179,812 matches
-
sonete, după ce mai încercase, sporadic, această formă fixă e, poate, tot o probă a aspirației spre o anumită stabilitate și o mai bună articulare a expresiei de sine. Întâmpinat cu destule rezerve în epocă, scrisul lui Ilarie Voronca, n-a lăsat totuși indiferentă critica românească reprezentativă. Nonconformismul său a șocat și a nedumerit de multe ori, slaba coagulare a unei bune părți a operei a atras rezerve, n-au lipsit nici ezitările și erorile de situare. Cea mai spectaculoasă rămâne a
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
de a tempera și a echilibra prea marea adeziune, sau dimpotrivă, prea marea distanțare față de istoria povestită, ea este chiar ezitarea, balansarea, oscilarea între adeziune și distanțare. Dacă ironia este, după unii, indice de modernitate prin relativitatea pe care o lasă să planeze peste valorile stabilite, șăgălnicia este pentru partizanul modernilor, care a fost Perrault, chiar această ireverență față de autoritate, stabilită de timp - pentru antichitate, de tradiție - pentru povestea populară, de tirania modei - pentru poveștile cu zîne. Șăgălnicia perraldiană se face
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
sub formă de parodii, pastișe, continuări, adăugiri, răsturnări, deturnări, adaptări, replici de tot felul, marcate de fantasmele și stilul diverșilor autori, de módele și tendințele diverselor epoci. Să vedem, chiar și în fugă, cîteva replici, devenite și ele celebre, care lasă deschisă seria, pe care am putea să o numim, în termenii lui Genette, Perrault în palimpsest. Raliindu-ne la părerea lui Gérard Macé și a multor altora că poveștile lui Perrault sînt mai ales o lectură pentru adulți, nu ne
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Pierre Gripari Alba Frumoasa din Pădurea Trezită, la Pierrette Fleutiaux Regina din Pădurea Adormită, sau la Geneviève Brisac Frumoasa în Pădurea Adormită, tot atîtea jocuri intertextuale dar și remodelare de narativ și simbolistică, plasate în diferite tipuri de modernitate. Vom lăsa la o parte cele două versiuni cu viziune puternic sexualizată, ale provocatoarei Catherine Millet pentru Riquet cel Moțat, dar vom pomeni în această joacă atrăgătoare cu povestea perraldiană, versiunea deturnată, ironic ecologică, a lui Tournier la Degețel, cea fantasmatico-erotică a
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
un protest al unor oameni care nu-și mai pot face meseria de gazetari în orașul în care a început revoluția. Cît de gravă e situația și la Timișoara, dar și în alte localități ale patriei unde ziariștii nu se lasă intimidați nu știu decît acești oameni care au ajuns să-și facă meseria riscîndu-și viața. Pînă nu demult, unii dintre baronii locali se mulțumeau cu amenințări, de cîteva luni încoace au trecut la fapte. Nu se poate demonstra nimic deocamndată
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13314_a_14639]
-
sensibil la dimensiunea interioară a momentelor surprinse. În raport cu excesul liric al memoriei, se povestește relativ puțin în aceste proze mai mult statice și reflexive. Ficțiunea în sine este, așadar, pretextuală. De aici și senzația unei atmosfere oarecum misterioase; decupajele poetice lasă impresia că ar putea înfățișa mai multe, că sfârșesc mai mult aleatoriu. Sorin Catarig ar putea scrie roman, însă, contrar opiniei din prefață a lui O. Nimigean, are nevoie exact de niște strategii de seducție. Eventual o poveste centrală suficient
Un posibil romancier by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13318_a_14643]
-
în tinerețea lui comunistă închis împreună cu viitorul dictator și a cunoscut din interior sistemul comunist pe care îl analizează, ca puțini alții, în cartea lui. Înainte de 1989 Pavel Câmpeanu a publicat în străinătate lucrări despre regimul din România. Dispariția lui lasă un mare gol. Dumnezeu să-l odihnească! * Într-un excelent număr din L.A. and I. (24 noiembrie), dl Dan C. Mihăilescu se desparte, în editorial, de cîteva din observațiile cronicarului său teatral. Gest mai puțin obișnuit, într-o presă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
sectorului 5, Mihai Coandă, a fost devastată.” Explică Adevărul, citând cuvintele primarului Vanghelie adresate lui Barna: “Te arestez! Te dau afară din Primărie, că am în mînă consiliul general!” și se mai spune în articol “Cum Barna nu s-a lăsat impresionat, martorii spun că primarul celui mai murdar sector a vrut chiar să-l lovească pe viceprimarul general însă a fost oprit de o mână de fier din partid”. La asta chiar că nu mai există comentarii, cu atît mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13315_a_14640]
-
în continuare reținerii, dar din care am remarcat-o pe Luminița Erga în Veta și pe Silviu Biriș în Rică Venturiano (de neuitat în acest personaj al lui Caragiale!). Cred că și Constantin Cotimanis - Alb Împărat și Moș Toader - nu lasă deoparte nici un efort de a-și abandona fasonul binecunoscut și de a se duce în zone neexploatate. Cu mult farmec. Rămîne cumva într-o notă stridentă, deși diminuată la cea de-a doua reprezentație pe care am văzut-o eu
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
