2,504 matches
-
P. Kretschmer, în cartea sa, "Die Entstehung der Koine" (1901), în timp ce eruditul german Wilamowitz și lingvistul francez Antoine Meillet, bazându-se pe elementele atice ale dialectului comun — cum ar fi în loc de () — considerau Koine ca fiind o formă simplificată a dialectului ionic. Răspunsul final, care este acceptat de lumea academică de astăzi, a fost dat de lingvistul grec G. N. Hatzidakis, care a dovedit că, în ciuda "compunerii celor patru", "nucleul stabil" al greacăi comune este atic. Cu alte cuvinte, greaca Koine poate
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
trei dialecte grecești vechi cu cel atic. Gradul de importanță al elementelor lingvistice non-atice în Koine poate varia, în funcție de regiunea lumii elenistice. Astfel, idiomurile greacăi comune, vorbite în coloniile ioniene ale Asiei Minor și în Cipru, ar fi avut caracteristici ionice mai intense decât alte idiomuri. Greaca Koine literară a epocii elenistice se aseamănă cu atica atât de mult, încât este numită deseori "limbă atică comună". Primii erudiți care au studiat greaca comună, atât în timpurile alexandriene, cât și în cele
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
elenismului, era împărțită în mai multe dialecte. La fel, limba greacă modernă este împărțită în mai multe dialecte, majoritatea derivate din Koiné. Autori importanți, care au scris în dialecte individuale, sunt Tucidide pentru atică, Herodot și Arhiloc din Paros pentru ionică, Alcman și Ibycus din Rhegium pentru dorică, Sappho și Alceus pentru eolică (lesbiană), Corinna din Tanagra pentru boiotic. Thesalicul și arcado-cipriotul nu au fost niciodată dialecte literare și sunt cunoscute doar din inscripții și, într-o oarecare măsură, din parodiile
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
De exemplu, cuvântul pentru zeul mării (indiferent de cultura și limba de unde provine) a fost, într-o formă preistorică, Poseidăwōn, la genitiv Poseidăwonos, la dativ Poseidăwoni, etc. Pierderea lui w intervocalic a dat Poseidăōn, găsit in miceniană și greaca epică. Ionicul a schimbat "a" în "e": Poseideōn, în timp ce aticul a contras cuvântul la Poseidōn. La alte dialecte: corintineanul Potedăwoni, a devenit Potedăni și Potedăn; boioticul Poteidăoni; în cretană, rhodiană și delfică, Poteidăn; în lesbiană, Poseidăn; în arcadiană, Posoidănos; în laconiană, Pohoidăn
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
unui fonem din două, proces numit "contracție" dacă se ajunge la un al treilea fonem, sau "hyphaeresis" ("a îndepărta") dacă un fonem este îndepărtat, păstrându-l pe celălalt. Uneori, cele două foneme sunt păstrate, sau păstrate și modificate, ca în ionicul Poseideōn. Un alt principiu al dialectizării vocalice urmărește seria de apofonii sau grade vocalice indo-europene. Indo-europeana putea să interschimbe "e" (gradul "e") cu "o" (gradul "o") sau să nu folosească nici unul (gradul "zero"). Asemănător, greaca a moștenit seria (de exemplu
Dialecte grecești () [Corola-website/Science/307344_a_308673]
-
fiind de 2:5. O altă împărțire a cestei grupe fiind după structură și după ionii care se află între tetraedri, astfel spațiul dintre tetraedrii poate fi ocupat ca de exemplu de gruparea (-OH), (-OMe) legăturile chimice fiind bipolare sau ionice. De această categorie aparține mica, talcul, serpentina, mineralele argiloase ca vermiculitul. c Un exemplu de mineral cu structură pe 3 straturi este muskovitul„o mică argiloasă” (KAl[(OH)|AlSiO]) și cu o structură pe două straturi caolinitul (Al[(OH)|SiO
Silicați () [Corola-website/Science/308478_a_309807]
-
