2,595 matches
-
corespunzătoare justelor exigențe democratice ale popoarelor; după ce Pontiful a fixat ipotezele necesare unei noi reorganizări internaționale bazate pe victoria: a) asupra urii care divide popoarele; b) asupra neîncrederii care împiedică înțelegerile; c) asupra utilitarismului ridicat pe baza dreptului; d) asupra lăcomiei de a acapara izvoarele economiei; e) asupra egoismului care obstrucționează colaborarea fraternă dintre cetățeni și popoare. În baza acestora, papa a convocat o cruciadă generală a tuturor conștiințelor, din orice sector, care vor să colaboreze pentru salvarea omenirii. Așadar, tot
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cruciadă generală a tuturor conștiințelor, din orice sector, care vor să colaboreze pentru salvarea omenirii. Așadar, tot Biserica se ridică pentru tutelarea libertăților umane, economice, sociale, politice, morale sănătoase, pentru a zdrobi sclavia urii, a forței brutale, a egoismelor, a lăcomiilor, adică a patimilor umane; și, dacă pentru o operă de o așa însemnătate invocă colaborarea tuturor conștiințelor drepte, imaginați-vă cât de mult se bazează pe cei care sunt preoții săi. Este ceasul să fim uniți zdravăn în jurul Bisericii, ca să
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
să nu devină cauză de păcat. În realitate, prin natura sa, bogăția este lucru bun și foarte folositor societății umane, cu condiția să se afle în posesia unor persoane binefăcătoare și generoase și să nu slujească leneviei celor vicioși, nici lăcomiei celor avari și astfel să fie distrusă, în aceiași măsură, dacă e păzită de aceștia ori risipită de aceia. Poate că există unii bogați care, deși nu vor să-i ajute pe sărăcuții Bisericii cu oferte, totuși observă celelalte porunci
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pentru gaz? Parcă revăd scena. O fâșie din lumina lunii albea, în parte, odaia. Eu rupeam în două pâinea care-mi ardea degetele și dedeam o jumătate lui Doicescu. Fiecare stând pe marginea patului său, mâncam în tăcere și cu lăcomie pâinea care fumega și care la 23 de ani nu prea cădea greu la stomah... Apoi luam cana, mergeam pe sală unde se afla o putină cu apă de băut bătută cu piatră acră, și mă întorceam în odaie. Eu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
făcut cu aclamații. În viața politică, un om nu poate avea o mulțumire mai mare decît aclamarea populară. Credeam atunci, la începutul anului 1934, că mă uneam cu Ismail pentru totdeauna. Nu-mi dădeam seama că în vara lui 1940, lăcomia barbară rusească va răpi din nou Basarabia și Ismail, iar mai tîrziu în 1944, întreaga Românie. 40 În dimineața zilei de 28 februarie 1935, la Sinaia, în biserica mănăstirii, a avut loc căsătoria mea cu Micaela. Nunta a fost simplă
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
el „de-a împunsul” l-a răsturnat de pe prag. Câinele cu bucata de carne în gură, văzându-și umbra proprie în pârâu, lăcomind și la bucata altuia, s-a repezit după ea, dar pierzând bucata proprie, ne-a învățat că „lăcomia nu-i bună”. A declamat frumos o poezie, Mama de Carmen Sylva, cu strofa: „Pe lume nu-i nici un cuvânt Atât de-adânc și-atât de sfânt Ca ... Mama.” Din matematică a făcut operațiunile toate, în cadrele numărului 50 cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
și lucra "sesia" care se întindea nu mai puțin de vreo douăsprezece hectare de pământ. Cultiva cereale, plante tehnice, furaje și toamna avea hambarele pline cu de toate. Dar, de ce avea, de aceea-și dorea și mai mult. Vorba aceea: "Lăcomia măsură n-are". Mie mi-a rămas în minte păunul și păunița din ograda preotului. De câte ori treceam pe la poarta lui, mă opream să admir păunul cum își rotește coada, cu câtă măiestrie se urca pe știubeiul fântânii și scotea niște
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
meu erau mari, roșii și coapte. Îmi venea să le aleg pe cele mai frumoase. Oltea mi-a dat o cârjă de fier și cu ea trăgeam spre mine crăcile încărcate. Mă întindeam cât puteam după mere și vroiam în lăcomia mea să culeg cu amândouă mâinile. Am lăsat scara sprijinită de trunchi și fără să-mi dau seama, am aterizat destul de sus. Mama mi-a zis că nici nu mă observă printre crengile dese și încărcate. Mi-a atras atenția
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
