obișnuiesc să le lase țestoasele care vin să-și depună ouăle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
ani. Avură chiar răbdarea să deseneze pe plajă un numar însemnat de urme pe care obișnuiesc să le lase țestoasele care vin să-și depună ouăle, conștienți că acele urme reprezentau cea mai bună garanție că nu existau oameni pe insulă. Însă, desi totul părea să fie sub control și nu aveau motive să se teamă că ar putea fi descoperiți, noaptea fu cea mai lungă pe care și-o aminteau majoritatea dintre ei. Cand mai rămăseseră două ore până la răsărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
se apropiau, si, cum animalele domestice fuseseră deja mâncate, iar bărbații și femeile de pe Marara aveau ordine foarte stricte să nu scoată nici măcar un cuvânt, din acel moment nu se mai auzi nici cel mai mic sunet nepotrivit pentru o insulă pustie și solitara, aflată în mijlocul oceanului. Cât era încă noapte, iar navele dușmane se găseau la o milă și ceva depărtare, Navigatorul-Căpitan le dădu voie să le urmărească, si nu puțini au fost cuprinși de fiori văzându-le cum se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
Dacă „baracudele“ îi descopereau, în scurt timp aveau să fie morți. Morți și probabil devorați. Luna trimise un ultim salut galeș, pentru a dispărea apoi, ca și cum s-ar fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări ce se petrece în exterior decât prin câteva crăpături înguste și, astfel, asistară la sosirea navelor pe plajă apuseana, la debarcarea în perfectă ordine a treizeci de exploratori care cercetară insula palmă cu palma și apoi la deschiderea a doua breșe în desiș, în care își ascunseră navele. Câteodată ajungeau până la ei, clare, ordinele herculeeanului Octar, deși se află la mai bine de un kilometru distanță, pe parteacealaltă a lagunei, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
pe care le puseseră pe nisip, si nu încăpea îndoială că erau niște nave puternice și rezistente, ale căror prove ascuțite ar fi constituit niște berbeci foarte eficienți în cazul unei înfruntări pe mare. Pe cea mai înaltă culme a insulei se zăreau clar două santinele care scrutau fără încetare orizontul, iar Tapú Tetuanúi se întreba ce s-ar întâmpla dacă ar bănui măcar că se întâmplă ceva suspect pe insulița aceea, pe care aproape ca o aveau la picioarele lor, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
și istovitoare, mai ales pentru Te-Onó, care o folosiră la maximum, căci, înspre amiază, ar fi fost deja foarte greu de ghicit că printre palmierii și tufișurile care se ridicau chiar de la marginea plajei largi ce domină coasta vestică a insulei se ascundeau, la fel, două ambarcațiuni. Dar fu, în același timp, una din zilele cele mai tensionate și pentru femeile și bărbații înghesuiți sub nisipul insuliței, transpirați leoarca, sufocându-se din lipsă aerului care nu se hotăra să coboare prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]