9,120 matches
-
etc. „Prințișorul”, desemnare peiorativă care circula în perioada comunistă cu referire la Nicu Ceaușescu, are mai puține șanse de extindere astăzi, când pare - cel puțin în lexicul manelelor, în extindere în limbajul curent - un epitet întru totul apreciativ, lipsit de ironie și autoironie. Nu ne rămâne deci decât să recurgem din nou la rezerva solidă de turcisme pitorești.
Beizadea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5351_a_6676]
-
armonie cu el însuși. Mi-e dor de anticomunistul definitiv, omul care a amendat - chiar și prin plecarea lui din țară după Tezele din iulie 1971 - atacul la cultură și la libertatea ideii. Mi-e dor de privirea lui, de ironii, de complicități, de gesturile largi, de superstițiile fără de număr pe care le-am respectat, chiar dacă nu le-am înțeles niciodată, de fidelitatea lui față de prieteni, față de ce îi leagă sau de ce îi face diferiți pe oameni. Mi-e dor de
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
cumpitare) era văzut ca acoperind, în română, sensurile și utilizările dubletelor italienești computare și contare, fr. compter și conter, precum și ale formei moștenite a cumpăta. Folosirea neologismului în contexte tradiționale șochează și azi, cum a șocat și în epocă, trezind ironiile adversarilor latinismului: „Dumnezeu ne va computa și cupa de apă ce dăm unui însetat”; „se pot computa pre degite, așa-s de puțini”; „ce compuți a face cu mine?” etc. Familia lexicală include, în dicționar, substantivele computare (sau cumpătare), computațiune
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
intersectează cu destinele altora, produce o narațiune fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei, de la ironie pînă la grotesc, în tradiția romanelor picarești sau esperpento-urilor lui Valle-Inclán, alături de aluzii și comentarii privitoare la contextul social-politic spaniol și internațional (perioada franchistă, războiul din Irak și reacțiile protestare din Spania, din februarie 2003, baza americană din Rota, întîlnirea
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
Alex. Ștefănescu Pătrunjelul și leușteanul ca personaje Rar se mai scriu fabule. De ce? Probabil pentru că ne-am pierdut candoarea. Cei care totuși mai încearcă să relanseze genul (altfel decât parodiindu-l) se expun ironiilor. Un fabulist de școală nouă este Costel Pricopie. Autor al unui volum de "fabule prefăcute", Neliniștea florilor de nuc, el (crede că) satirizează moravurile contemporanilor. Nu o face cu umor, ci cu dezgust prozaic. "Fabulele" sale sunt lipsite de grație
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
pur și simplu... inexistente. Mă uimește, mă înduioșază persistența acestor oameni de a crede în propria misiune: în încăpățânarea de a vrea să aducă bucurie prin scris. Mulți dintre ei sunt o pradă ușoară pentru criticii dornici să-și exerseze ironia. Nu cred că metoda descurajării arogante, bășcălia superioară și execuția sumară, din trei citate și un picior spate, gios, cum spunea Caragiale, reprezintă soluții. E atât de evident că acești oameni n-au nici o șansă de a ieși din anonimat
Sindromul Blake by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6663_a_7988]
-
un mare eșec al politicii americane. În schimb, doamna Frances Fragos Townsend, consilier la Departamentul Siguranței interne este de altă părere: "Păi n-aș fi atît de sigură... Este un succes care nu s-a înregistrat încă." (p. 33) Torentul ironiilor din partea celor doi autori e savuros: "Mulțumim pentru încurajare, doamnă Townsend. Ați deschis astfel poarta către o lume întreagă de situații riscante. De pildă ŤNu sunt beat, domnule polițist. Ceea ce vedeți dumneavoastră acum este o stare de trezie la care
Copioasa abureală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6709_a_8034]
-
ocheanului (eventual întors). Așa se face că, în urmă cu trei ani, când apărea Născut în URSS, critica a fost integral favorabilă ca verdict, dar în bună măsură confuză ca încadrare. Unii au vorbit despre nostalgia vechiului regim, alții despre ironie liberală, alții despre imbricarea discretă a acestora două. Au fost comentatori care și-au pus problema formală a raportului cu literatura, după cum au existat analiști mai aplicați, în stare să-i găsească autorului, aflat atunci la debut, precursori locali. (O
La pachet by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6710_a_8035]
-
în care dușmanul politic devine ținta sarcasmului jurnalistului, dar sunt îngroziți atunci când calcă ei înșiși pe bec și ajung, inevitabil, în cătarea puștii sale. De aceea, Cristian Tudor Popescu are reputația unui "nebun" extrem de simpatic în clipa în care tăișul ironiei sale este îndreptat spre adversarii politici, care se transformă însă în "iresponsabil" de îndată ce faptele din tabăra "prietenilor" de ieri sunt judecate exact cu aceeași măsură. Un singur aliat constant are jurnalistul: publicul neînregimentat politic care îi aplaudă la unison performanța
