6,119 matches
-
interesant”, conchise Noimann, care Încerca să-și mascheze tulburarea.... „Uitați-vă ce o să facem acum”, spuse interlocutorul. „Dumneavoastră o să vă opintiți, iar eu am să invoc descântecul faraonic...” Noimann se opinti, icnind. Ceva din lăuntrul lui luneca afară. „Așa”, spuse interlocutorul său, apoi citi cu o voce neașteptat de groasă câteva versete: „O, Stăpân al zeilor ce peste cele două orizonturi domnesc, O, ocean ceresc al lui Tot Și Apele Nilului ceresc Încerc acum În spațiile lichide să plutesc...” Noimann icnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atenție. „Acum repetați după mine”, spuse ciungul: „Eu sunt Ieri!” „Eu sunt Ieri”, repetă Noimann. „Eu sunt Astăzi”, continuă ginecologul. „Eu sunt Astăzi”, Îngână Noimann. „Cred că pe Astăzi l-ați rostit cu literă mare”, Îi făcu observație În treacăt interlocutorul, fără să-i acorde, totuși, prea mare atenție. „Toate cuvintele le rostesc cu majusculă”, replică Noimann. „Vă sfătuiesc să lăsați gluma la o parte, ca să nu aveți de pătimit...” Noimann nu-i mai răspunse... „Eu sunt Mâine”, rosti cu solemnitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fi extirpat. Celălalt are alte origini și asupra lui trebuie acționat cu grijă. Unul e de esență masculină, celălalt de esență feminină...” „Și În mine care esență și-a făcut sălaș?” „ Ținând cont că vă plac tăriile”, spuse foarte serios interlocutorul cu brațul metalic, „și că În natură contrariile se atrag, aș tinde să cred că răul dumneavoastră pornește de la ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze un zâmbet, dar o durere ascuțită Îi brăzdă În lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care m-a salvat....” „Sunteți, am putea spune, un sinucigaș de profesie...” „Ca și dumneavoastră, de altfel”, replică celălalt. „Eu, deocamdată, nu mi-am pus planurile În aplicare...” Noimann stătea ridicat ușor În capul oaselor, pentru a-și putea privi interlocutorul. Într-adevăr, chipul ciungului i se părea familiar. Unde Îl Întâlnise oare?! „Recunoașteți, deci, că ați fost și mai sunteți obsedat de gândul sinuciderii....” „N-aș putea spune că nu m-am gândit...” „Vedeți”, răspunse celălalt, „sunteți și dumneavoastră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
băutură-n el. Medicul pufni pe nas. „Ia te uită”, exclamă, „a prins curaj... Ciudată creatură”, făcu el. „Destul de ciudată”, râse celălalt. „Parcă sunteți desprins din desene animate...” spuse Noimann. „Mă uit la dumneavoastră și mă minunez...” „Minunați-vă”, răspunse interlocutorul său cu impertinență. „Dacă-mi veți turna Încă un păhărel, vă veți minuna și mai mult...” „Nu zău”, murmură Noimann, „e În Înfățișarea dumneavoastră ceva bizar. Ceva inconsistent. Păreți, așa, cum să vă spun, coborât parcă dintr-o peliculă destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mirare că Bikinski refuza să-și desfacă icoanele pictate unui astfel de personaj. Întrebat odată de ce apelează la toate aceste trucuri, Satanovski răspunsese simplu: „Fiecare om are ciudățeniile lui. În ce mă privește, sunt superstițios din fire....”. Dar, Îl Întrebaseră interlocutorii, de ce nu caută să găsească o persoană mai atrăgătoare, o femeie tânără, cu sex appeal? „Tot din pricina superstițiilor”, răspunsese Satanovski. „S-a Înrădăcinat În mine ideea că văduvele, după o anumită vârstă, poartă noroc...” „Da, fiecare om cu ciudățeniile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
urmare, aveți Înclinații ciudate. Sunteți mai puțin bărbat și mai mult femeie...” „Iar dumneata?” gâfâia celălalt. „Iar eu sunt invers... Mie-mi plac fustele și rochiile... Atât de mult, Încât, uneori, le Îmbrac În casă...” Noimann-cinicul privi cu uimire spre interlocutorul său și abia atunci observă că acesta Își trăsese peste pijama rochia de seară a Mathildei. Din pricina trupului plinuț, cusuturile rochiei cedau. Penitentul atinsese culmea neobrăzării. Rochia fusese mototolită și Îmbrăcată dinadins pe dos, pete de tot felul se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Înțelesese și el Întrebarea. Arhitectul s-a prefăcut că nu-l aude și a tradus plin de morgă: „Abside aveugle“. Grecul n-a Înțeles nimic și a zâmbit tâmp, iar fotbalistul s-a grăbit să-l ajute să Înțeleagă: „Niche“. Interlocutorul tot nu părea lămurit. Să i se facă un desen era inutil pentru că lucrul despre care Întreba, obiectul adică, era În fața ochilor lui. Pătruț a zis din nou „Firidă“, iar grecul a repetat după el „firida“. Impasul era total, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
