4,886 matches
-
Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea „trascău” cu notabilitățile rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit al patrulea baladist al Cercului Literar la apariția Străzii care urcă la cer (în echivalență proprie, Himmelsberggasse sau La Rue qui monte
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
liric convertit în confesiune, iubire, patos stau și versurile din Cușca de aer (1980). Din nou însă ardoarea, exaltarea sunt cenzurate de luciditate și resemnare, condiția artistei, condamnată la dăruire îndoit, ca poetă și ca femeie, fiind amenințată chiar de ironica opoziție a cuvintelor („Voi, care m-ați iubit/ cuvinte/ numai o coaje și mai multe/ miezuri/ fugiți prudent din cale/ speriate/ bolnave în adânc de spaima/ silei/ că am să vă constrâng/ împreunarea/ în nupțiul rimei ca o placă/ veche
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
mare grabă, dată fiind situația în care se găsea Fulgențiu: regele făcuse și alte obiecții, dar nu îi lăsase copia textului său, pentru ca Fulgențiu să nu poată găsi ușor un răspuns; opera reflectă acest lucru, scriitorul mulțumindu-i în mod ironic regelui pentru bunăvoință. Cartea către Victor, contra omiliei arianului Fastidiosus (Contra sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lumea noastră nemijlocită asemenea unor actori în plin exercițiu scenic. Contextele specifice, recuzita individualizatoare și toate detaliile care construiesc și precizează o anumită identitate, încep să respire din nou, fie în registrul grav și melancolic, fie în celălalt, la fel de seducător, ironic și ludic. în al doilea rînd, este urmărită, cu o grijă de cercetător și cu o coerență de filosof, continuitatea exterioară și lăuntrică a prezenței și a chipului uman. Puse față în față, relieful grecesc reprezentînd o femeie tînără și
O sculptură în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15005_a_16330]
-
el se pronunță fără echivoc împotriva „ereziei culoare pentru culoare”. Nici solidaritatea cu generația lui nu se regăsește în vreun fel în paginile acestei cărți. Modul în care e discutat romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade și, în general, tonul ironic al referirilor la unii tineri intelectuali de valoarea lui Eliade însuși, a lui Emil Cioran, Petru Comarnescu, I.I. Cantacuzino sunt mărturii ale lipsei oricăror prejudecăți în această privință. E grăitoare neîncrederea autorului în funcțiile criticii: „Nu poate fi adevărat ceea ce
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
intenții umoristice, cărora le lipsesc însă adeseori spiritul, poanta. Călătorind mult, a publicat câteva cicluri de însemnări: De-a curmezișul țării românești, De-a curmezișul Europei ș.a. (în „Lupta pentru viață”, 1905) - note fugare, vag descriptive, ușor malițioase și (auto)ironice. Majoritatea versurilor sale, satirice, erotice, elegiace, sunt neinspirate și vetuste. Volumele de teatru cuprind piese proprii, prelucrări, localizări și traduceri (multe dintre acestea au rămas în paginile revistei „Familia”), folosite mai ales de trupele de diletanți din Moldova, Transilvania și
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
livrescă. Însă, în ciclul final (Judecătorul pleacă), apar și semnele unei schimbări de tonalitate. Virajul către notele grave, renunțarea la muzicalitate, apelul la nuanțele mai sumbre ale valorilor plastice anunță un contrapunct necesar. Lirismul dobândește dimensiunea meditației, vizibilă în distanțarea ironică; în spațiul edenului miniatural își face apariția un „loc rănit”: „Soldatul din tine e mort / Artistul, singur / Poezia se destramă ca micul dejun / În aburul de cicoare. / Un morman de istorioare ticăloase / Mucegăiesc pe rafturi / Pledând pentru această infirmitate biografică
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
STATU PALMĂ BARBĂ COT, revista apărută la Iași, săptămânal, de la 18 decembrie 1938 până la 5 februarie 1939. Director: Alexandru Pogonat. Intenția publicației e de a aduce, în spiritul ironic și mușcător al lui G. Topîrceanu, o notă de pitoresc și inedit, dar mai ales de amuzament în viață literară locală, prin șarje amicale și ironii bine direcționate la adresa unor excese și fenomene de „personalism” exagerat ale unor „vedete” ale
STATU PALMA BARBA COT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289888_a_291217]
-
Săptămâna”, unde va fi prezent până în 1973, iar ca poet la „Luceafărul”, în 1976, semnând G. G. Crăciun. Prima carte de versuri, Tandrețe maximă, îi apare în 1981. S. este un liric manierist americanizant. De fapt, poetul reciclează în cheie ironică oftături și declarații siropoase romantice: „Și iar verde de susai / cheile din quai d’orsay/ ba le ai/ ba nu le dai! Mândro/ vână de curvet / te prind eu pe internet”. Și titlurile volumelor sunt simptomatice pentru baladistul boem, nonconformist
