2,324 matches
-
al Persiei, care a cucerit Babilonul și fostele teritorii dependente de Babilon. Cultura regatului Iuda a fost alta decât cea a Israelului, cu toate că viziunea istoriei deuteronomiste, scrisă de reformatorii monoteiști în timpul domniei regelui Iozia, era că ei constituiau același popor. Iudeii au fost influențați de către popoarele care i-au cucerit sau care au fost la graniță, înaintea reformei monoteiste. Religia a fost una schimbătoare, după întoarcerea din Babilon fiind adorat în principal Iahve/Savaot, adică Dumnezeul unic. Înainte de asta a existat
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
regatului pe cuprinsul Palestinei istorice, incluzând și teritorii la est de Iordan. Dar din 63 î.Hr., romanii, conduși atunci de Pompei, se implică tot mai mult în politica hasmoneană, sfârșind prin a distruge statul Hasmonean și a pune la conducerea iudeilor pe Irodieni, care erau vasali Romei. Octavian Augustus a cucerit Iudeea în anul 6 d.Hr., transformând-o în Provincia Iudeea. Irodienii au rămas la conducere ca un paravan pentru romani până în 66, când a izbucnit revolta iudeilor. Revolta iudeilor
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
la conducerea iudeilor pe Irodieni, care erau vasali Romei. Octavian Augustus a cucerit Iudeea în anul 6 d.Hr., transformând-o în Provincia Iudeea. Irodienii au rămas la conducere ca un paravan pentru romani până în 66, când a izbucnit revolta iudeilor. Revolta iudeilor a ținut patru ani, sfârșind prin cucerirea cetății Masada de către romani și pustiirea Ierusalimului, dimpreună cu distrugerea Templului lui Solomon. Iudeea a fost transformată într-o provincie condusă de guvernatori romani, iar din 135 d.Hr. s-a
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
iudeilor pe Irodieni, care erau vasali Romei. Octavian Augustus a cucerit Iudeea în anul 6 d.Hr., transformând-o în Provincia Iudeea. Irodienii au rămas la conducere ca un paravan pentru romani până în 66, când a izbucnit revolta iudeilor. Revolta iudeilor a ținut patru ani, sfârșind prin cucerirea cetății Masada de către romani și pustiirea Ierusalimului, dimpreună cu distrugerea Templului lui Solomon. Iudeea a fost transformată într-o provincie condusă de guvernatori romani, iar din 135 d.Hr. s-a numit Palestina
Regatul Iuda () [Corola-website/Science/311180_a_312509]
-
Ioan 19 38-42). Înmormântarea Mântuitorului După ce au ajuns pe Dealul Golgota, L-au pironit la mâini și la picioare, fiind răstignit pe o cruce(pe care era scris I.N.R.I.=Iesus Nazarenus Rex Iudaeorum ceea ce se traduce prin Iisus Nazanireanul Regele Iudeilor) și fiind înălțată în fața tuturor oamenilor, alături de cei 2 condamnați. Evreii și soldații romani Îl batjocoreau. El îl iartă pe un condamnat și îi promite un paradis după moarte. Alături de El, stătea Fecioara Maria, mama lui, Maria Magdalena și Ioan
Răstignirea lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/312328_a_313657]
-
anumite deosebiri față de cele ale evreilor de rit sefard. Pe la începutul erei noi, majoritatea poporului evreu locuia în afara Palestinei, dintre care, după unele aprecieri, circa 6-7 milioane pe teritoriul actualei Italii. Răscoalele evreiești antiromane, începute prin anii 60 d.Ch. (Războiul iudeilor), terminate cu răscoala lui Bar-Kohba (132-135 d.Ch.), care s-au soldat cu victoria armatei romane asupra evreilor, au avut urmări tragice pentru învinși: incendierea Ierusalimului și a celui de al II-lea Templu, masacre, robie, exil. Împrăștiați în toate colțurile
Evrei așkenazi () [Corola-website/Science/312333_a_313662]
-
