2,431 matches
-
puțin și cădeau, cănd principiile și practicile financiare sunt cele care ghidează sistemul de învățământ, când, cu excepții foarte mici, cei care aleg, după ce termină o facultate, să intre în învățământ optează pentru o soluție temporară, așteptând, de fapt, un job mai bun. În secunda în care îl găsesc, renunță la învățământ. Finanțarea precară și subfinanțarea radicală, dublate, paradoxal, de o grijă excesivă de a construi contexte de suprafinanțare vigilenta (părinți care sunt de acord să plătească unei firme pentru a
Școala și privatizarea. Șpaga și demnitatea () [Corola-website/Science/295730_a_297059]
-
e nevoit să fure, dar care n-are niciun fel de alternativă. Pe langă povestea ei, mai spun - împreună cu Katia - și povestea unei soții de miner, care e cumva o poveste de succes. O femeie care a avut mai multe joburi de-a lungul vieții și careși-a deschis o mică afacere în Petrila, un fast-food. Povestește cum se descurcă ea că patroana și cum e să fii soție de miner. Unii dintre cei pe care i-ați interpretat au venit la
„Am înțeles care e miza mea ca actor. Nu e vorba doar despre mine, e și despre celălalt” () [Corola-website/Science/295718_a_297047]
-
Carol 53. Și unii, și alții sunt concurenți pe piața muncii. La Carol 53, familiei Iakab i se reproșează că a scos sine de metal din structura de rezistență a clădirii, acesta fiind unul din motivele pentru care au pierdut „job-ul” de acolo. Diferența dintre cele două grupuri este că unii pot alege această ocupație, ceilalți nu, deoarece lupta pentru supraviețuire, pentru nevoi imediate. Putem spune că la periferia globală, clasa de mijloc, proprietara a unor case precum Carol 53
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
abolirea inegalităților, preferă să nutrească o dorință de a deveni că exploatatorii din centru. Soluția satisfacerii acestui deziderat îl vede în politicile neoliberale. Astfel se crează o situație în care oameni (că familia Iakab, dar și tinerii arhitecți) au un job, dar nu au nici o siguranță juridică ori socială. După cum spuneam, unii au de ales, ceilalți nu. Tinerii de la Carol 53 ar dori să se solidarizeze cu familia Iakab, așa cum reiese cel puțin la nivel declarativ sau din gesturi caritabile, însă
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
redobândit-o în 1996). În 1980, a plecat în SUA că refugiat politic. Din 1984 a lucrat pentru Hayward Daily Review. Publică poezii în ziarele culturale locale. Între 1987-1989 călătorește în Alaska, Canada, SUA, Mexic, Brazilia, Argentina, întreținându-se din job-uri ocazionale și predând engleză. În 1992 devine coordonatorul Biroului român al IGLHRC (Internațional Gay and Lesbian Human Righs Comission) din Sân Francisco. În 1996 lansează <b>Romanian LesBiGays</b>, prima pagină de internet gay în limba română, și revine
„A fi gay este un act politic, este o declarație de emancipare eminamente politică.” () [Corola-website/Science/295779_a_297108]
-
nu se poate. Dă-le un venit oamenilor ălora și dacă nu-și găsesc de lucru, ca vezi că nu au nicio șansă să se angajeze, poate au măcar copiii lor. Dă-le acces la educație că lumea! Dă-le joburi fictive, dar dă-le! Cum sunt în România astea de bodygarzi, sunt joburi pur fictive, dar trebuie să le dai ceva. Se duce omul opt ore la serviciu, nu face nimic, adică statul s-ar putea dispensa de el, dar
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
găsesc de lucru, ca vezi că nu au nicio șansă să se angajeze, poate au măcar copiii lor. Dă-le acces la educație că lumea! Dă-le joburi fictive, dar dă-le! Cum sunt în România astea de bodygarzi, sunt joburi pur fictive, dar trebuie să le dai ceva. Se duce omul opt ore la serviciu, nu face nimic, adică statul s-ar putea dispensa de el, dar cel puțin aduce un venit acasă, copiii lui merg la scoala, nu? Nu
„E un soi de ură de sine” () [Corola-website/Science/295777_a_297106]
-
Cu: Lari Giorgescu Traducerea: Delia Mihalache Artist asociat: Maria Drăghici Un proiect tangaProject, în parteneriat cu UNATC și Teatrul LUNI de la Green Hours. L‑V: 8‑16 e ca o hartă a traseelor cotidiene, din parc‑acasă‑la școală‑la job, care transformă un copil în adolescent și apoi în tânăr cu rate și probleme. „Am 6 ani și 8 luni. Imi place să mă uit la Țestoasele Ninja. Să văd cum se luptă cu criminalii, cu extratereștrii și cu Shredder
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