esterul acidului carbonic, cu formula strcturală R-O-C(=O)-O-R, unde R si R' sunt resturi ce conțin carbon. Dacă R și R' aparțin de aceași moleculă se formează un inel ciclic pentagonal care este numerotat după cum urmează: Carbonații sunt săruri ionice, de aceea la temperatura camerei se prezintă sub formă solidă cristalizată. Anionul de carbonat nu are culoare; din această cauză culoarea este determinată de cationi. Carbonații nu au miros (sunt inodori). Cu excepția carbonaților alcalini, se dizolvă greu în apă. Reacția
Carbonat () [Corola-website/Science/308622_a_309951]
-
smârcuri. Argila este folosită în mod deosebit în industria ceramicii, faianței, în olărit, în fabricarea țiglei și cărămidei pentru construcții, sau în operele de artă. Amestecat cu calcar este folosit în industria pentru producerea cimentului. Prin caracterul său adsorbant (schimb ionic) se folosește la epurarea apei, sau ca decolorant. Caolinul este folosit în industria ceramicei a porțelanului, sau pentru apretarea hârtiei. Datorită structurii poroase este folosit ca termoizolant în construcții, sau pentru etanșare (clay) , la fel ca și produse farmaceutice, sau
Minerale argiloase () [Corola-website/Science/308677_a_310006]
-
atât îngrășăminte chimice cât și explozibili), a reprezentat de asemenea punctul de pornire al chimiei (industriale) de înaltă presiune. De numele lui Haber mai este legată și o metodă ("ciclul Born-Haber") de stabilire a energiei de rețea într-un cristal ionic. Fritz Haber a fost de asemenea autorul unui proiect de cercetare militară în urma căreia Germania wilhelmiană a folosit, în cea de-a doua bătălie în Ypres (Flandra, Belgia), o armă chimică bazată pe răspândirea atmosferică a unui gaz toxic (clor
Fritz Haber () [Corola-website/Science/308769_a_310098]
-
inimii în embrion, precum și cea a adultului, de exemplu în timpul hipertrofiei. În plus, contractilitatea și mediul electrofiziologic ale cardiomiocitelor sunt reglate de endoteliul cardiac. Endoteliul endocardului poate acționa, de asemenea, ca o barieră hemato-cardiacă (analoaga barierei hemato-encefalice), astfel controlând compoziția ionică a lichidului extracelular în care sunt scăldate cardiomiocitele.
Endocard () [Corola-website/Science/307586_a_308915]
-
Apostolilor, 28,13) Sf.Pavel (în drum spre Romă, unde urma să fie judecat) ar fi poposit o zi și la . Climă este tipic mediteranean din Reggio pe coasta Mării Tireniene. În schimb, este un climat subtropical pe coasta Mării Ionice, caracterizată prin ariditate mai mare spre deosebire de precipitații mai mult decât prima. Climatul de munte accidentat Aspromonte care caracterizează de altă parte, este aproape Apenini. Climă este temperat de zi cu zi și este caracterizat de o briză plăcută mare timpul
Reggio Calabria () [Corola-website/Science/307665_a_308994]
-
a bisericii). Interiorul este împărțit în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Deasupra pridvorului se află o tainiță, unde se păstrau odoarele de preț ale mănăstirii. Între pronaos și naos se află doi pilaștri masivi cu capiteluri în stil ionic. În părțile laterale ale naosului sunt scobite abside laterale în grosimea zidurilor. Catapeteasma, ce separă naosul de altar, este sculptată în lemn de tisă și poleită cu aur. Ea a fost confecționată de Constantin Zugravul în 1816, pe cheltuiala logofetesei
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
grafit policristalin. hexagonală a cristalelor de grafit]] În grafitul cristalin există o structură de straturi paralele (straturi bazale); aceste straturi au legături covalente hexagonale între atomi (o legătură stabilă), în schimb două straturi alăturate sunt legate între ele prin legături ionice (legături labile). Această modificare de legături prin schimbarea de direcție determină anizotropia grafitului, ce atrage după sine: În așa numitele fibre de sticlă din carbon există straturi paralele, dar nu ca filele unei cărți, ci ca file îndoite, șifonate; prin