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
stea. În miezul labirintului se găsește totul, absolutul, dragostea sau moartea, înțelepciunea rezervată celor superiori. Miradoniz. În Sărmanul Dionis, Dan, operând cu fantezia sa prodigioasă, face din planeta noastră o perlă pe care o agață la gâtul Mariei de la 1400 - ironie romantică de trecut și în seama romantismului înalt, dar și a romantismului german secund, al cărui reprezentant de seamă a fost Heinrich Heine: "El își întinse mâna asupra pământului. El se contrase din ce în ce mai mult și iute, pănă ce deveni, împreună cu
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
sine, scepticismul politic nu e nou în poezia Elenei Vlădăreanu. (Stau mărturie părți consistente din Fisuri ori din europa. zece cântece funerare.) În schimb, plierea pe o retorică anchilozată, da. Abia în urma acestei neașteptate coabitări se naște aici tensiunea: din ironia corozivă, din mecanica rutinei, din constrângerea autenticității, din jargonul comportamental, din, în sfârșit, privațiunile de limbaj (putem interpreta titlul și așa, în termeni de suprimare). Tocmai de aceea, atunci când își pune întrebări, Elena Vlădăreanu e departe de a fi, emoțional
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
mult cu cît aici observațiile privitoare la urgiile vremii șunt mult mai numeroase, mai clar articulate. Cîteodată ele alcătuiesc niște fișe ale stărilor psihofizice prin care trece autorul, suficient de elocvențe asupra unui rău generalizat, ce contrag însă revoltă în ironie: "Zile cu dureri de cap. Neîntemeiate dureri. Nu mă mai pricep. Cu atît mai puțin cei din jur. Învăț în originalul meu stil: după chef, umbră, îndoieli și căldura pîinii. Iar se vor alege țăndări de mine. Bine cel putin
Scrisori, scrisori... by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6735_a_8060]
-
Germania sau în Elveția. Curios. Un domn îmi cere ceremonios permisiunea să-mi publice volumul în Editura "Del Subsuelo". Entuziasmul meu e de-a dreptul impudic pentru un rang și o vîrstă "cu pondere", cum spune prietenul meu sibian cu ironia-i caracteristică. Ce categorii stupide! (am întîlnit o scriitoare celebră la Berlin care a reclamat un biet chelner că a uitat să-i pună tacîmul lîngă farfurie, cerîndu-i patronului să-l concedieze). Dar în Argentina nimic nu-i impudic. Editorul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
săvîrșirea ei mai curînd îi pierde decît îi salvează e, iarăși, adevărat. Dacă li s-ar da suficient timp, pesemne că acești fideli ar sfîrși ca Bubico, neinspiratul, traducînd-o pe mamița pentru farmecele înșelătoare ale celui care-l va trimite - ironie! - la Zambilica, in aeternitatis. Fidel, într-un chip ciudat, este Conu' Leonida. Nu doar pentru că susține, cu toată teama de persecuție (la urma urmelor, omul nu e un martir), ideile revoluției, ci mai ales pentru cum o pomenește, nefiresc de
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
a face haz de necaz. Unul din necazurile românului sunt gropile de pe drumurile patriei pe care șoferii sunt nevoiți să le suporte în fiecare zi. Pe o stradă din Pipera un compatriot cu simțul umorului, dar și cu doză de ironie necesară, a fixat o pancartă, într-o groapă ”made în România”, pe care scrie ”Nouă Zeelandă, 12.720 de km”. O altă imagine celebra pe internet este cea în care un român scăpa rapid de roată blocată a mașinii sale
Ce a scris un român pe o pancartă înfiptă în groapă () [Corola-journal/Journalistic/66178_a_67503]
-
pe excentricitatea humuleșteanului, care a schimbat rând pe rând mai multe ocupații, de la preoție la a fi negustor și mai apoi institutor, dar mai ales pe faptul că simte cu adevărat și autentic "țarina", pământul natal, teluricul originar. Despre "inteligența ironiei profunde" Câțiva ani mai târziu, într-o altă panoramă destinată cunoașterii literaturii române peste hotare, cu deosebire în spațiul francez, Les écrivains réalistes en Roumanie, comme témoins du changement de milieu au XIX-e sičcle17), imaginea țăranului povestitor este proiectată în
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
pace, calm și senin", "absolut sănătoasă" și de aceea "superioară". Dar autorul lui Dănilă Prepeleac se remarcă prin câteva trăsături originale: stilul complicat, "foarte interesant pentru filologi... prin turnurile frazelor și expresiile populare", la care se adaugă "o inteligență a ironiei profunde", "înălțând până la epopee modesta poveste populară"19), supremă recunoaștere pentru un scriitor modern, din partea sud-estică a Europei, spațiu în care - susține Iorga - există un epos deosebit de cel occidental, fapt ce determină o altfel de evoluție și o altfel de