bătrâna s-a lăsat ispitită de frumusețea chimonoului. Din păcate, ea nu s-a mulțumit numai cu atât, ci mai dorea și alte lucruri. De aceea, l-a îmbătat pe bărbat și i-a furat ciocanul magic. Când a văzut lăcomia bătrânei, bărbatul și-a dezvăluit adevărata identitate. Văduva, auzind că are în casa ei un căpcăun, a izbucnit în țipete, încercând să-l alunge cu ce avea la îndemână. Așa a nimerit un vas cu fasole. Demonul, speriat de țipetele
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
au nici o putere și noi suntem aproape acasă. Ajun gem imediat și bem o cană de lapte cald. Nimic nu-i mai bun decât laptele cald când ești nedormit decât, poate, o cană de vin rece. — Taci, blestematule, numai la lăcomia pântecelui Îți stă gândul, În loc să-ți ostenești trupul cu nevoințe ascetice și să te Îngrijești de mântuirea sufletului. În loc să te rogi umilit și În tăcere, răcnești cât te ține gura și poftești desfătări care te vor duce cu siguranță În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Întâmplarea asta“, Își spuse. Urs luă Încetișor copilul din coșuleț, Își muie degetul În laptele cald și-l trecu peste buzele Încă Învinețite ale pruncului. Ca prin farmec, fețișoara Încrețită se destinse și o limbă mică și trandafirie supse cu lăcomie picăturile alburii. Urs simți dintr-odată cum o căldură binefăcătoare Îi copleșește inima. Mila pe care o simțise pentru biată făptură nevinovată Începea să se prefacă Într-un sentiment nou, cum nu mai cunoscuse, și care-l trezea din letargia
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ani, trăiam zi de zi sub teroarea acestei gorile pseudo-pedagogice. Vă puteți imagina cât de armonioasă și înfloritoare se dezvolta personalitatea unui copil sub privirea acestei caracatițe monstruoase??? Dumnezeule!!! S-a sunat. Monstrul a trecut pe lângă mine, sugându-și cu lăcomie resturile mizerabile din cariile putregăite și s-a îndreptat spre cancelarie, proiectându-și pe zidul alb al holului umbra dizgrațioasă de Quasimodo. Trebuie să vă fac o mărturisire care, venită din partea unui ortodox ratat, vă va șoca într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
inițială. Iar noi, copiii, cum eram în picioare în fața gemulețului, ne-am bulucit unii într-alții căutând speriați cu mâinile întinse vergelele gemulețului pentru a nu ne prăvăli grămadă la podea. Reveniți din echilibrul dinamic la cel static, priveam cu lăcomie "dincolo", prin gemulețul care delimita, material, concret și dureros, spațiul liber și infinit de cel limitat, claustrat și sub pază militară, în care ne aflam. Deodată, s-a auzit uruitul ușilor care se deschideau cu zgomot, Acestea erau construite din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vechile continente și În special Europa au realizat că era o lume nouă, care se arăta așa prin particularitățile reliefului, climei; prin. fizicul și modul de viață al băștinașilor. Bogățiile găsite acolo de către navigatorii acelui timp au stârnit interesul și lăcomia regilor și Împăraților, dar mai ales speranța oamenilor În nevoi și cu aspirații la un trai mai bun. Așa a Început popularea continentului miraculos, care a progresat lent până către sfârșitul secolului al XVIII-lea, din cauza dificultăților de transport maritim
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În timpul nostru poate constata după un scurt studiu, că aceste principii fundamentale Încă funcționează, poate nu cu aceeași rigurozitate ca În secolul al XIX-lea și Începutul secolului XX, pentru că au apărut În timp și factori disfuncționali Între care găsim lăcomia, specula, evaziunea, abuzurile financiar salariale, la care se adaugă producerea banilor fără marfă. În esență de aici au plecat marile crize, chiar de la sfârșitul secolului al XlX-lea, care trebuie să ridice un serios semnal de atenționare pentru viitorul societății
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
obligați să existăm. Iar conștientizarea misiunii și metodele urmate s-a întâmplat diferit, funcție de om, funcție de Spirit. Alături de noii mei prieteni (îi pot numi fără reticențe - frați) mi-am însușit o nouă înțelegere asupra lumii și m-am hrănit cu lăcomia nesătulului din marea tartă a înțelepciunii oferită și descifrată nouă de către Mama noastră spirituală - SHRI MATAJI NIRMALA DEVI. Prietenii mei, Ana și Aurel. Pe soții Ana și Aurel F, ei fiind prin însăși natura lor ceva mai retrași și mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Kundalini, trebuie să ne formăm o memorie nouă, sahaj, o memorie neîntinată de nimic din frivolitatea din jur. Mie, Shri Mataji mi-a dat mobilul ce-mi conferă forța de a mă detașa de acești stimuli exteriori - numiți-i ispite, lăcomie, neiertare... Shri Mataji nu mi-a oferit doar mobilul, ci mi-a pus și ceva în loc (a stimulilor exteriori): descoperirea lui Kundalini, a vibrațiilor, a liniștii venite din interior, a bucuriei (aparent abstracte) provenită din imaterial, a plinătății inimii. Înafara
