2,305 matches
-
devin, astfel, simple trucuri de rutină ale criticii, pe care un romancier ca Tabucchi le va refuza cu obstinație, refuzând să lucreze cu ceea ce este dat, decis să expună sau să inventeze „partea ascunsă, cu adevărat semnificativă”, a realului sau irealului. Un serial al interogațiilor nesfârșite asaltează, Înainte de toate, propria antrepriză, reprezentările proprii, incursiunea temerară și creatoare În neștiut și invizibil. Jocul adult se inventă și subminează continuu pe sine. * Extrema mobilitate spirituală a invitatului nostru s-a convertit instantaneu, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
înalt. Dacă e prea înalt, își pierde utilitatea. Dar nu mai au cum da îndărăt, pentru că dacă dau, înseamnă că se recunosc înfrânți. Deci, când au văzut cei din Sistem ce se întâmpla, au început să arunce pe piață date ireale, chiar imposibile. În momentele acelea dificile, mi-au cerut să preiau conducerea departamentului respectiv. M-au ales pe mine pentru că eram - și mai sunt - cel mai mare specialist în neurofiziologie. Știau foarte bine asta și de aceea au și pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
partea stângă, erau lanurile pe lângă care am trecut. Nici o casă, cât vedeai cu ochii. Până și podul de est părea uitat de lume. Dacă priveam foarte atenți, distingeam undeva departe cartierul muncitorilor și turnul cu ceas, dar păreau cumplit de ireale. După ce ne-am odihnit puțin, am început să coborâm panta spre pădure. La intrarea în pădure se afla un lac nu prea adânc, iar în mijlocul lui trona un trunchi uriaș de copac, pălit de vreme. Pe el se așezaseră două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a escapadei. Burduful instrumentului arăta ca un animal plăpând. Deci era adevărat. Am fost în pădure. Am ajuns la centrală. Ventilatorul uriaș, chipul trist al tânărului paznic, colecția lui de instrumente. Capul îmi vâjâia în continuare. Auzeam un sunet distinct, ireal. De parcă mi s-ar fi împlântat acolo. Un zgomot plat, neîntrerupt. Nu mă durea capul. Mă simțeam chiar foarte bine, numai că mi se părea anormal ceea ce mi se întâmpla. Am privit în jurul meu, întins în pat. Nu mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
1975-1976). În 1981 emigrează în Germania, unde face scenariu de film. Este distins cu Premiul pentru proză al revistei „Luceafărul” pe anul 1967. Primul său volum, Hanimore (1969), se înscrie între coordonatele mișcării onirice, aspirând să sondeze lumea din perspectiva irealului și a fantasticului. Astfel, în Catedrala, lumina determină angoasa mistică, populând trăirea cu mii de suferințe ale omenirii, experimentate în același timp și în vis. Să nu uitați vinul de Condado este descrierea și analiza visului unui deținut care își
GABREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287120_a_288449]
-
Mici evenimente ale cotidianului, dar și întâmplări onirice, impresii de călătorie (geografie sentimentală), reverii și melancolii autoironice, vag moralizatoare - sunt câteva din temele acestei lirici. Cu Poeme scrise pe un geamantan (1995) se definește mai pronunțat un stil: „O atmosferă ireală - / De bal, / Un carnaval / Senzațional! / Al măștilor, / Cuvintelor - / Și-un claun adus / Cu mari eforturi din Apus. Cuvinte fără dop - / Limbajul pop.” Prozodia alertă, adecvată, care nu ocolește zonele „pop” ale vieții, face ca această poezie să pară o șaradă
GRIGORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287356_a_288685]
-
antiteza) pentru a fi revelat În clipa reconversiei fantastice, suficient de clare pentru a lămuri cititorul că nu se mai află, formal, În fața autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal reintroduce ca Într-o anamneză miza estetică, fără să anuleze totuși pactul autentificator, și inserează textul În seria celor literare (sinteza). De pildă descrierea femeii devenită scroafă, sau, de ce nu, transpunerea eroului din Matrix. Protagonistul continuă să fie naratorul, două
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cazul lui Didier Van Cauwelaert, sau Jean Rouaud, moartea se Întâmplă În prozele lui Chevillard (În traducere măcelarul) Într-o doară, provoacă mici frisoane ipohondrice și trece. Dincolo de spectrul ei, viața este suverană, liberă și, În libertatea ei molipsitoare, ireală. Dispozitivul poetic al romanelor sale mizează pe paradox: este exploatată tema alienării, Într-o manieră Însă cu totul nouă. Diegeza este, pe de o parte, subvertită, fără a fi anulată, amenințată de piruete funambulești care contribuie la un spectacol scriptural