în clasa întâi. Trezirea la 6. Teme. Note. Caiet liniat. Dictare. Autodictare. Învățat pe de rost. Ghiozdanul meu are o tonă. Tone de caiete. Tone de teme. Doamna învățătoare ne dictează cu viteza luminii. Am 24 de ani. Am un job. O garsonieră în rate și un televizor.” miercuri 29 octombrie, ora 19.00 Del Duma, Vorbește‑le despre mine Text: Mihaela Drăgan Cu: Mihaela Drăgan Regia: Liana Ceterchi Muzica: Elena Albu Costume: Meșteshukar Butiq Afișul și pictura: Paul Hitter Poveștile
Platforma de Teatru Educațional (4−29 octombrie) () [Corola-website/Science/295789_a_297118]
-
pe care a regizat-o și în care a și jucat. Mai întâi pe o scenă de teatru, iar mai apoi în școli și în închisori. Astăzi lucrează ca asistent social în Antwerp (îi ajută pe alții să-și găsească joburi), e pasionat de alpinism și înot, iar când nu lucrează, călătorește prin lume alături de câinele lui lui Ocho. L-am cunoscut în Vama Veche.</i></h1> Când am împlinit 14 ani, mi-am cumpărat prima chitară electrică. Colegii mei
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
prietenii mei murind lângă mine. În timpul programului de recuperare am descoperit că am o minte pe care, din păcate, nu o folosisem niciodată pentru a studia. Abia la 37 de ani am început facultatea, iar astăzi lucrez ca asistent social, jobul meu fiind acela de a-i ajuta pe alți oameni să-și găsească joburi. Partea bună e că astăzi am mai mult timp și pot să fac mai multe lucruri, înainte eram rupt tot timpul și zăceam zile întregi fără
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
minte pe care, din păcate, nu o folosisem niciodată pentru a studia. Abia la 37 de ani am început facultatea, iar astăzi lucrez ca asistent social, jobul meu fiind acela de a-i ajuta pe alți oameni să-și găsească joburi. Partea bună e că astăzi am mai mult timp și pot să fac mai multe lucruri, înainte eram rupt tot timpul și zăceam zile întregi fără să fac nimic.
„Visam să fiu într-o trupă punk şi să bag droguri.” () [Corola-website/Science/295821_a_297150]
-
aș they receive a form of protection, they are on their own în a poor society, where people speak a different language and are not taught to understand their situation. They have to find a home, pay rent, get a job, learn the language, obey the law and feel privileged that they have received “a form of protection” from a European state. How they manage all this is entirely their business, since protection is “humanitarian”, not economic. Refugees seem to be
Nu ne-am născut în locul potrivit: despre refugiu și neapartenență () [Corola-website/Science/295802_a_297131]
-
taică-miu și problema lui taică-miu cu gusturile „prea middle class” ale maică-mii. Cum să explic eu chestia asta... Deși oamenii ăștia păreau a fi oarecum pe picior de egalitate — făcuseră amândoi facultăți că lumea, avuseseră rezultate, aveau joburi bune și cariere profesionale de invidiat la vremea respectivă și trăiseră mai mult de două decenii împreună beneficiind de anumite lucruri la care nu avusese acces chiar toată lumea (nu te gândi la nu știu ce chestii: un apartament de patru camere, Dacie
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
dar nici chiar imorale, să strângă o avere considerabilă (sau de-a dreptul inimaginabila pentru vremurile alea, după unele povești pe care le-am auzit de-a lungul anilor); face o facultate cu profil neindustrial și ajunge să aibă un job bun, într-un birou aseptic și aproape de casă, unde, pe lângă rutina zilnică și eventualele urgente de rezolvat, se implică activ în jocurile de culise de la birou, unde miza nu era avansarea în ierarhia birocratica (lucrul dealtfel imposibil de la un punct
Programul de ieri al luptei de clasă. Post scriptum la Capete înfierbântate () [Corola-website/Science/295801_a_297130]
-
ai doilea face parte dintr-un proiect mai mare <b>De la proză contemporană la spectacol</b>. În <b>Poker</b> (după romanele lui Bogdan Coșa) atingem subiectul supraviețuirii tânărului din 2015. De la poker la masă/on-line, la terminarea studiilor cu job de paznic la ambasadă, dar asistent universitar în același timp. Iarăși o problemă actuală, care vine din sistemele noastre defectuase. Mai există un spectacol în Budapesta, care vorbește despre familie și raporturile de putere în familie, <b>Happy Family in
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
ț want to... I want them to have a say, too. I did the same with my husband. But not with my parents. They used to say: you’re a girl, you finished school, it’s time to get a job, get married and that’s it. I need to talk about things, have a proper discussion. We fight, we make up, we cry, we laugh. We throw everything ouț into the open and something good hâș to come of it
