2,961 matches
-
mai alăpta, dar sânii îi erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar putea salva planeta. —Uită-te la asta, îmi arătă ea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
erau încă umflați. Își scutură umerii ca să mă îndepărteze. — Termin într-un minut. Ce este de data asta? Copii înfometați în Grecia sau comuniști persecutați în Washington? O tachinam cu privire la cauzele ei, dar le și invidiam sau cel puțin îi invidiam devoțiunea. Cât de încurajator e să crezi că o scrisoare indignată ar putea îndrepta toate relele, că o petiție semnată de multe persoane ar putea salva planeta. —Uită-te la asta, îmi arătă ea cu capul spre un ziar deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dărâmat. Dar știa că Anglia va fi mai sigură pentru băiat. Și acolo vor fi bombe, dar nu vor fi naziști. Așa că l-a trimis acolo pe Werner. Norocosul de Werner, m-am gândit din nou și eram surprins că invidia putea să persiste atât de mult, chiar și după ce pericolul trecuse. Mi-am amintit când am dat peste el la vamă, în ziua când am ajuns în America. Căuta pe cineva care îl cunoscuse pe tatăl său. Căuta amintiri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
medicii de gardă. Cum se Împacă soțul ei, agentul de asigurări, cu asta? Oare În nopțile solitare nu-și imaginează tot felul de scene fierbinți Între ea și tehnicienii care lucrează În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Împacă soțul ei, agentul de asigurări, cu asta? Oare În nopțile solitare nu-și imaginează tot felul de scene fierbinți Între ea și tehnicienii care lucrează În tura de noapte a stației? N-ai ce invidia, nu e nimic de invidiat, la nici unul dintre noi. Poate doar la Yoezer. Din cauza lui Yoezer, Fima se tăie când se bărbieri. În zadar se strădui să oprească sângele cu bucățele de hârtie igienică, apoi cu vată și după aceea cu o batistă udă. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în viața mea de zi cu zi. Nici pe drumul de țară, nici în curtea școlii nu se afla vreo fată care să fi avut măcar ochi migdalați sau cel puțin să fi iradiat strălucirea demnă a unei egiptene. Îl invidiam pe Felix. Ca și el, aș fi vrut și eu să atrag priviri, privirile iuți, fulgerătoare, ale Linei la ore sau în pauză, ascunse și totuși atât de emoționante. Ele îl schimbaseră pe Felix, îl făcuseră mai senin, mai liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Fusese mereu independent și pe picioarele lui, decenii în șir se ocupase numai cu vânzarea mașinilor de etichetat, construise casa de dincolo de lac, achiziționase un bloc de locuințe și mai târziu un refugiu pentru bătrânețe la Tessin, iar tata îl invidiase pentru acest fel de viață. Și W. ar fi vrut să aibă parte de traiul prietenului său. — Am asigurat finanțarea întreprinderii lui Hackler, am achiziționat mașinile constructoare, îi spusese o dată tata lui Hans Saner, într-una din plimbările lor târzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în care se afla și mai disperată decât era de fapt ca să-i stoarcă o fărâmă de compasiune, fiind atât de preocupat de persoana lui, încât nici nu-i trecu prin minte să se întrebe pentru ce l-ar fi invidiat Hans Saner, ce reprezenta el pentru fostul lui coleg de școală, ce mare scofală făcuse, pe care acesta n-ar fi realizat-o niciodată... Tata nu observase privirile neajutorate ale lui Hans Saner când, în timpul unei drumeții, se oprea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu eram sexy. Tally reușise asta în cinci minute. Bănuiesc că pur și simplu nu posed materia primă necesară. Sunt diferită. M-am simțit de-a dreptul ușurată când mi-am dat seama de asta. Poate că și Tally mă invidia pentru capacitatea mea de a arăta ca Worzel Gummidge 1 fără nici un efort. I-am manevrat brutal pe copii până i-am legat în scaunele din mașină, promițându-le pungi întregi cu bomboane și niște jucării periculoase pentru mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