Grafit () [Corola-website/Science/306592_a_307921]
-
astăzi zidul de piatră cu metereze care înconjoară incinta, având o înălțime de 4 metri. Pe latura de vest a incintei, la mijloc, se află turnul clopotniță, construit în manieră neoclasică, purtând pe cele patru laturi coloane zvelte în stil ionic. Autorul planului turnului clopotniței este arhitectul Martin Kubelka, care a realizat și planurile „palatului de pe ziduri“. Cum vechiul turn de piatră se ruinase, arhimandritul Ioasaf Voinescu l-a refăcut între anii 1819-1833, el păstrându-se și astăzi în condiții foarte
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
boltirea intrării. Turnul-clopotniță este încorporat în ziduri și are o serie de elemente de o frumusețe plastică aparte. Nivelul inferior este masiv, fiind străpuns de gangul intrării, deasupra sa înălțându-se camera clopotelor, ale cărei fațade sunt decorate cu coloane ionice angajate. De asemenea, cupola de tablă de forma unui bulb alungit accentuează caracterul zvelt al turnului. Clopotnița a fost renovată în anul 1952 cu sprijinul mitropolitului Sebastian Rusan al Moldovei și Sucevei, cu cheltuiala și osârdia enoriașilor arhitecți A. Ionescu
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Modurile folosite inițial au fost doric, frigic, lidic, mixolidic și cele plagale având prefixul hipo- (de exemplu, hipodoric) aflate cu o cvartă mai jos. Folosirea lui Si Bemol pentru evitarea tritonului cu Fa a dus, în timp, la recunoașterea modurilor ionic și eolian care au devenit gamele majore și minore. Modul locric nu a fost folosit. Contrapunct într-un coral de J. S. Bachh. Tehnica contrapuntală a fost folosită inițial exclusiv în lucrări corale. Din această cauză regulile contrapunctului strict respectă
Contrapunct (muzică) () [Corola-website/Science/308296_a_309625]
-
unde era Divanul Domnesc, la rândului fiind construit pe locul unor vechi construcții mănăstirești. Palatul este construit în stil neoclasic, fața acestuia are 80 m, iar în partea centrală a acesteia prezintă un peristil, în componența căruia intră 6 coloane ionice. În interiorul palatului sunt amplaste busturi, în bronz, marmură și picturi, ale marilor figuri politice din istoria României. Palatul conține și o bibliotecă cu peste 11.000 texte ale unor dezbateri parlamentare, monitoare oficiale, etc și peste 7.000 de cărți
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
reacții de oxidoreducere. Un combustibil A (hidrogen) este transportat la anodul poros unde este absorbit pe suprafața acestuia, apoi disociat în ioni și electroni într-un proces de oxidare. După aceea, are loc migrarea electronilor de la anod și eliberarea gazulul ionic la suprafața anodului. În electrolit se asigură transportul ionilor combustibilului A de la anod la catod. La catod, se întâlnesc ionii (veniți prin electrolit), electronii (veniți prin circuitul electric exterior) și oxidantul B. Are loc reacția de reducere, rezultând un produs
Pilă de combustie () [Corola-website/Science/307364_a_308693]
-
decât la xenon, așa încât este de așteptat o creștere a reactivității de la xenon la radon. În toate combinațiile cunoscute, kriptonul și xenonul se leagă covalent de atomi de halogen sau oxigen. Singura combinație a radonului bine studiată, RnF, este însă ionică. Radonul are deci un caracter mai „metalic” decât omologii săi inferiori. La trecerea de la Ar la Kr și de la Kr la Xe se completează cu electroni orbitalii 3d, 4s și 4p, respectiv 4d, 5s și 5p, adică se adaugă câte
Gaz nobil () [Corola-website/Science/303056_a_304385]
