2,403 matches
-
face joncțiunea cu forțele lui Platt, care se deplasu spre sud. Pe 20 aprilie, după o luptă scurtă, oamenii lui Pienaar au cucerit orașul Dessie, de pe drumul principal care lega Addis Ababa de Asmara. Coloana comandată de Pienaar a făcut joncțiunea cu forțele lui Platt la aproximativ 320 km de munții Amba Alagi. Planul strategic al lui Wavell a fost ca Platt să înainteze spre sud din Sudan spre Addis Ababa, iar el să facă joncțiunea cu Cunningham, care înainta spre
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
comandată de Pienaar a făcut joncțiunea cu forțele lui Platt la aproximativ 320 km de munții Amba Alagi. Planul strategic al lui Wavell a fost ca Platt să înainteze spre sud din Sudan spre Addis Ababa, iar el să facă joncțiunea cu Cunningham, care înainta spre nord din Kenya. Înaintarea lui Platt trebuia să treacă de un obstacol important, muntele Amba Alagi, aflat între Asmara și Addis Ababa. Amba Alagi era un lanț muntos cu înălțimi de peste 3.600 m. Italienii
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
suferit nicio peridere, iar aterizările au continuat în ritm alert. În cele din urmă, apărătorii olandezi au fost copleșiți. Trupele germane în continuă creștere numerică au înaintat constant spre este pentru ocuparea IJsselmonde, reușind în cele din urmă să facă joncțiunea cu parașutiștii care aveau ca obiectiv ocuparea podului de importanță strategică de la Dordrecht. În ciuda intervenției Marinei Regale Olandeze, nu s-a reușit oprirea invaziei. Din acest motiv, planurile pentru deplasarea în zonă a canonierelor HNLMS "Flores" și HNLMS "Johan Maurits
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
doar la acțiuni de luptă limitate. Divizia traversase râul Meuse în dimineața zilei de 11 mai, dar blindatele nu au reușit să avanseze rapid datorită convoaielor de aprovizionare a diviziilor de infanterie. Planul de luptă prevedea ca tancurile să facă joncțiunea cu trupele aeropurtate în mementul în care infanteria reușea să depășească Poziția Peel-Raam. În condițiile în care frontul olandez era într-un proces de dezintegrare, condițiile erau favorabile pentru atingerea obiectivului. Forțele franceze nu ar fi trebuit, în opinia planificatorilor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
în zorii zilei, au reușit să îi ia prizonieri pe colonelul Schmidt și ofițerii statului său major. Trupele olandeze din provincie și-au pierdut astfel comanda unificată. În jurul prânzului, tancurile germane au înaintat 30 km spre vest și au făcut joncțiunea cu militarii care ocupaseră capul de pod de la Moerdijk, reușind astfel să izoleze Fortăreața Olanda de restul forțelor aliate. La 16:45, tancurile germane ocupaseră efectiv podurile. Partea de nord a acestei forțe nu avea să mai rămână în regiune
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
despre blindatele care înaintau în regiunea Langstraat, pe drumul dintre podurile 's-Hertogenbosch și Moerdijk. El mai nutrea încă speranța că aceste tancuri sunt ale francezilor. Anunțul făcut la ora 23:00 de către radio Bremen conform căruia tancurile germane au efectuat joncțiunea cu parașutiștii a pus capăt oricăror speranțe. În cele din urmă, generalul olandez a înțeles esența planului german. El a ordonat bateriilor de artilerie din Hoekse Waard să distrugă podurile din Moerdijk și a trimis o echipă specială de demolări
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
inundare ale Insulei Dordrecht - ecluzele interioare nu s-au deschis și, oricum, nu aveau dimensiunile necesare pentru asigurarea unei inundări rapide. Divizia de infanterie ușoară a încercat să taie coridorul german printr-o acțiune către vest care urmărea efectuarea unei joncțiuni cu un cap de pod al unui ferobot de peste Dordtsche Kil. S-a dovedit până la urmă că două dintre cele patru batalioane care fuseseră desemnate pentru această sarcină nu au fost plasate corespunzător și au eșuat în încercarea lor de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
1944 Operațiunea Cobra, pornind din Normandia luptele pentru eliberarea restului Franței. Americanii și britanicii au încercuit forțele germane care nu apucaseră să se retragă din Normandia. Hitler a ordonat declanșarea unui contraatac în zona aparent vulnerabilă în care se făcea joncțiunea dintre Armatele a 3-a și a 4-a, dar operațiunea germană s-a încheiat cu un eșec. În vreme ce americanii au executat o mișcare de învăluire spre sud, forțele britanice, canadiene și poloneze au blocat forțele germane printr-o mișcare
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
a fost încetinită mai de grabă de criza de combustibil, decât de rezistența germanilor. Mai multe mari unități germane au reușit astfel să se retragă fără pierderi în [[Munții Vosgi]] sau în Germania. Forțele debarcate în operațiunea Dragonul au făcut joncțiunea cu flancul sudic al trupelor debarcate în cadrul operațiunii Overlord la mijlocul lunii septembrie în dreptul orașului [[Dijon]]. Unul beneficiile majore ale operațiunii a fost folosirea portului [[Marsilia]]. Înaintarea rapidă a trupelor aliate după succesele operațiunilor Cobra și Dragonul a fost încetinită până
