42,645 matches
-
cu poporul ales, îngerul Uriel coboară îndată din cer și-l pune la punct: un biet muritor nu poate pătrunde în tipul specific de „judecată” al divinității. Ezdra îl judecă pe Iahve după măsura minții omenești; Iahve, în schimb, va judeca lumea după nemăsura iubirii dumnezeiești (4Ezdra 5,40). Totul este pregătit dinainte, iar una dintre funcțiile esențiale îndeplinite de vizionari (pe urmele profeților) constă în „deconspirarea” măcar a unor fragmente din acest plan divin. Vizionarul intră în posesia unor cunoștințe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sfinți ai lui Dumnezeu „pot atinge un asemenea grad de decădere”. Nu exclude totuși posibilitatea ca anumite spirite venerate de păgâni, așa cum ar fi silvanii și faunii, să fie capabile de asemenea practici contra naturii. Dar se ferește să le judece. În ultimă instanță, în ochii săi, această chestiune de ordin teologic își găsește o soluție dintre cele mai rezonabile, dacă este abordată din punct de vedere filologic. Într-adevăr, spune el, numele de înger, în sensul său grecesc de „mesager
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
serios școliți într-ale filologiei, istoriei și teologiei. Există o singură excepție, un singur agnostic în grupul nostru, dar atât de bun cunoscător al limbii grecești și al tradiției creștine antice, încât îl prefer oricărui pios semidoct. Doar Dumnezeu poate judeca și alege în asemenea cazuri. Faptul că acest prieten agnostic a acceptat să traducă Biblia alături de noi este, pentru mine, un semn divin. Prin caracter, prin bun-simț, prin smerenie cărturărească, omul acesta îmi pare uneori mai creștin decât noi toți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
i-a poftit zâmbind: ― Intrați, vă rog. Sunteți așteptați de plutonul de execuție!... Când au făcut primul pas peste prag, au fost Întâmpinați cu voie bună de cei veniți cu o clipă mai devreme... ― Ia să stăm strâmb și să judecăm drept. Să vedem dacă nu lipsește vreunul la apel: Așaaa. Tata Toader este, mama Maranda e prezentă, domnul profesor cu ai lui e de față, Gruia cu familia nu lipsește. Parcă ar mai fi trebuit să fie totuși cineva... Cine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În acest sector e liniște de mai multă vreme. Altfel nu ședea el iepurele Între liniile frontului” - a judecat pe bună dreptate Undiță. După spaima trasă, am pornit să Înaintăm și mai atenți. Cu pași de pisică, ne apropiam de gară. În preajma ei se auzea mișcare de trenuri. Din când În când, vedeam câte o garnitură de marfă care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să treci pe lângă prieteni ca vodă prin lobodă” - l-a prevenit gândul de veghe. „Uite de ce n-are ursul coadă și vulpea o are prea lungă”. „Mai la obiect, cumetre. Se poate?” - a cerut gândul de veghe. „Fiindcă tu Îi judeci pe ceilalți luându-te pe tine drept etalon”. „Mă străduiesc să fiu drept pe cât pot. Când voi greși nu ezita să mă faci atent, prietene”. „Fiindcă tu pentru mine reprezinți un rău necesar, te-aș ruga să-ți iei un
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acum vreau să-ți văd fruntea senină și pasul liniștit, domnule lector!...” „Un bob zăbavă, vecine. Să așteptăm cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o fi cu „Magna cum laude”, important e că ai făcut pasul! ― Știi foarte bine, draga mea, că speranța moare ultima. Așa că eu sper ca totul să fie bine. Acum nu-mi rămâne decât să aștept verdictul celor puși să judece răspunsurile mele. Orice aș face de acum Înainte, nu mai pot influența cu nimic rezultatul examenului... Ce face Tudorel? ― Probabil că așteaptă și el ca „tati” să se Întoarcă acasă „sub scut”. ― Mă bucur să aud acest dicton. Și sper