-l ascult cum trebuie. Nu o aștepta. Voiam la Mark. Voiam să-i spun despre ziua petrecută cu Tally și profunda ei nefericire. Voiam ca el să mă liniștească spunându-mi că noi suntem altfel, că avem o viață de invidiat. Am mers pe jos de la spitalul care era în Tooting până acasă în Battersea. Când am ajuns acasă, aveam deja mintea mai limpede. Știam că nu voi putea sta de vorbă cu Mark, nu cu Phil și Kieran locuind acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu-l deranjez. În câteva minute adormise. Am stat lângă el, încercând să nu-l deranjez. Trupul lui reacționă instinctiv la apropierea mea și se lipi de al meu, lăsându-și capul să se sprijine pe umărul meu. L-am invidiat pentru ușurința cu care trecea de la o stare la alta. Era 12 și jumătate noaptea când a venit Kieran. Eu am sărit de pe scaun trezindu-l pe Mark, care s-a speriat. — Cum se simte? Ce spun doctorii? Kieran zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de gând să-ți spună după weekendul ăsta și nu-i plăcea deloc ideea. — Îmi dau seama că de-abia ne cunoaștem, dar toată povestea mi se pare o nebunie. Maria mi-a spus că ai o căsnicie incredibilă. Te invidiază cu adevărat. —Mă invidiază? Îi spune soțului meu hobbit. — De când o cunoști? Eu unul o cunosc doar de puțin mai mult de-o săptămână și mi-am dat seama că ce-și dorește cel mai mult pe lume este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spună după weekendul ăsta și nu-i plăcea deloc ideea. — Îmi dau seama că de-abia ne cunoaștem, dar toată povestea mi se pare o nebunie. Maria mi-a spus că ai o căsnicie incredibilă. Te invidiază cu adevărat. —Mă invidiază? Îi spune soțului meu hobbit. — De când o cunoști? Eu unul o cunosc doar de puțin mai mult de-o săptămână și mi-am dat seama că ce-și dorește cel mai mult pe lume este o căsnicie durabilă și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
nu mă holbez la ea să văd dacă avea și ea aceleași riduri pe care Ed le numise atrăgătoare, dar pe care ajunsesem să le urăsc în ultimele săptămâni. Îl sărută pe Ed pe ambii obraji, cu o detașare de invidiat. Dacă aș fi fost în locul ei, m-aș fi aruncat pe podea, implorându-l să se întoarcă la mine. —Bună, Edward. Ce surpriză! Edward? Edward era în mod evident iritat de această întâlnire și se tot uita la doamna Turner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Henry James, după ce predecesoarea se căsătorise de curând, părăsindu-l. Aparent - uimitor, dată fiind complexitatea neobișnuită a sintaxei sale -, James Își dicta romanele În loc să le scrie de mână, iar tânăra făcea exerciții copiind pasaje alese la Întâmplare din Ambasadorii. — Te invidiez, Îi spuse Theodora. Nu mi-aș putea Închipui un post mai bun. — N-ai decât să-l iei tu, Îi răspunse dactilografa. Eu prefer oricând o scrisoare directă de afaceri. Theodorei nu-i venea să creadă În norocul care dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să nu piardă nici un centimetru, și era, din toate celelalte puncte de vedere, un bărbat prezentabil, cu trăsături delicat sculptate, nări largi și un ciuf de păr ondulat pe care Henry, care Începuse să chelească, nu putea decât să Îl invidieze. Afișa o mustață subțire și imperială, parcă pe măsura numelui și a profesiei sale. Expresia naturală, În repaus, Îi era una aproape melancolică, dar În compania altora era Întotdeauna zâmbitor și animat. Cei doi se plăcură și cu ocazia aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să tac mâlc. Dar de ce nu? E o ambiție absolut onorabilă. Pentru că lumea literară e plină de ziariști și de bârfe și sunt sigur că o să apară tipărit undeva, făcându-mă ținta ironiilor. — Poți conta pe mine, desigur. Dar te invidiez, James. Ai o ambiție și Încă mai poți spera să o vezi realizată. Și ai să o vezi, sunt sigur. În timp ce eu am dorit să fiu un pictor mare... — Și ești un ilustrator mare, ceea ce nu e puțin lucru. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu Leech decât cu câteva luni Înainte de moartea lui. Înainte de asta, nu-l cunoșteam decât din lucrări - pe care i le admiram enorm, desigur, dar, cu aroganța tinereții, eram convins că le pot Întrece, În același timp În care Îi invidiam postul sigur. Apoi, În vara lui ’64, l-am cunoscut personal, aproape Întâmplător, tocmai la Whitby. Abia terminasem ilustrațiile la Amanții Sylviei, a cărei acțiune se desfășoară acolo, după cum știi, și, Împreună cu Emma, deciseserăm să ne petrecem vacanța acolo, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