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
prima zi a bătăliei, confederații au lovit cu intenția de a îndepărta unioniștii de râul Tennessee înspre mlaștinile dinspre pârâul Owl Creek aflate la vest, în speranța de a învinge Armata Tennessee a lui Grant înainte ca aceasta să facă joncțiunea cu Armata Ohio a generalului-maior Don Carlos Buell. Liniile confederate au căzut pradă confuziei în timpul luptelor, și oamenii lui Grant s-au îndreptat înspre nord-est, spre Pittsburg Landing. O poziție pe un drum ușor în vale, denumită "cuibul de viespi
Bătălia de la Shiloh () [Corola-website/Science/314466_a_315795]
-
armata s-a abătur spre Podravina, au ajuns la nord de Zagreb și a la vechea granița austriacă, pe care a traversat-o în sectorul Dravograd. Aramata a 3-a închis încercuirea forțelor inamice, cănd formațiunile sale motorizate au făcut joncțiunea cu detașamentele Armatei a 4-a în Carinthia. Pe 12 aprilie, armata întâia iugoslavă a spart frontul german în Srem. Până pe 22 aprilie, armata întâia iugoslavă a distrus liniile fortificate inamice și a înaintat spre Zagreb. După eliberarea Zagrebului alături de
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
ce se încingea pe trupurile cavalerilor, mulți au pierit în râpe. În sfârșit după multe zile de suferință, au coborât în câmpie, punctul final al acestui marș infernal fiind tot Maraș, unde cele două armate, în toamna anului 1097, făceau joncțiunea. Astfel prima etapă a expediției se încheia cu cucerirea unei treimi din Anatolia. Emirii din orașele de pe coastă s-au supus fără prea multă împotrivire. Alexandretta, Shaizar au capitulat, râd pe rând, în fața cruciaților. Când trupele împăratuluiAlexis i-au ajuns
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
certitudine cu privire la rolul său. Cert este că, simțindu-se trădați, cumanii părăsesc Ungaria spre sud, jefuind satele prin care treceau. Bela nu a reușit o mobilizare completă. Unele contingente maghiare au fost interceptate de Mongoli și distruse înainte de a face joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit de cumani. Au existat și feudali care au refuzat să participe la campanie. Exista o impresie generală în rândul nobilimii că pericolul Mongol nu era semnificativ și că dezertarea cumanilor
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
Cezar, cu toată superioritatea numerică a trupelor sale. Între timp, o parte din flota lui Cezar este distrusă; Marc Antoniu reușește totuși să se îmbarce și să-i aducă lui Cezar legiunile rămase în Italia. Pompei, lent, nu poate împiedica joncțiunea dintre cele două armate. Cezar încearcă să-l încercuiască pe adversarul său cu valuri de pământ; acțiune dificilă, pentru că oastea acestuia era mai numeroasă si ocupa un spațiu prea mare pentru a putea fi izolată complet de mare sau de
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
voia să-l bată. Pompei are acum șanse să treacă in Italia - flota lui Cezar fusese complet distrusă -, dar Cezar, simțind pericolul, pornește împotriva lui Scipio, locotenentul lui Pompei, care se află în Macedonia. Pompei îl urmărește pe Cezar, face joncțiunea cu Scipio și la Pharsalus se hotărăște să primească lupta decisivă cu adversarul său. Senatorii îi cereau acest lucru. Victoria de la Dyrrachium constituia un îndemn, ca și superioritatea numerică a trupelor sale. Cezar avea 80 de cohorte ( 8 legiuni), adică
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
face parte din complexul carstic Groapa de la Bârsa aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Este situată în zona centrală a Munților Bihorului, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între "Peștera Neagră" și "Peștera de la Zăpodie", rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1 km (locul 7 în România), fiind cunoscută în prezent sub denumirea de "". Galeriile prezintă numeroase lacuri, cascade, marmite, sifoane. Este o peșteră
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
a a fost cartată și explorată în anul 1952 de catre I. Viehmann si M. Bleahu. Clubul Z Oradea preia explorarile în 1973. O echipă condusă de Liviu Valenaș descoperă continuarea peșterii, explorează și cartează aproape 10 km de galerii. Prin joncțiunea cu Peștera Neagră lungimea totală ajunge la 12 048 m. Peștera de la Zăpodie drenează în subteran întreaga apă din Gropa de la Bârsa. Cursul Sudic, care vine din Peștera Neagră, drenează bazinul închis Ștevia Lupii, pâraiele central-sudice din Groapa de la Bârsa
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
m lățime și 45 m înălțime. Întreaga gamă de formațiuni carstice poate fi întâlnite aici, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, coloane, etc. Dupa 700 m galeria se termină cu Lacul Sifon. Acesta a fost trecut de scafandru autonom în 1974 făcând joncțiunea cu Peștera Neagră. Peștera este foarte periculoasă din cauza posibilelor viituri, se recomandă numai speologilor experimentați. Sunt necesare costume impermeabile, surse multiple de iluminat, corzi, blocatoare coborâtoare, barcă, pitoane.