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
tu faci lucruri specifice acesteia și nu mai este nimeni sub frunze" (poate că aparții altui sfîrșit). În raport cu candoarea avîntată, cu dezarmantele frăgezimi ale congenerului d-sale Vasile Muste, Echim Vancea ilustrează polul opus al unei elaborări circumspecte, pigmentate de ironie. n Vasile Muste: Constelația copilăriei, Ed. Grinta, 2009, 68 pag. Vasile Muste: Proprietarul de distilerii, Ed. Galaxia Gutenberg, 2008, 52 pag. Gheorghe Pârja: Poeme din vremea lui Adam, Ed. Echim, 2007, 72 pag. Gheorghe Pârja: Singurătatea sonoră, Ed. Limes, 2005
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
năpraznic" (ftr.ro), „Flacăra Violet lovește din nou!" (Academia Cațavencu = AC, 22.12.2009); „Cum arăta flacăra violet când era mică și albă!" (AC, 27.01.2010); „Ard în flăcări violet" (simonatache.ro). Adjectivul violet a devenit un semnal al ironiei - „bazaconii violete" (voxpublica.realitatea.net); „paranormalul violet" (simonatache.ro); „poate că unora ne vine să zâmbim, însă zâmbetul poate deveni violet (voxpublica.realitatea.net); „în noua lumină (violet) a declarațiilor politice (mihaialexan-drescu.wordpress.com) -, modificând chiar expresii deja existente: „tricolorul
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
pare de departe cea mai dogmatică și cea mai ridicolă, Capitalism: A Love Story (2009). Rar mi-a fost dat să ascult atâtea prostii debitate cu atâta convingere de activist, și spre suprinderea mea în scenete grotești și lipsite de ironie. Documentarul este nimic altceva decât un film de propagandă, cu nimic mai prejos decât cele realizate de către regizorii comuniști care filmau stereotip acea parte din America utilă demonstrației, un grup de zgârie nori, mașini luxoase trase la scară, vedete de
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
conform politicii corecte, fățărniciei sale terminologice) și partea comică. Nimeni nu râde de un orb, însă surdul, care „nu aude, dar le potrivește", interpretând în gol și a cappella spuse și ne-spuse, poate fi oricând subiect de glume și ironii. Condamnarea la surzenie îi acordă, însă, șansa și scuza de a înlocui cu tăceri cu tâlc hărmălaia din jur.
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
lui Cameron, ci o sprijină ironic și grațios cu un spectacol demn de Alice în țara minunilor. Imaginarium-ul are chiar și în terifiant un puternic accent enfantin, poate genera angoasa, însă nu teroarea gore, de aceea se servește cu maximă ironie de evidența contrafacerii: butaforia. Cel intrat pe poarta oglinzii se întâlnește cel mai adesea cu o pădure de copaci de carton, sau nimerește pe o pajiște de mucava, sau intră într-o cârciumă clownească al cărei acoperiș este chiar pălăria
Magicianul, Diavolul și ucenicul vrăjitor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6534_a_7859]
-
Cum românul face haz din orice, nici "Black Friday" nu a scăpat de ironii. De câteva zile, circulă printre internauți bancuri pe tema "Black Friday", care au fost citite de Radu Banciu la emisiunea de la B1 TV. ”Reduceri masive la Petrom de Brack Friday: benzina se va scumpi cu doar 10 bani!” Ce aș
Black Friday: Vezi ce bancuri au început să circule () [Corola-journal/Journalistic/65477_a_66802]
-
american al lui Holmes: „You may marry him, or murder or do what you like with him.” Că propunerea laconica a lui Gillette și răspunsul sec-sastisit al lui Doyle și-au găsit corespondentul peste ani și ani, este poate o ironie cinematografică pentru că, iată, în scenă intra Guy Ritchie care nu-l căsătorește pe Holmes (încă) cu versatila Irene Adler, dar îi schimbă puțin stilul, inclusiv cel de box. Cu Guy Ritchie cei care l-au cunoscut pe Sherlock Holmes direct
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]
-
protagoniști care dintre ei e autorul zgomotului nepotrivit. Salvatoare cameră ne trimite către câinele care privește prostit. Prin urmare, onoarea doamnei a fost „reperata”. Adio umor englezesc, witticisme și alte fi-ne-turi, acolo unde autenticul Holmes atingea coardele subtilității, cu o ironie superioară, Holmesul lui Ritchie trage tare la tobe, trombon și contrabas. La Conan Doyle, detectivul britanic avea o structură melancolica, cântatul la vioară era prilej de insolitare, pe când Holmesul nostru ciupește strident, tipurit, coardele viorii - melodia da într-un săltăreț
Elementary, my dear Ritchie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6552_a_7877]