campania lui Ahab, aliat cu regele din Iudeea, Iosafat, pentru a recupera Ramot Galaad (în ) la est de Iordan (posibil Tel Ramith de astăzi din Iordania). După cronicarul biblic, în această campanie, în care Ahab pune în pericol viața regelui iudeu aliat, Iosafat, sfătuindu-l cu viclenie să rămână îmbrăcat în straiele regale, fiul lui Omri își pierde în cele din urmă el însuși viața, după circa douăzeci și doi de ani de domnie, ca un erou în carul său de
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
un "Mesia", care apare pentru prima dată în ""Cântarea Cântărilor"" a lui Solomon. După cucerirea Palestinei de către romani sub comanda lui Pompei, în anul 63 î.Ch., evreii își puneau speranța într-un urmaș al lui David, regele Israelului și Iudeii, care să-i elibereze de sub stăpânirea romanilor și să creeze un nou regat al evreilor, căruia să i se supună celelalte popoare. Această speranță a stat la baza revoltei evreilor din anii [[66-[[70]] d.Ch., ceea ce a dus la distrugerea
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
baza revoltei evreilor din anii [[66-[[70]] d.Ch., ceea ce a dus la distrugerea [[Ierusalim]]ului. Este de înțeles că anunțarea venirii unei "împărății a cerurilor" de către [[Isus Cristos]] a fost înțeleasă ca o aspirație a sa de deveni "rege al iudeilor". Ucenicii lui Isus erau convinși că el va reveni ca [[Mesia]], adus de nori în "ziua cea din urmă". În Iudaism reprezentările despre judecata de apoi și despre învierea morților nu a fost pusă în legătură cu venirea unui Mesia. În "„[[Noul Testament
Escatologie () [Corola-website/Science/309629_a_310958]
-
locuitori, dintre care o treime sunt creștini (31%), iar restul musulmani (69%). este un centru de pelerinaj creștin, grație faptului că în Noul Testament, orașul este descris ca fiind locul copilăriei lui Iisus Hristos. Este recunoscută dogmatic expresia „Iisus Nazariteanul, Regele Iudeilor”, care, în abreviere (INRI), se regăsește pe crucile purtate înaintea sicrielor la înmormântările de riț creștin ortodox. Zona Nazaretului a fost locuită încă în perioada preistorica, așa cum dovedesc descoperirile arheologice din peșteră Kedumim (Al Kafza) de pe Muntele Prăpastiei din sudul
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
a aflat în Spania, în mijlocul credincioșilor catolici originari din România. PS Aurel Percă, Episcopul auxiliar romano-catolic de Iași, a efectuat un pelerinaj la Ierusalim în perioada 17 martie - 5 aprilie 2005. PS Aurel a fost prezent: în ținutul muntos al Iudeii, la Mănăstirea "Sf. Ioan" în pustiu, la mormântul Sfintei Elisabeta, Ein Karem; s-a întâlnit cu Nunțiul apostolic în Israel, Episcopul Pietro Sambi; a celebrat Sfânta Liturghie la Yaffo; a participat la Liturghia de Florii de la Sfântul Mormânt, celebrată de
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
botezul lui Iisus în râul Iordan, văzută ca o manifestare către lume a Fiului lui Dumnezeu (Arătarea Domnului). Biblia îl menționează pe Ioan Botezătorul, considerat de creștini ca înaintemergătorul lui Iisus Hristos, care ar fi propovăduit venirea acestuia, îndemnând pe iudei la pocăință. Îmbrăcămintea pustnicului Ioan era foarte simplă, făcută din blană de cămilă; el purta o cingătoare de piele împrejurul mijlocului și se hrănea cu lăcuste și miere sălbatică. Icoanele au păstrat de-a lungul timpului această imagine, înfățișându-ni
Boboteaza () [Corola-website/Science/314529_a_315858]
-