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o expresie de umilință. În locul temutului ofițer din poliția politică a regimului rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi el cu un glas de om chinuit. Am greșit... Vă cer iertare!... Fiule..., rosti Mișu Leibovici, dând să se ridice de pe scaun. Aronică se apropie de fratele său, Levi și îi întinse mâna. Levi îl privi lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu toate elementele reacționare, retrograde și fasciste din România!... Asta a făcut domnul Titel Petrescu!... Deci, tovarăși, noi am face o mare greșeală, dacă le-am da drumul din închisoare acestor trădători ai cauzei muncitorești!... Justiția noastră populară i-a judecat și i-a condamnat definitiv. Să-și ispășească ppp...edeapsa!... Ei, problema e ceva mai complicată puțin, Ceaușescule, obiectă Maurer. Vorbea foarte liniștit, ca cineva care, fără patimă și fără părtinire, chibzuise îndelung la toate aceste lucruri. Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
după ce-i ascultase pe colegii săi de partid și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l pe profesor cu un zâmbet abia vizibil în colțul buzelor: Eu înțeleg bine lucrurile astea, Miroane, dar, vezi tu, Stalin de-abia s-a dus și noi mai avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Trebuie s-aveți încredere în ea, așa cum am și eu! Dar dacă Pătrășcanu va fi condamnat, în ciuda nevinovăției sale dovedite?... Atunci înseamnă că s-ar face o eroare judiciară, conchise calm Gheorghiu-Dej. Dar dumneata fii convins că tribunalul îl va judeca pe Pătrășcanu fără părtinire și nu-l va scoate vinovat, dacă se va dovedi nevinovat! îl asigură el și se sculă de la masă, pentru a da de înțeles că întrevederea se încheiase. Acum trebuie să plec la "Republica"..., mai zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zisese, "dar ai destulă vreme ca să cunoști și supărările". De unde era ea să știe atunci că prezicerea avea să se adeverească cu vârf și îndesat!... Cu câteva săptămâni în urmă, maica stareță o chemase iarăși la ea, ca s-o judece și s-o certe pentru câte nu făcuse și nici cu gândul nu gândise. Că făcuse și că dresese, că sucise și că-nvârtise, mă rog, tot felul de clevetiri și de scorniri, ba și morții din groapă-i dezgropase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e greu de trăit, oricât de răbdător și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și de iertător ai fi... Și uite-așa, își pusese la bătrânețe ("nu ești bătrână, tușico!" protestă Mariana) traista-n băț și se dusese să bată la ușa înalt prea fericitului, să o judece el pentru păcate, dacă era de judecat, și să-i ceară dezlegare de legământul călugăresc ori, de nu, să binevoiască prea sfințitul s-o trimită la ascultare în altă parte, unde-ar fi socotit de cuviință. Înalt prea fericitul, însă, o primise prea bine și binevoise a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai făcut să credem c-o să auzim o poezie de-a ta! se auzi un glas îndrăzneț de fată. Victor își răsuci mirat capul înspre locul de unde se auzise glasul. Cea care vorbise astfel era o studentă din primul an, judecând după faptul că își purta încă uniforma de elevă și peste părul împletit cu grijă în două cozi groase avea petrecută o bentiță albă. Dar ochii negri și vii, psihologia feței, precum și felul cum vorbise sugerau cu totul altceva. Fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Dora deschide bine urechea. După cum vă spuneam, nici Dragoș nici eu nu am putut termina studiile superioare. Dragoș era în anul trei la Conservatorul din Iași, iar eu în anul unu la Istorie. Atunci, în anul 1956, a fost tata judecat la tribunalul din Suceava și condamnat la cincisprezece ani de muncă silnică. Colaborarea cu "Sumanele negre", rezistența anticomunistă din munți, cred că ați auzit despre astea. La Dorna și apoi la Putna au activat celule foarte active. Abia peste ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Iar acum... Cu numai o zi în urmă îl condamnase fără nici o rezervă că o trădase pe mama. Dar pe măsură ce o cunoaște pe Teodora sentimentele ei se schimbă. Și-apoi nu poate ignora că ea însăși a trădat și îl judecă cu o altă măsură. "Tel père, telle fille..."6 își reproșează totuși cu amărăciune. Teodorei nu îi scapă frământările prin care trece Dora și își oprește povestirea prin invitația de a vizita "domeniile". Se anunță schimbarea vremii. O spun oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