de prim-plan ale societății civile au jucat fraudulos. Nefericitul caz Doinaș constituie doar cea mai recentă dezamăgire dintr-o serie funestă. E greu să mai fii convingător în raport cu profitorii comunismului când ai de înfruntat rânjetele lor satisfăcute: „Hai, bă, lăsați-o mai moale cu textele despre moralitate! Vă avem la mână pe toți! Cei mai buni dintre voi au turnat cu nemiluita la cei mai proști dintre noi!” Când ești lăsat în off-side în felul acesta, evident că-ți vine
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
când ai de înfruntat rânjetele lor satisfăcute: „Hai, bă, lăsați-o mai moale cu textele despre moralitate! Vă avem la mână pe toți! Cei mai buni dintre voi au turnat cu nemiluita la cei mai proști dintre noi!” Când ești lăsat în off-side în felul acesta, evident că-ți vine să dai de toți pereții cu CNSAS-ul și cu legea deconspirării cu tot! Nu am decât două explicații la genul de comportament pe care, din nefericire, l-a ilustrat și
Procesul comunismului? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13316_a_14641]
-
și impregnate de un scepticism post-metafizic, în cazul lui Radu Toma, ori aflate într-un cuceritor balans între detaliul revelator și scînteia speculativă, ca la Ioan Pânzaru, autorii spun foarte multe despre ei înșiși, reușesc să fie autentici și să lase în urmă, fără s-o uite nici o clipă însă, convenția academică. Cei doi ar fi putut fi, în viață, scriitori. Textele lor se citesc întotdeauna cu plăcere, sînt provocatoare intelectual, au un mod de adresare personal care devine stil. Poți
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
oficială a PSD. Ca partid politic, PSD nu deține însă adevărul istoric și nu poate pretinde ca noi, toți, să fim de aceeași părere cu el în privința unor momente însemnate din trecut sau din prezent. E ciudat că PSD își lasă purtătorul de cuvînt să iasă în public cu asemenea enormitate. Oare dl Năstase s-a gîndit, fie și pentru o clipă, între două voiajuri la Berlusconi sau la Sascut, ce implicații are comunicatul semnat de către dl Agathon? Cînd un ziarist
„Europa liberă“ nu mai este by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13308_a_14633]
-
lecții, pomenește de cazul unui pictor ce pictează tablouri care nu-și pot găsi un loc convenabil pentru a fi agățate în perete și despre care critica afirmă că ar fi inaccrochables, de neagățat, de nepus pe perete, iar Hemingway lasă cuvântul, îl repetă numai în limba franceză, cuvânt ce va face carieră în scrisul său de mai târziu, reluat și de critica mondială... Ceva poate fi deci accrochable, cuviincios adică, de expus, de publicat, și ceva este inaccrochable, adică scandalos
Strada Jean Zay by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13325_a_14650]
-
un salon de carte la Viena. Semăna cu Tîrgul Gaudeamus, cu o mare și importantă diferență: avea garderobă. Treceai destins printre standuri, cu mîinile libere, răsfoind cărțile care te interesau, fără să asuzi sub blănuri (vorba vine). Cei cîțiva bănuți lăsați după plac, dar obligatoriu, garderobierei erau singurul tarif de intrare. La Gaudeamus, unde anul acesta intrarea a fost liberă, ar fi trebuit să semeni cu eroul acela dintr-un roman franțuzesc de capă și spadă, scris cu prea mare viteză
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
juriului Academiei drept un cronicar al secolului al XX-lea, un fin și plin de fantezie investigator al istoriei și al emoțiilor. Cea mai recentă scriere a lui Alexander Kluge s-ar intitula în traducere, Golul pe care diavolul îl lasă în urmă-i și ea atestă genealogia literară a autorului laureat: Kluge este un scriitor ieșit din “mantia lui Kafka”. Și fiindcă nu numai la scriitori, ci și la gînditori am făcut o trimitere directă - demnă de menționat este atribuirea
Premiile toamnei by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13330_a_14655]
-
ceea ce prin Occident, la marile tîrguri nu se întîmplă. Dar - se grăbește să adauge - e de înțeles, la cum merge vînzarea de carte în România, editurile n-au încotro, trebuie să facă negoț și la tîrguri ca să se descurce. Mă las furat de ce-mi spune și-l întreb de cîți bani a cumpărat cărți. “De peste 15 milioane, numai în primele două zile”. Cîți bani o mai fi lăsat la Romexpo până în ultima zi n-am izbutit să aflu. Revin la
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
încotro, trebuie să facă negoț și la tîrguri ca să se descurce. Mă las furat de ce-mi spune și-l întreb de cîți bani a cumpărat cărți. “De peste 15 milioane, numai în primele două zile”. Cîți bani o mai fi lăsat la Romexpo până în ultima zi n-am izbutit să aflu. Revin la întrebarea mea despre impresiile lui din România. Și-l aud spunînd că îi pare rău că a vorbit atîția ani împotriva lui Ceaușescu la “Europa Liberă”. Crezînd că
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
Ziua Națională, îi cer să fie mai explicit. “Pentru că de fapt, moșule, ăsta e adevăratul președinte al României, cel pe care îl merită mulți din țara asta. Nu numai cei care oftează după el.” Dacă a văzut că m-a lăsat fără replică, încearcă să mă consoleze: “Despre cărți, numai bine!”