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care se vor manifesta mereu la fel în situații specifice, asigurând autenticitatea individuală. Eul condiționează autopercepția și autoevaluarea care diferă calitativ în dinamica rolurilor și vârstelor vieții. Astfel, autopercepția pozitivă din copilărie legată de inabilitatea de a diferenția realul de ireal induce un sentiment de grandoare de factură megalomanică, ce poate deveni suportul unor trăsături de serie narcisică la vârsta adolescenței. Grandoarea devine patologică atunci când este refuzată orice variantă de autopercepție dezavantajantă și se acordă aceleași semnificații perceperii de către cei din
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
să atragă atenția altora, având nevoie mereu de excitație, cu comportamente seductive, dar relațiile sunt superficiale și trecătoare, manifestându-se impulsiv și cu resentimente. Este nestatornic, necinstit, incorect, nesincer și calculat. Inventează ușor, încercând să convingă pe alții de lucruri ireale. E indulgent cu sine. Nu admite responsabilitatea personală și îi blamează pe alții. Dincolo de aparența sociabilă și plăcută, pot avea izbucniri de furie dacă ceva îi nemulțumește. Psihopatul impulsiv („risk-taking”Ă. Aceasta se angajează impulsiv în acțiuni cu risc pentru
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
un fantastic al senzațiilor, țesut în jurul enigmaticului și straniului Aubrey de Vere. Figura, vestimentația, comportarea, gusturile, preocupările și gesturile acestuia sunt bizare, misterioase. Prin reliefarea lor, narațiunea incită simțurile, în special pe acelea vizual și olfactiv, provoacă senzații neobișnuite, de ireal și fantastic, aprinde imaginația. Fantasticul se realizează prin selectarea neobișnuitului și a imprecisului, printr-un joc de lumini și umbre, prin subtilul și sugestivul cromatism al imaginilor, precum și prin îmbinarea datelor realității cu pitorescul exotic și parfumul trecutului istoric. Oniricul
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
descântat, de otrăvit și de vândut/ Ca niște bani, ca niște foc, ca niște cruci”. Originalitatea lui C., „aristocratică și lunară peniță”, (Camil Baltazar), neschimbată până la ultimele poeme, stă în îngemănarea febrei dionisiace și a unei candori care e măsura irealului. Astfel, Polca pe furate, primul său roman - în fapt o suită de scrisori -, a surprins nu numai prin părăsirea tărâmului liricii, cât, mai ales, prin dominanta lui de observație realistă și ironică, cu fixarea într-o tipologie de descendență caragialescă
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
intelectual superior, îndrăgostit de fapt de o himeră, idealist și indecis, și Otilia, întruchipând misteriosul etern feminin, cu o psihologie indescifrabilă, oscilând între posibilitatea unui sentiment absolut și spiritul practic. Pe fondul acestei idile, aflată la hotarul dintre real și ireal, își face intrarea moșierul Pascalopol, bărbat matur și spirit fin, iubind-o pe Otilia cu un sentiment pe jumătate patern, fără impetuozitatea și intransigența lui Felix, capabil însă de a o înțelege mai adânc și de a-i reda cândva
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
normelor sociale din epocă, cum se întâmplă în The Time Machine ⁄ Mașina timpului (1895)22. Asistăm, tot în secolul al XIX-lea, și la apariția ramurii imaginare a ucroniei*, odată cu textul eponim al lui Charles Renouvier (1876). Ucronia abordează un ireal al trecutului, punând întrebarea: "Ce s-ar fi întâmplat dacă?". Dacă Invincibila Armada ar fi acostat în Anglia (Pavana, Keith Roberts, 1968)? Dacă sudiștii ar fi câștigat Războiul de Secesiune (Bring the Jubilee ⁄ Pe aripile timpului, Ward Moore, 1953)? Vom
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
cu produse alimentare de bază (carne, unt etc.). Pachete de țigări goale sau doze de Pepsi-Cola sau Coca Cola golite erau expuse ca obiecte ornamentale pe mese sau dulapuri, în casele românilor (Chirot, 1978). Aceste obiecte erau fetișuri simbolizând lumea ireală, de poveste a Vestului îndestulat pentru România înfometată. Se făcea o propagandă continuă privind alimentarea rațională și oficial se calculase o rație zilnică de 2.800-3.000 de calorii ce trebuia asigurată populației (Chirot, 1978). Deși erau raționalizate, carnea, produsele
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
fi martor poate fi mai periculos pentru dezvoltarea copiilor decât a fi victime directe; există femei care sunt victimele unor astfel de incidente fără să se poată obișnui cu situația și trăind de fiecare dată evenimentul ca pe un coșmar ireal; femeile-victime, concomitent cu pierderea stimei de sine, dezvoltă o relație afectivă nesănătoasă cu agresorul și devin incapabile să-și conceapă propria viața independent de aceea a agresorului. Aspectele ce țin de cadrul cultural nu diminuează însă importanța rolului personal, al
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