-
Datorită radioactivității sale intense, acesta emite radiații percepute ca o lumină albastră. Actiniul metalic este obținut prin reducerea AcF cu vapori de litiu. Structura sa cristalină are celulă elementară cubică cu fețe centrate și este asemănător cu lantanul ca rază ionică, culoare, etc. Densitatea actiniului este de 10,07 g·cm, fiind al 71-lea element ca densitate. Punctul de topire al actiniului este de 1050°C (sau in celelalte scări de temperatură 1922°F, respectiv 1323 K). Punctul de fierbere
Actiniu () [Corola-website/Science/303164_a_304493]
-
de oțel de 56,4 m lungime și 9,6 m lățime. În total, pasajul cuprindea 78 de prăvălii. După realizare, arhitectura a fost foarte criticată, arhitectul fiind acuzat de incultură și lipsă de gust, având coloane dorice cu capiteluri ionice. Pasajul a fost renovat în 1980. Spre deosebire de alte pasaje, cel de la Providence nu a fost un succes comercial, administratorii având în permanență dificultăți în închirierea spațiilor comerciale. După acest prim pasaj au urmat altele în New York și Philadelphia. Galleria Vittorio
Centru comercial () [Corola-website/Science/303178_a_304507]
-
stimulează transportul veziculelor spre membrana sinaptica, unde acestea fuzionează cu membrana, și moleculele sunt eliberate în fanta sinaptica. Acest proces se numește exocitoză. Apoi, mediatorul se cuplează cu receptorul specific, ceea ce determină schimbări în terminalul postsinaptic: deschiderea/închiderea unor canale ionice sau transducția semnalului la mesagerii de ordin 2 sau proteine G. Majoritatea neurotransmițătorilor sunt îndepărtați din fanta sinaptica de enzime pentru a nu se provoca o acțiune neintenționata. Efectul neurotransmițătorului este dat de receptorul pe care actioneaza. De exemplu, GABA
Neurotransmițător () [Corola-website/Science/302320_a_303649]
-
și steroizii secretați de glandele adrenale. Celule care secretă aceste substanțe sunt bogate în RE neted. Celulele din ficat sunt și ele bogate în RE neted. Aceste celule depozitează carbohidrații sub forma glicogenului. Hidroliza glicogenului produce fosfatul glucozei, o formă ionica de zahăr care nu poate ieși din celulă. O enzimă din RE neted al acestor celule indepărtează fosfatul, astfel încât glucoza poate ieși din celulă. Astfel, ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este nevoie. Enzimele din RE
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
în cele din urmă de Episcopia Romano-Catolică, dreptul de proprietate asupra palatului a fost recunoscut vechiului proprietar, iar restituirea folosinței clădirii a început în anul 2006. Pe fațada principală se detașează rezalitul central, decorat simetric cu pilaștri terminați în capiteluri ionice, ghirlande și falduri, toate acestea punând în valoare, cu o distincție unică, porțile de acces spre interior și ferestrele de la etajul I, rezalit terminat în partea superioară într-un fronton triunghiular. Interioarele palatului impresionează prin rigoarea organizării spațiale și sobrietatea
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
înglobat în structura compusului. În cazul folosirii izotopului He, procesul de captare, se poate observa imediat prin spectroscopia de rezonanță magnetică nucleară a heliului. Multe fulerene conținând heliu-3 au fost descoperite. Chiar dacă atomii de heliu nu sunt uniți prin legături ionice sau covalente, aceste substanțe au proprietăți și compoziție bine definite, fiind compuși chimici stoichiometrici. Heliul este, după hidrogen, cel mai răspândit element din universul cunoscut, reprezentând 23% din masa barionica a universului. Marea majoritate a heliului s-a format prin
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]