moară - Îi explicase din nou tot Costel - uite, treci pe aici, prin curte pe la Industria Locală, vezi că-i o spărtură În gard, treci prin ea și-ai ajuns, găsești ușor după miros. * (HOTEL DE LUX) ...așadar, ori de câte ori, datorită mediului, interlocutorului sau interdicțiilor, decid conștient să nu folosesc decât o parte a trupului sau creierului meu, propria mea identitate personală este pusă În cauză? Sigur că instinctul de conservare obligă conștiința la concesii (și ar merita să reconsiderăm anumite evenimente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
incluse În cele ulterioare. Exemplul cel mai la Îndemână ar fi cel cu „adevărul“ despre părinții mei. Tot cu el mi se pare că am Încheiat și atunci discuția sau am introdus-o În criză. * Se poate observa că În timp ce interlocutorii lui Gelu vorbesc despre altceva decât despre posibilii ascendenți ai anchetatorului (despre război spre exemplu), Grințu A. Radu, fostul lui pedagog, ascultă la rându-i distrat. Urmărește mai degrabă coincidențele și elaborează tot timpul schițe de scenarii. Gelu, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că asta a născut, dar nu vrea să alăpteze. Ori n-are lapte, ori nu vrea să-i cadă pieptul până la buric. Așa că directorul, care-i și el om de la țară ca noi (Zare se Întreabă de unde o fi dedus interlocutorul lui că și el, Zare Popescu, e tot de la țară), a zis că numai cu lapte de capră se face un copil mare și i-a zis lui nea Vlad să-i facă rost de una că i-o plătește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cuvinte de care Încercăm să nu ne sinchisim. Un vecin care Întreabă: — Ai săpat via, mă? — Io mai am un rând, Îl fac mâine. Păi mâine e 9 mai, glumește profesorul. (Parcă dacă e 9 mai nu poți săpa via!) Interlocutorul acceptă gluma. Râde. — E Paștele. Atunci chiar era dă Paște. — În patru’ș’cinci? — Da, zice și se așază mai comod, s-a obținut legătura cu stadionul. Vacarmul tribunelor, vocea emoționată a comentatorului au acum forța să submineze vătuirea auzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și „Povești” cu un număr de trei lucrări de gen. Povestirile cuprinse în capitolul „Amintiri” gravitează în jurul unui personaj feminin - o fetiță, aflată la vârsta marilor întrebări care încep întotdeauna cu „de ce?”, întrebări care se abat ca o avalanșă asupra interlocutorului și pentru care neapărat trebuie un răspuns. Iar tata (ocrotitorul omniprezent și atoateștiutor) trebuie să răspundă, să-și imagineze și să potolească setea de cunoaștere a copiliței extrem de curioase. Când apar personaje nonumane, lectorul are în minte tot fetița aceea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
rapid, În timp ce noi ascultam. —Bună, sunt Elisa, de la Kelly & Company. Da, exact. Oricum, tocmai am fost anunțată că fetele sunt În oraș și ne-ar face mare plăcere să le invităm la petrecerea noastră Playboy de mâine. Se presupunea că interlocutorul știa totul despre petrecere. Până la urmă, cine nu știa? Elisa zâmbi și-i aruncă lui Kelly o privire semnificativă, În timp ce arăta spre telefon. — Da, sigur. Nu, Înțeleg perfect. Suntem dispuși să le oferim o fereastră specială de cincisprezece minute la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Dudley coborî o palmă foarte încet: Ia-o ușor. Mal spuse: Vom avea astăzi încă o discuție și cred că ne-ați putea ajuta în privința asta. Eisler se bâlbâi: — C-ce... cu ci-cine? Dudley, în șoaptă: — Cu Leonard Hyman Rolff. Interlocutorul lor emise un singur cuvânt: — Nu. Dudley se uită la Mal. Mal își puse mâna stângă peste pumnul drept: fără lovituri. Dudley spuse: — Da! Și nu vom tolera nici un argument potrivnic, nici un fel de opoziție. Vreau să vă gândiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul timpului. Se spune că surcica nu sare departe de trunchi. Adevărul acestei zicale s-a confirmat în cazul de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
cu prietenii pentru a face schimb de informații sau de a comenta unele evenimente, ori pentru a-ți împărtăși bucuriile ori necazurile. Asemenea vizite sunt utile mai ales persoanelor singure care sunt nevoite să dialogheze cu ele însele în lipsa unor interlocutori, fapt ce le poate zdruncina echilibrul psihic dacă asemenea convorbiri sunt folosite în exces. O regulă elementară de politețe obligă musafirul să laude delicatesele cu care este servit, mobila nouă achiziționată, ordinea și curățenia din locuință, inclusiv drăgălășenia și buna