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
al treilea din dinastia recentă a Câmpiei”. Narațiunea, care proiectează epic viața unei comunități rurale din Bărăgan, pe fundalul ultimilor cincizeci de ani, poartă însemne ale postmodernismului: neașteptate schimbări de perspectivă, întretăierea planurilor temporale, amalgamarea stilurilor - științific (propriu studiului socioantropologic), ironic (practicat de președintele comisiei culturale), cronicăresc fabulos, cu accente biblice, oral (specific lumii rurale evocate). Scriitura, modernă, trimite la procedee frecvente în romanul de azi. Generat prin intersectarea a două fire epice: prezentul - Moise Constantin, un șef al forului cultural
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
fruntea celor din fotografie, marcând dispariția lor. Apa neagră simbolizează apocalipsa, căderea, distrugerea și autodistrugerea, ce duc această lume către un proces al resorbției în sine, invers facerii. Ambițios ca proiect, „romanul mozaicat” Evelyn (2003), aducând în pagină, cu dexteritate ironică, „oameni din Slobozia”, se declară o replică la Oameni din Dublin de James Joyce. SCRIERI: Boare de Waterloo, București, 1984; Așezarea, București, 1989; Apă neagră, București, 1999; Clepsidra vie, Călărași, 2001; Evelyn, București, 2003. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Povestitorii III
STAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289854_a_291183]
-
moarte, Timișoara, 1996; Intrarea în apocalipsă - Entrée en apocalypse, ed. bilingvă, tr. Sabrina Russo, Oradea, 1997; Arta nostalgiei, București, 1997; Întotdeauna ploaia spală eșafodul, pref. Emil Iordache, Botoșani, 1997; Atitudini literare, I-III, București, 1999-2003; Clipa zboară c-un zâmbet ironic, Craiova, 1999; Dintr-o haltă părăsită, Timișoara, 2000; Pornind de la zero, postfață Emil Iordache, București, 2000; Între două lumi, Oradea, 2001; Über den Wald, tr. Christian W. Schenk, Kastellaun, 2002. Ediții: Petre Țuțea, Omul (tratat de antropologie creștină), I-II
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
1998, 8; Grigore Scarlat, Cassian Maria Spiridon, PSS, 1998, 9; Grigore Scarlat, Sentimentul de om e o povară, ST, 1998, 11-12; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 230-234; Munteanu, Jurnal, VII, 288-293; Lucian Alecsa, „Clipa zboară c-un zâmbet ironic”, CRC, 1999, 11; C. Rogozanu, Poeme despre moarte, RL, 1999, 36; Daniel Ștefan Pocovnicu, La tensiunea lirismului gravitațional, ATN, 1999, 12; Mircea A. Diaconu, Fețele poeziei, Iași, 1999, 146-148; Adrian Dinu Rachieru, Cassian Maria Spiridon, CNT, 2000, 12; Mircea A
SPIRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289833_a_291162]
-
în numeroase limbi, prieten al lui Ernst Jünger, după ce mai înainte activase în mișcarea comunistă, la început sub directa îndrumare a lui V. I. Lenin. Eseurile sunt scrise cu nerv, unele cu o vervă polemică de calitate, fină, cu punctări ironice, cartea transmițând pulsația emotivă a unei inteligențe distinse. Virtuțile discursului critic cultivat de Ș. își dau măsura în Cunoaștere poetică și mit în opera lui Lucian Blaga. Debutând cu aserțiunea că, indiferent de natura limbajelor, poetic sau conceptual, opera cercetată
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
prin cufundarea în zonele întunecate ale somnului și ale bolii (În ajunul Anului Nou, Testamentul și memorialul unui nebun), prin viziunea „corpului subtil” din magnetism, în metamorfozele karmice ( În vis și aievea) sau chiar prin explorarea credințelor budiste (Îngerul verde). Ironică și fantezistă, Istoria unui țânțar (1891) obține efecte deosebite în parodierea relațiilor umane prin atribuirea acestora unor insecte. Romanul Insula Sagalin, țara misterioasă a exilaților (1894) ține să atragă atenția atât asupra poeziei aspre a ținuturilor sălbatice ale Siberiei și
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
o „intrigă mitologică”. Deconstruirea clișeului se face tacticos și exemplar, iar concluziile sunt spectaculoase. Acestea din urmă pot fi extrapolate la alte scrieri sadoveniene, precum Baltagul; este vorba, în rezumat, de o strategie coerentă și abil manevrată de deturnare/subminare ironică a intrigii mitologice, care există doar ca pistă falsă și superficial, supusă din interior deriziunii: „nicăieri aproape spiritul «demistificator» nu este mai acid, mai dur decât în această așa-numită alegorie”. Trecerea criticului la „Scânteia” (prin excelență un spațiu rigid
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