“Despre cărți, numai de bine” cu N.C. Munteanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13332_a_14657]
-
în care nu crede nimeni. O gravitate de porunceală asezonată cu muzică de fanfară coboară asupra țării, încît oricît de bine dispus ți-ai începe ziua, pe la prînz te cuprinde o plictiseală de neînvins și, în locul unei obștești bucurii, te lași cuprins de o posomorîre tot mai nefirească. Serbarea oficială e, mai în fiecare an, strepezitoare. Prin măsurile de pază amintește de zilele de 23 August de odinioară. Iar dacă mai dă și un frig, totul devine și mai greu de
Ziua Națională by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13354_a_14679]
-
cu ochi foarte buni varianta constituțională, iar asta nu doar datorită firii lui tolerante, ci și din cauză că răspunderea absolutismului era foarte mare. Recunoștea că era prea comod ca să depună eforturile pe care le cerea succesul și prea laș ca să se lase învinovățit pentru toate greșelile. Întrunirea tuturor partidelor chemate pentru stabilirea procedurii s-a soldat cu transformarea celor prezenți, la solicitarea lui Pépin, într-un organ deliberator. O problemă foarte delicată a fost pusă pe tapet chiar din prima fază a
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
aici, băiete. Gîndește-te la chestiunea simplă a discursului televizat. Prevăd c-o să fii obligat să apari pe micul ecran în calitate de rege al Franței. - Și ce-or să facă? - Să zicem că președintele trebuie să țină o cuvîntare. Nimic nu e lăsat la voia întîmplării. Face o repetiție cu un expert în discursuri publice, în pronunție și în controlul emoțiilor; e antrenat de un om care și-a demonstrat valoarea cu vîrf și îndesat. - Ca Marilyn Monroe... - Mă rog, pe-acolo. Dar
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
rîndul ei cu o împunsătură de floretă în fesa dreaptă, au făcut destulă vîlvă, iar asta pe vremea cînd încă nu împlinise douăzeci de ani. Într-un articol din Souffrance, Clotilde a scris că avusese o carieră care nu-i lăsase timp pentru copilărie.
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
pline cu știri decupate, ca la arhiva ambulantă a unui muzeu al perisabilului, peste ce dau la pag. 108!? Cititorul anterior al cărții, poate chiar ultimul proprietar al ei, înainte de a o culege eu din vraful prăfuit al buchinistului, își lăsase notate părerile cu creionul pe marginea cărții. De la acea pagină, lectura s-a complicat plăcut. Ca într-un roman postmodern, îl citeam pe Cosașu urmărind în paralel reacțiile cititorului anonim și, la rîndul meu, îmi scoteam fraze din carte pe
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]
-
e rezon: / tot ce e liliac prea mare, pân-la cifra de-un milion, / de-i mai zice și vampir, trebuiî dat c-un elixir. / Cum zicea și Tipătescu, amic cu Brânzovenescu: / «Eu - vampir? Eu sug sângele poporului?» / N-o să ne lăsăm zevzeci, vom da iama-n lilieci!” șCe obsesii!ț Acest Intermezzo este și preferatul meu, dar, vorba lui Cosașu: „M-aș mira dacă cineva s-ar mira de ce relatez toate acestea...”
Eu, cititorul lui Cosașu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13328_a_14653]