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
fie încheiată. Stessel, Foch și Smirnov au fost judecați la curtea marțială la întoarcerea la Sankt Petersburg. Nogi, după ce a lăsat o garnizoană în Port Arthur, a condus restul armatei de 120.000 de oameni spre nord pentru a face joncțiunea cu mareșalul Oyama la bătălia de la Mukden. Faptul că japonezii au capturat Port Arthur și că ulterior au câștigat bătălia de la Mukden și bătălia de la Tsushima l-a determinat pe președintele SUA Theodore Roosevelt să depună eforturi pentru a arbitra
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
în noaptea de 11 iulie. Fronturile sovietice erau pregătite acum să lanseze contraatacul. Planul germanilor la Prohorovka era de a continua cu planul general al campaniei "Citadela" obligând forțele defensive sovietice din sud să se deschidă și de a face joncțiunea cu ramura nordică a încercuirii la Kursk. Atacul a coincis cu un efort al "48 Panzerkorps" de a traversa râul Psiol către sud-vest. Gara Prohorovka era principala țintă a atacului. Se spera că ocuparea ei ar putea permite o pătrundere
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
Arthur St. Clair și Isaac Sherman. În urma lor, venea brigada lui John Cadwalader și apoi cea a lui Daniel Hitchcock. Cornwallis îi trimisese lui Mawhood ordin să aducă regimentele britanice al 18-lea și al 55-lea și să facă joncțiunea cu armata sa la orele dimineții. Mawhood ieșise din Princeton să îndeplinească ordinele când soldații săi au urcat pe dealul aflat la sud de Stony Brook și a văzut grosul armatei americane. Neputând să estimeze dimensiunea armatei americane din cauza dealurilor
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
pe unii și luându-i pe alții prizonieri. După un timp, Washington s-a întors și s-a îndreptat spre Princeton. La marginea orașului, regimentul al 55-lea a primit ordine din partea lui Mawhood să se retragă și să facă joncțiunea cu regimentul al 40-lea în oraș. Acesta era pe poziție chiar la intrarea în oraș, pe marginea unei prăpastii. Regimentul al 55-lea a luat poziții la stânga regimentului al 40-lea. Un pluton din regimentul al 55-lea a
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
a eșuat însă atunci când flota franco-spaniolă condusă de amiralul Villeneuve nu a reușit să obțină rezultate mulțumitoare în timpul bătăliei de la Capul Finisterre, desfășurată pe 22 iulie 1805. Escadrele din Brest și Rochefort au eșuat în încercarea lor de a face joncțiunea cu flota principală a lui Villeneuve, iar aceasta s-a întâlnit pe neașteptate cu o escadră britanică în largul Capului Finisterre. Bătălia respectivă (rămasă în istorie și sub numele ""la bataille des Quinze-Vingt"", pentru că s-au înfruntat 20 de nave
Războiul celei de-a Treia Coaliții () [Corola-website/Science/319953_a_321282]
-
Aragonite (-77), reușindu-se depășirea și a acestui ultim obstacol în august 1991. În 1992 se ajunge la un sifon situat la cota -273 m până unde se măsoară o lungime de 1446 m. În luna august, 2008 se face joncțiunea între "V5" și o alta peșteră din apropiere, Frigiderul lui Gigi, creând o arie explorabila, în galerii, care însumează, estimativ, mai mult de 50 km și care se întinde, practic, sub întreg Platoul Padiș, în toată zona turistică. Potențialul Peșterii
Peștera V5 () [Corola-website/Science/318886_a_320215]
-
reprezintă ecartament larg (1.520 mm) și 14 km cu ecartament normal (1435 mm). Pe căile ferate moldovene se circulă cu o viteză de până la 90-100 de km/h, pe multe porțiuni viteza maximă fiind de 60-70 km/h. Principalele joncțiuni feroviare ale Republicii Moldova se află la Chișinău, Ungheni, Ocnița, Bălți și Basarabeasca. Legăturile externe directe cu Odesa (în Ucraina) la Marea Neagră și cu orașele românești Iași și Galați interconectează rețeaua republicană. În perioada de după 1945, căile ferate basarabene au trecut
Calea Ferată din Moldova () [Corola-website/Science/318945_a_320274]