denumită de arabi Al Qibli și, spre deosebire de alte moschei, nu are un minaret propriu, minaretele care o slujesc fiind cele patru minarete exterioare de pe munte. Sanctuarul islamic a fost construit pe locul unde se crede că au fost ruinele templului iudeu din Ierusalim, care a fost distrus de români în anul 70 d.Hr. Moscheea a fost la început un mic locaș de rugăciune întemeiat de califul Omar, dar a fost reconstruită și mult lărgita de califul omeiad Abd al-Malik, zidirea
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
aruncat de pe munte cu pietre asupra evreilor în timp ce aceștia se rugau în fața zidului. Câteva mici organizații de evrei extremiști, între care cea numită "Credincioșii Muntelui Templului", propovăduiesc ținerea de ceremonii religioase evreiești pe esplanada Muntelui Templului și urmăresc reconstruirea Templului iudeu, ațâțând la rândul lor panică și ostilitățile. Organizația militanta teroristă Brigăzile Martirilor Al-Aqsa legată de organizația palestiniană „Al Fatah” și-a luat după anul 2000 numele de la Moscheea Al Aqsa, ideologia ei fiind alimentată de zvonurile permanente cultivate din anii
Moscheea Al-Aqsa () [Corola-website/Science/314642_a_315971]
-
că va muri și va învia, de aceea va dori el ca Ziua Domnului să fie respectată astfel; și pentru că el va sili pe oameni să iudaizeze, ca să poată restaura formele exterioare ale Legii, și astfel să-și supună perfidia iudeilor”. Arnulf de Reims (c. 991), în mijlocul unei controverse papale, afirma: „Când îl vedeți șezând pe un tron magnific, strălucind în purpură și aur, cum socotiți voi aceasta, cinstiți părinți? Fără îndoială, dacă îi lipsește dragostea, și dacă este doar umflat
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
capitala la Ierusalim, regele Solomon va construi templul unicului zeu, Yaweh. În secolul VII-VI î.en., evreii care au fost deportați la Babilon au scris Vechiul Testament de-a lungul mai multor generații de 150 de autori. Ajunși în robie, iudeii nu se vor simți abandonați de Dumnezeul lor-Yaweh. Exilul babilonian a durat aproape 50 de ani.În 538 primii exilați se întorc în țară cu vasele templului. Acolo vor reorganiza viața religioasă și politică și de refacerea zidurilor Ierusalimului. Este
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
întorcându-se iarăși la Unul, " Existentul necesar existenței". Ibn Tufayl nu a influențat numai gândirea arabă islamică, fie direct prin opera sa, fie indirect prin discipolul său Averroes, ci și gândirea altora. Un exemplu în acest sens este marele erudit iudeu andaluz, Maimonide (Moșe ben Maimon, 1134-1204), care în lucrarea "More nebuchim" (Călăuza celor rătăciți) care face dese referiri la această operă a lui Ibn Tufayl. "Hayy bin Yaqzan" este citat în în operele lui Albert cel Mare (Albertus Magus) (1207-1280
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
lider al acestei epoci. Mai târziu, Mesia lui Israel a fost sursa și temelia pentru credințe similare celei mesianice timpurii în creștinism (inițial o partidă ebraică) și mai târziu pentru islamism. În istorie, nazarinenii sunt cunoscuți ca o sectă a iudeilor ce practică o formă mesianică de iudaism, conformă cu Tora. Credincioșii timpurii în Ieșua incluzând apostolii erau evrei nazirineni. Apostolul Pavel este menționat ca "căpetenia partidei nazarinenilor". "" Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
o formă mesianică de iudaism, conformă cu Tora. Credincioșii timpurii în Ieșua incluzând apostolii erau evrei nazirineni. Apostolul Pavel este menționat ca "căpetenia partidei nazarinenilor". "" Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toți Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor"" (Faptele Apostolilor 24:5) A nu se confunda cu "nazirinenii" care au făcut o făgăduință de "nazireu", o juruință de separare (Numeri 6:1-21). Totuși apostolul Pavel a avut și o juruință