2003 în „Adevărul” și constituie totodată un jurnal de campanie, în măsura în care lumea culturală postrevoluționară a fost câmpul de luptă dintre resentiment și diverse forme de cosmetizare, dintre memorie și memorie selectivă. Sunt prinse aici și refractate prin prisma unui scepticism ironic principalele „afaceri” literar-culturale care au ținut afișul perioadei: rezultă un puzzle cu dialectică încorporată, care nu oferă o versiune „adevărată” asupra lucrurilor, ci doar un mod elegant și deschis de chestionare a lor. O piesă importantă pentru arhiva trecutului recent
STANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
nu a consemnat‑o decât douăzeci și cinci de ani mai târziu (către 160). Dialogul constă dintr‑o serie de atacuri, din partea lui Iustin, și de contraatacuri, din partea lui Trifon. Înverșunarea celui dintâi, proprie oricărui nou convertit, se lovește de bunăvoința ușor ironică, dar politicoasă a celuilalt. Una dintre temele recurente ale discuției o reprezintă „dubla parusie”. În opinia lui Iustin, Mesia, identificat în persoana lui Isus, se va arăta lumii de două ori. Prima dată, în chip de rob umilit public, stigmatizat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cere, potrivit obiceiului, sfatul profeților. Cei patru sute de profeți „ai curții” îl asigură în unanimitate că o atare acțiune este plăcută lui Dumnezeu. Iosafat, aliatul lui Achab, insistă să fie întrebat și profetul Miheia. Dacă la început cuvintele lui sunt ironice, părând să îl alăture părerii colegilor săi oportuniști, în momentul în care este obligat să spună adevărul, Miheia dezvăluie dreapta profeție a lui Dumnezeu care este potrivnică voinței regelui. Apoi, el arată tuturor modul în care au putut fi înșelați
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îi aduce pe agrarieni la putere, dar ei își văd de propriile afaceri. Deși numai din altruism, Nichita intră în jocul aranjamentelor, cunoscându-i astfel pe mai toți șefii vieții politice, pe care, dezamăgit, dezgustat, îi prezintă sec și concis, ironic sau caricatural, într-un limbaj sincopat, neutru, aparent inofensiv. Povestea sa de amor, relatată episodic, cu o neutralitate sceptică, e și ea marcată de urâciunea din jur, ceea ce îl determină pe ziarist să părăsească totul și să se retragă, cu
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
detașare și imparțialitate jovială, cu umor discret, începând din primii ani, continuând, la școală și internat, cu o galerie a profesorilor. Revelatoare e relația cu mama sa, percepută ca o rudă îndepărtată, despre care vorbește cu un fel de reproș ironic, dezaprobator, cu aluzii la căsniciile ei nereușite, la preocupările ei nelămurite, rămase fără efecte practice și care l-au silit să trăiască pe cont propriu de mic copil, lipsindu-l și de afecțiune. Din cauza modului strict informativ în care se
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
lamentare baroc delirantă asupra nefericirii amorului, caricaturizează confesiunea drept transă isterică: „Ha! Ha! Ha! - Cine nechează? (Râd eu. Sunt eu.)” și sfârșește cu o imagerie „horror” de necrofagie a „hoitului” iubirii. Și Emil Isac semnează o schiță în regim (auto)ironic și nonconvențional, Protopopii familiei mele. O microproză erotică, estet senzuală, de Claudia Millian, Ție, obsesia mea, debutează cu un crochiu descriptiv care transpune frapant maniera sofisticat decorativă a lui Gustav Klimt, maestrul picturii Jugendstil: „De atunci mă port mereu cu
SIMBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289676_a_291005]
-
Sunt alături de Ștefan în bătălia cumplită de la Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare. Episoade din cântece bătrânești (Chira Chiralina, Șerb sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu-și corpul și solzii
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
s-a aflat, chiar de la primele cărți, în postura de întemeietor și, prin exemplul oferit, a avut rolul de catalizator al conturării și consolidării uneia dintre cele mai originale căi de înnoire a prozei contemporane. Proza lui este rafinată, ludic-livrescă, ironică și burlescă, nu fără a dezvălui și o componentă nostalgică și sentimentală, ținută sub control de preeminența intelectului și a viziunii estete. Ilustrând pregnant fenomenul de amestec și destrămare a genurilor și speciilor literare, înlocuind gravitatea convențională cu farsa (farsă
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
arbitrar, justificate prin recurs la sugestie, dar făcute plauzibile prin măiestria mijloacelor literare puse în slujba „acreditării” lor. De fapt, demersul caracterologic sau portretistic e un pretext pentru desfășurarea a ceea ce Nicolae Manolescu numea „literatură pură”, un pretext pentru exhibarea ironică a tehnicilor literare, Dicționar onomastic fiind în primul rând „un mare repertoriu de teme și motive literare, de artificii, tehnici și mijloace romanești, privite cu ochiul parodistului, [...] un flaubertian joc de-a literatura, un loc al locurilor comune, pe care
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]