spune toate astea Dorinei ? Poate înțelege o fiică frământările amoroase ale tatălui ? Poate accepta că și tatăl mai poate fi îndrăgostit ? Și oare memoria Dorei să fie umbrită de noua mea legătură ? Eu simt că nu, dar Dorina mă va judeca, mă va judeca aspru." Dar, iat-o. E singură. "Oare de ce nu și Alex ? Mi-ar fi fost mai ușor." gândește Victor. A coborât sprintenă din tren. S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dorinei ? Poate înțelege o fiică frământările amoroase ale tatălui ? Poate accepta că și tatăl mai poate fi îndrăgostit ? Și oare memoria Dorei să fie umbrită de noua mea legătură ? Eu simt că nu, dar Dorina mă va judeca, mă va judeca aspru." Dar, iat-o. E singură. "Oare de ce nu și Alex ? Mi-ar fi fost mai ușor." gândește Victor. A coborât sprintenă din tren. S-a făcut și mai frumoasă și seamănă, ce ciudățenie, atât de bine cu Alindora ! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
unor termeni vehiculați în expunere, a dat-o pre limba oficială: Cu dictatura proletarului nu te joci, măi tovărășele! Că de te joci, devii domn cât ai zice pește! Și ești trecut la chiaburi! Și ești îngrădit!.. Și lichidat!.. Și judecat! Ca atare, luați bine seama la spusele mele! Că altfel vă puteți alege cu pecetea de vrăjmași periculoși, cu toate urmările pentru întreaga familie până în al șaptelea neam. Prin urmare, toate grânele se transportă la arie! Cotele de lână, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
catedra de limba germană la o școală din zona de munte a raionului Rădăuți. La examenul de stat nu s-a putut prezenta nici atunci și nici în următoarele trei-patru sesiuni, că doar era parte în dosarul Müler care se judeca mai de fiecare dată în perioada examenelor. Așa că, în final, s-a declarat mulțumit cu ceea ce a realizat și cu ceea ce i s-a oferit. * * * După un proces de lungă durată, stresant și epuizant, cu zeci și zeci de martori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
curând vei afla o veste de douăzeci de puncte! Cică boss-ul cel mare i-ar fi pus gând rău directorului de acolo și vrea să-l lichideze în regim de urgență. În două săptămâni e gata!.. Dosarul se va judeca imediat, că prejudiciul depășește cu mult suma critică de condamnare la moarte. Eu l-am ajutat pe nefericit prin arestul poliției să-și recunoască complicitatea la marea daună adusă întreprinderii prin sustrageri, furturi, delapidări, neînregistrarea unor intrări și ieșiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
felul de rugăciuni, de parcă te-ai crede sfânt, că-i poruncești lui Dumnezeu, că te tragi de bârnețe cu Atotputernicul, îl dojenea, chiar și în public, uneori, preotul. E Dumnezeul meu, replica bunicul. Să-L lăsăm pe El să mă judece, să mă pedepsească sau să mă premieze... Știi, Z, atunci când încerc să-mi oblojesc vânătăile singurătății, îmi revine mereu în minte fraza aceea din finalul rugăciunii de seară a dragului meu bunic: "Nu-i depărta prea mult, Doamne, de prispa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți zece avangardiști așa ne place nouă să credem că suntem... la Bruxelles. În dulcele stil... artistic, după expoziție a urmat un cocteil. Știi cum e: uneori aceasta este cea mai importantă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]