Mesianism () [Corola-website/Science/320485_a_321814]
-
unele grupuri de evrei convertiți la culte creștine care continuă să-și afirme apartenența la poporul evreu). i sunt populația majoritară în Israel. În sensul strict, pornind de la Vechiul Testament, israeliții sau evreii sunt cele 12 triburi ale lui Israel, iar iudeii sunt urmașii tribului lui Iuda, singurii israeliți rămași după exilul babilonian. Tot potrivit Vechiului Testament, israeliții sau evreii sunt descendenți ai lui Avram (Abraham), prin fiul său, Isac (Ițhac), și fiul acestuia, Iacob (Iaakov, fratele geamăn al lui Esau) și
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
antisemită în limba română). Nume asemănătoare, dar fără conotație peiorativă, s-au păstrat în numeroase limbi - polonă (Żyd), maghiară (zsidó), germană (Jude), engleză (Jew), franceză (Juif sau juif), spaniolă (judio), ladino (djudio), arabă (yahud) sau idiș (Id sau Yid). Varianta iudeu (astăzi preponderentă în limbaj liturgic creștin și în textele despre evreii antici) are aceeași origine, dar a intrat în limba română prin intermediul latinei și elinei. Denumirea „evreu” care a intrat în uz în limba română modernă e asemănătoare cu denumirea
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
membri înregistrați. Circa 2.7% din populație se identifică cu alte denominațiuni creștine (în special cu cea ortodoxă răsăriteană), iar 8.1% sunt musulmani. 0.9% din berlinezi aparțin altor religii. Aproximativ 80% din cei 12,000 (0.3%) de iudei întregistrați care își au reședința în Berlin provin din țările ex-sovietice. Berlin este sediul arhiepiscopului romano-catolic de Berlin și al persoanei alese de Biserica Evanghelică din Berlin-Brandenburg-Silezia ca episcop al acesteia. În plus, Berlin este sediul multor catedrale ortodoxe, precum
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
într-o iesle. Îngeri apar și declară că Iisus este un salvator al întregii omeniri și păstorii vin ca să-l adore. În relatarea lui Matei, astronomii urmează o stea până la Betleem pentru a aduce daruri lui Iisus, născut ca regele iudeilor. Regele Irod ordonă masacrul tuturor băieților din Betleem care au mai puțin de doi ani, dar familia lui Iisus fuge în Egipt, iar mai târziu se restabilește în Nazaret. <includeonly></includeonly><noinclude> Crăciunul a început să fie serbat de către creștini
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
fulgera pe draci și oamenii păcătoși. Mai este o variantă: așa cum se spune într-un basm bucovinean, cules în 1932, puterea, solomonarii o au de la împăratul cel înțelept Solomon, care a stăpânit toate tainele de pe lumea asta. Solomon, faimosul rege iudeu biblic, putea să închidă și să deschidă cerurile, iar la porunca lui vânturile îl ridicau chiar până la Dumnezeu. Solomonarul este văzut ca un bărbat înalt cu ochii bulbucați și părul roșcat, îmbrăcat într-o haină albă.Solomonarii poartă un topor
Solomonar () [Corola-website/Science/298370_a_299699]
-
Normann Gottwald) -, că în jurul anului 1200 a. Chr. în mediul populației semite, nomade sau seminomade, din Iudea și Samaria s-a produs o evoluție socială dramatică. Într-un interval relativ scurt, de câteva decenii, sunt întemeiate aici, în zona Munților Iudeii și a Munților Samariei, un număr de peste 250 așezări situate în zonele înalte, pe coastele sau pe vârfurile munților. Majoritatea acestor așezări, situate pe teritoriile biblice ale triburilor lui Iuda, Beniamin, Efraim și Manase, au fost locuite neîntrerupt până în perioada
Palestina () [Corola-website/Science/298177_a_299506]