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Tratamentul cu ceapă este unul direct, de nădejde. Ceapa este o legumă puternică și vehementă, violentă, care te face să plângi și să asuzi pentru a-i contracara efectele. Puterea unei singure cepe este de ajuns ca să țină la distanță interlocutorii nedoriți și să curețe interiorul celui care o consumă de toate umorile biliare sau umede. Gripa spaniolă este una dintre bolile cele mai umede, ceea ce face ca ceapa să fie foarte eficientă. Pandit Razdan speră să scoată boala din corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrea s-o caute. La un moment dat, acceptă pierderea și se lasă condus de Bobby în direcția bordelului, întreținând o conversație care-l umple pe Bobby de mirare (de volumul acesteia, de dexteritate, de lipsa totală de preocupare față de interlocutor), cu un simț clar al sorții, distrugerii, morții. Înainte de a ajunge la capătul Esplanadei, Bobby a aflat cam tot ce trebuia să știe despre Jonathan Bridgeman, de la nașterea sa prematură pe podeaua bungaloului din Bihar, până la motivele pentru care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
hol și se oprea În fața unei uși cu lacul plesnit. Repetentu Își petrecuse orele la coadă Încercând să compună În minte cât mai meșteșugite acrostihuri. În vremea asta, așezat la umbră În curtea Inspectoratului, Foiște dezbătea chestiuni spirituale cu feluriți interlocutori care se perindau pe băncuța de lemn vopsită În verde. După ce Repetentu depusese dosarul, cei doi băgaseră de seamă că mai rămăsese un ceas și jumătate până la plecarea autobuzului ce avea să-i Întoarcă În Satul cu Sfinți. Foiște era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
astfel de întrebare. Sunt bogătași pe lumea asta hrăniți cu tot ce le‐a poftit inima. și? Ating suta de ani? Pentru mine mama rămâne o enigmă și când mărtur isesc cuiva că are 101 ani, zâmbesc a mirare iar interlocutorul îmi întoarce o față luminată de un zâmbet asemănăto r. De unde îmi vine în minte să spun că mama este un zâmbet... Un zâmbet luminos că a atins 101 ani? Un zâmbet amar că viața ei bate la porțile neantului
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
opresc, fiindcă îmi stăruia pregnant în memoria afectivă toată tevatura, toate tracasările și umilirea mea ca om. De data aceasta, nevoit fiind, am pășit sfios pragul școlii și am avut norocul să întâlnesc în persoana doamnei directoare Tamaș un extraordinar interlocutor, încât vizita - inițial în silă - proiectată doar pentru câteva minute, a durat câteva ore bune... Legat de această vizită, la puțin timp după, în incinta școlii a apărut ziarista Luminița Moldovanu de la subredacția ziarului „Adevărul de Vaslui”, subredacție vis-à-vis de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
răspund că nu am curajul să fac acest pas, că nu doresc să mă fac ofițer, deoarece visul meu e cu totul altul... Mi-e greu să mă văd, o viață întreagă, acționând la ordin, așa cum cere viața de ofițer. Interlocutorul meu nu cedează și-mi spune că, dacă mă mai gândesc și mă hotărăsc să fac pasul propus de el, să mă adresez fratelui său - de față - și el îi va comunica hotărârea mea, iar transferul se va face imediat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Am rămas nemișcați schimbând păreri și impresii timp de patru ore. Nu am putut să-i ofer prea multe informații fiindcă în perioada 1947-1950 atât de agitată, nici prin gând nu-mi putea trece asemenea preocupări de care-mi amintea interlocutorul meu. I-am relatat din ceea ce-mi spusese tata sau auzisem de la bătrânii satului, o anumită legendă a satului nostru, care, de la loc de întâlnire la un izvor mare cu apă cristalină unde își priponeau caii, a ajuns mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
apărut și alt sat, mai în josul așezării prime, care a luat denumirea distinctă de Priponeștii de Jos. Cu ocazia acestui taifas prelungit am aflat multe din cele întâmplate chiar din perioada mea de activitate, cât mai ales după. Bietul meu interlocutor a îndurat multe - tot pe nedrept, pentru că așa erau vremurile acelea - de la aceiași oameni care mă dușmăniseră și au reușit până la urmă să mă alunge din satul copilăriei mele, pentru că eram incomod pentru ei. Cum s-ar spune, ne-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]