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
scriau decît pe ocolite altădată sau pur și simplu treceau sub tăcere. Noi am ajuns la libertatea în creație pe care unii din noi o visau, la literatura pe care Lenin o prezicea: "Aceasta este o literatură liberă, pentru că nu lăcomia și carierismul, ci ideea socialismului și simpatia pentru cei ce muncesc vor face să se înroleze în rîndurile ei noi și noi forțe. Aceasta va fi o literatură liberă, pentru că ea nu va servi unei eroine suprasătule, nu celor zece mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și care se va schimba, în a doua parte a deceniului VI din secolul trecut în "România literară") atenționează asupra teoriilor diversioniste despre o așa-zisă pauză în lupta ideologică. Grijuliu cu adevărata libertate de creație, care implică eliberarea de lăcomia editorului burghez, Paul Georgescu crede că arta nu este o marfă, ci o misiune; misiune ce rezultă din înțelegerea necesității istorice de a lupta pînă la capăt pentru desființarea exploatării omului de către om, de a lupta pentru fericirea omului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se cheamă politică. Or, eu, domnule Eliade, eu cânt pentru toți oamenii, și români, și evrei, și negri, și unguri, și turci, și aromâni, și ruși ! Iar asta nu pentru un succes mai mare, mă acuzați nedrept de o presupusă lăcomie, însă vă contrazic, nu mă cunoașteți, mie un singur buzunar îmi ajunge, puteți întreba pe orișicine m-a cunoscut cu adevărat, cât despre zvonuri, numai de bine. Răutățile și mojiciile oamenilor simpli sunt doar însemnele unui om de succes, nicidecum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și educație. (Este, Încă o dată, poate, nu inutil de a observa cum, Într-unul din romanele de Titus Popovici, Setea, prezent În manualele școlare vreo patru decenii și „normă” a indicațiilor „superioare”, autorul nostru - ins inteligent, talentat Însă corupt de lăcomia unei glorii iuți și totale - face elogiul tocmai acestui „cutremur” social, În care lumpenul satului și acoliții săi Îl izgonesc pe primar, la propriu, din comună, iar pe „bogătani sau chiaburi” - adică pe cei așezați și cu prestigiu În comună
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cetățeanul „mărunt”, birocrația ca o altă formă de corupție și care l-a Împiedicat și dezarmat adesea pe investitorul străin să se abată și pe plaiurile noastre. Vorbesc de realul investitor, și nu de acei aventurieri care au folosit abil lăcomia stupidă a guvernanților pentru a face contracte „bidon”, șosele care se deteriorează În câteva luni sau antrepriza unor fabrici În care nu investesc un leu, folosindu-se de aceste proprietăți pentru a obține alte credite frauduloase! Etc. etc.! Sigur, corupția
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lume, a păstrării tradiției. Este - ceea ce eu cred și azi că ar fi - rolul unui partid al ardelenilor: de a sta și a activa mai ales În opoziție, cea parlamentară, se’nțelege! Unul din semnele de diletantism - dar și de lăcomie, de carierism deșănțat! - În lumea politică de după ’89 este ne-Înțelegerea rolului extrem de important al opoziției. Întrebați, nu puțini candidați la „putere”, șefi sau nu de partide, afirmă că „luptă pentru putere”, prin aceasta Înțelegându-se puterea executivă, guvernarea, deci
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
națională”, căzând cam În aceleași „erori” pe care le condamnaseră „aspru” la rivalii lor politici și pe care le confundaseră cu sârg, atunci, În lunga și dificila lor campanie electorală, cu „moravuri ce țin de o lume dispărută”: corupție și lăcomie de devize, nepotism tot mai insolent, incapacitate de administrație și de gerare a unor fenomene atât de complexe și de „organice” cum sunt cele ale unei țări care, mai ales, iese dintr-o surpare uriașă politică, purtând Încă semnele nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
să mai crezi, Încotro să-ți mai Îndrepți ochii?!... Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare tristă Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie, redă-mă! Cânta Încă o dată poetul nostru național
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]