„Trebuie să ducem povestea mai departe” () [Corola-website/Science/295731_a_297060]
-
în străinătate nu făceam și nici în cartier rezidențial nu m-am mutat după cum zice mitul. În corporațiile multinaționale, de la bun început am observat o inegalitate și între lucrătorii egali din punct de vedere al ierarhiei, dar care își fac jobul din țări diferite. Sau care provin din țări diferite. Dacă în primul caz e oarecum de înțeles acest lucru, costurile vieții fiind mai ridicate în Franța sau Germania față de România sau Maroc (că tot e la modă în discuția cu
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
relua), în cazul al doilea, dacă pentru o poziție deschisă într-o anumită țară aplică două persoane din țări diferite, se pot oferi salarii care diferă. Cazul cel mai elocvent este un interviu pe care l-am avut pentru un job pe care-l oferea o altă corporație în Orientul Mijlociu. Domnul de la HR (originar din India) care m-a intervievat mi-a spus franc în față că salariul diferă în funcție de țara de proveniență. Voi câștiga mai bine decât un inginer pakistanez
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
originar din India) care m-a intervievat mi-a spus franc în față că salariul diferă în funcție de țara de proveniență. Voi câștiga mai bine decât un inginer pakistanez sau filipinez, dar mai prost decât un inginer din vestul Europei. Același job, aceleași sarcini, același angajator. Am pus tot felul de întrebări despre cum arată contractul, ce clauze etc. Cred că am fost prea insistent. Nu m-au mai sunat. Dar să revenim. A venit criza. Ne-am făcut sindicat. Printre singurele
Zece ani de muncă () [Corola-website/Science/295746_a_297075]
-
servicii pentru ceea ce este produs fizic în altă parte, adică încrederea ca marfă; modul în care lucrătorul în servicii comerciale câștigă încrederea clientului este o componentă esențială în acest proces de vânzare/cumpărare de servicii. Un coleg de la ultimul meu job la o multinațională remarca: „Suntem buni, vindem ceva ce nu există. Suntem ca niște magicieni.” Raportată la munca în producție din capitalismul industrial sau socialismul de stat, munca în serviciile comerciale din capitalismul târziu apare ca un act de magie
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
a title="" href="file:///D:/Marus/GAP/Creativitatea%20corporatista%20ca%20revolutie%20conservatoare david.doc# ftn10">[10]</a>, fie că vorbim de stat sau de privat, și nu reprezintă modelul de loc de muncă predominant la multinaționale. Însă acest tip de <i>job</i>, pentru cunoscătorii de limbi rare, a fost proiectat ca model universal pentru majoritatea locurilor de muncă din multinaționale. Am început să lucrez încă din facultate la un centru de servicii clienți ai unei multinaționale (din 2006). Părinții se descurcau
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
care s-au întors acasă în provincie, după 10 ani în care au lucrat într-una ca să se poată întreține (inclusiv cei patru de facultate) și în care anii petrecuți la multinaționale au fost, de fapt, scăparea. Scăparea de două job-uri în servicii clienți care însumau 14 ore de lucru pe zi. N-au mai rezistat. Ei vorbeau „doar” franceză, nu erau printre privilegiații de mai sus. Și eu m-am întors acasă. Pentru că am avut unde. Apartamentul ceaușist al
Creativitatea corporatistă ca revoluție conservatoare () [Corola-website/Science/295747_a_297076]
-
și bilete, soțul meu a deschis o videotecă și încerca să facă un cinema în aer liber pentru mașini. Din păcate, toate aceste mici afaceri au falimentat iar situația a devenit de nerezolvat. Am ieșit din SRL și aveam trei joburi, unul la Tomass și Betz, m-am ocupat de manipularea mărfii la Amway și m-am angajat și la Zepter unde am devenit chiar cel mai bun angajat al săptămânii la un moment dat. Din banii câștigați am întreținut familia
Orașul e al tuturor! Povești din Budapesta () [Corola-website/Science/296067_a_297396]
-
în centre de bătrâni. Mi-ar plăcea să fac spectacole implicate social, pentru că la început teatrul asta a fost - social pur, dup-aia a devenit spectacol. Ca să le scot scamele din ochi oamenilor care nu mai văd dincolo de-un job, de-o proprietate, dincolo de ce-au apucat să știe. Eu nu vreau proprietăți. Am eu o vorbă: dacă mă simt bine, din pereți cresc flori. Cand a înflorit liliacul acum vreo doi ani, am rupt o crenguța - mie-mi place
„Orice om pe lumea asta trebuie să aibă un loc unde să doarmă, să mănânce și să se spele” () [Corola-website/Science/296060_a_297389]