legată de reprezentarea unui univers închis în sine, o lume ideală constituită prin imaginație de un autor-demiurg. Ea implică puterea poetului de a subjuga societatea prin forța fanteziei sale, de a proiecta pentru ceilalți ficțiuni seducătoare, capabile să devină cadre ireale de existență. Or, întrebarea pe care trebuie să ne-o punem ca să înțelegem aici "noutatea" e legată de locul pe care îl ocupa creația de lumi poetice în vechea economie a literaturii, de dinainte de Eminescu. În paginile referitoare la literatura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
progresiv în vocabularul criticii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, într-un moment în care era nevoie de instrumente prin care să se identifice specificitatea universului liric ca univers autonom, evocând în același timp forța creatoare și posibilitatea imersiunii în cadrul ireal proiectat prin literatură. Or, aceste reprezentări sunt până la un moment dat incompatibile cu sfera genialității. Putem observa acest lucru chiar în raport cu figura lui Bolintineanu, pentru că etichetarea ca personalitate genială se sprijină pe o evaluare particulară a activității lui. Era genial
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de doi bani care ne înveselea. Nu se putea rezista altfel. Era imposibil să poți rezista până la capăt, dacă nu găseai motive din acestea de evadare într-o irealitate, de fapt. Dintr-o realitate cruntă evadam în situații din acestea ireale de doi bani, pe care ni le făceam tocmai pentru a râde singuri. Că uneori era de ajuns doar să te gândești la ceva și râdeai de unul singur. C. I.: Erau mecanisme de compensare și de defulare. Era probabil
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
surpriza a fost arhitectul momentului, al acelui moment care se dovedește a fi cel, nu numai al unei morți provizorii, ci a morții pur și simplu a libertinajului, în vacuitatea repetițiilor fără legătură și fără sfârșit 245. Rapiditatea are ceva ireal astfel încât povestitorul nu are nimic mai urgent de făcut decât să se întrebe dacă el este amantul celei de care se despărțise: "Și am fost mirat că n-am știut ce să-mi răspund"246. După soț, este rândul marchizului
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fiindcă teatrul este fără piesă." Cu o "politețe delicată dar necruțătoare" suntem conduși către un sfârșit deceptiv, acela al scufundării statuii 276 dorinței în mare și acela al promisiunii făcute cu umor și prețiozitate a unei întâlniri într-un viitor ireal, fiindcă cititorul își amintește că povestirea începuse "puțin înainte de Sfântul Ioan"; or întâlnirea fixată de fete are loc cu mai bine de o săptămână înainte de Sfântul Ioan. Asta înseamnă că timpul nu a progresat și că, fără îndoială, povestea se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sunt aberante în această societate unde nu apar nici evrei, nici negri, unde orașele sunt cel mai adesea inventate și unde un anumit număr de detalii neverosimile, subliniate în nenumărate rânduri arată cu evidență că suntem într-o țară imaginară, ireală și fictivă 565. Lumea povestită nu are, în ciuda trăsăturilor realiste și mimetice numeroase nici o obiectivitate. Viziunea pe care Kafka o prezintă despre Noua Lume este originală în măsura în care narațiunea adoptă perspectiva unui copil 566. Karl Rossmann, tânăr adolescent este prin multe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
rezultatul este un sentiment de extaz; când, pe de altă parte, el este doar aprehendat și nu este simțit, survine un sentiment de stranietate" (Federn, citat de către Didier Anzieu, op. cit., p. 93). Oscilația între sentimentul de straniu, de nefamiliar, de ireal și, pe de altă parte, cel de extaz este întru totul caracteristic pentru Iulian. 371 Trad. rom. cit., p. 77 (nota trad.). 372 Trad. rom. cit., p. 84 (nota trad.). 373 Trad. rom. cit., p. 87 (nota trad.). 374 Flaubert
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
din ea, te-ai confruntat cu altă problemă. În mintea ta, trecutul a fost important. Nu am putut să-ți rezolv sentimentul de vinovăție. Așa că ai căutat răspunsul în viitor - Blandar se încruntă. - Spune-mi încă o dată partea aceea. Sună ireal pentru mine. Dar tot nu pot descoperi punctul nevralgic. Era ca și cum ar fi tras de o draperie într-o cameră secretă, ca și cum devenea îngrozitor de suspicios în sinea lui, iar acest sentiment se infiltra până în străfunduri. Blandar sorbi două înghițituri în timp ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
lui, lung și îngust, asemeni corpului său. Toate astea dădeau impresia cuiva plin de însuflețire. Felinarul din apropiere al străzii își revărsa lumina asupra străinului. Și asta îi dădu posibilitatea lui Marriott să știe că ceea ce se petrecea alături era... ireal. Cuvintele veneau dinspre bărbat, dar gura lui nu se deschidea, iar buzele nu i se mișcau. - Prin sinucidere, ea a creat un câmp de energie care m-a afectat și pe mine. Și așa am fost toți trei - tu, ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]