părerea mea despre firea umană e mai pesimistă decât a ta, Kiki. Eu cred În existența răului - a păcatului originar, dacă vrei - și că, poate, omenirea are nevoie de religie ca de un zid de apărare Împotriva lui. Și Îi invidiez pe romano-catolici pentru ritualurile și simbolismul lor - slujbele cântate, lumânările votive, miruirea suferinzilor... — Dar n-ai fi În stare să te convertești, nu-i așa? Îl Întrebă Du Maurier, aproape cu neliniște. — Nu, nu te teme, spuse Henry cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
relatarea procesului: se pare că nota cuvintele pe care el le rostea fără pauze, stând relaxat În fotoliul din atelier, fumând țigară de la țigară, după care transcria totul pe curat, pentru ca el să citească și să revizuiască. Aproape că Îl invidia pe Kiki pentru această metodă de lucru aproape lipsită de efort și i-o spuse. În cazul ăsta, Henry, zise Du Maurier zâmbind, ar trebui să-ți iei și tu o soțioară devotată, ca Emma, cu o caligrafie ordonată. — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mot juste. — E drept, eu nu nădăjduiesc să ating același stil desăvârșit ca al tău, zise Du Maurier modest. — Nu, nu, dragul meu, nu asta am vrut să spun, Tu ai o elocvență naturală și neforțată, pe care ți-o invidiez. Continue, mon bon! În lunile următoare, Du Maurier Îi citi capitolele care continuau cartea, dar care făcură o impresie mai puțin favorabilă. Povestea căpăta o turnură cam melodramatică. Tânărul erou rămânea orfan și era adoptat de o rudă, colonelul Ibbetson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aflase niciodată Într-o sală În care sentimentul „succesului“ să fie atât de palpabil - aproape fizic, ca o aromă puternică, adusă de la un bachet cu mâncăruri delicioase. O inspiră flămând, căci Îi trezea apetitul pentru un asemenea ospăț. Cât Îl invidia pe Pinero, care, la finalul piesei, făcuse reverență după reverență! Cât o compătimea pe Elizabeth Robins, cu care vorbise În antract, care lăudase cu curaj jocul rivalei sale și pe care o văzuse la sfârșit părăsind În grabă teatrul, doritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nici cel din urmă golănaș al unei trattoria din Neapole și care sunt marca de fabricație a rasei latine. — Nu știu pe unde-o fi Neapole, dar, dacă nimeni nu-ți soluționează cazul, Îți va erupe Vezuviul, ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voi ascunde foarte cordialei perspicacități a domniei voastre, don Parodi, că moartea Pumitei Îl afectase - mai bine zis, Îl răvășise - pe Ricardo. Cu siguranță că doña Mariana Ruiz Villalba de Anglada nu bate câmpii când afirmă, cu șarmul său de invidiat, că „Ricardo nu vede dincolo dă gloabele dă polo“; imaginați-vă cât am fost de uluiți aflând că, de secătuit și acrit ce era, Își vânduse nu știu cărui geambaș din City Bell armăsarii de călărie, cum nu-s alții mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Commendatore m-a dezamăgit: Îl credeam un bărbat mai solid. A decedat - pregătiți-vă pentru o viguroasă metaforă - În stradă. Licitația organizată În justiție abia de-a ajuns pentru plata datoriilor. Nu vă contrazic că situația lui Requena este de invidiat și că oratoriul Hamburghez și perechea de tapiri pe care am cumpărat-o la un preț derizoriu cu ocazia acelor enchères mi-au adus profituri serioase. Nici Prințesa nu se poate plânge: a cumpărat de la flenderii de peste mări un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]