2,387 matches
-
și eu, ca răspuns, simțindu-mi gâtul inflamat. - Mi-a spus să-l strig așa de-acum înainte. Continuau să șușotească. Nu puteam decât să mă zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide, uită-te la tăietura din palmă. A greșit mâna, Bret. Voia mâna care ținea pistolul, dar te-a ciupit de cealaltă mână.) - De ce? am întrebat, ezitant. Tu crezi că e viu? Îmi tremura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zâmbind surprinsă în timp ce am ieșit cu ea și i-am spus că vom fi „reuniți mâine“, înclinându-mă teatral. (Singura ființă frustrată de la 307 Elsinore Lane era Victor, care dădea târcoale prin grădină, oprindu-se din când în când să latre spre pădurea de dincolo de câmpul învăluit în ceață, fiindcă ceva lăsase în urmă niște urme.) Un vânt nou adia în jurul casei care părea mult mai pustie fără Jayne, dar ea se va întoarce, m-am gândit, cum stăteam în cada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Votca îmi surescitase simțurile. - Victor? am șoptit din nou, încercând să mă conving pe mine însumi. Robby tremura ca varga în spatele meu. Robby, nu e nimic. E doar câinele. Dar când am zis asta l-am auzit amândoi pe Victor lătrând afară. Conform lui Robby, în acest moment a început să plângă - când a realizat că ceea ce era pe hol nu era câinele lui. Am insistat. - Victor, vino aici. Vino aici, Vic. Era doar alcoolul care făcea concesii. Conform lui Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că toată lumea se uita la mine, așteptând ceva. Prezența câinelui părea să răspundă la întrebare, iar acest lucru era urmat de - o simțeam - stare colectivă de ușurare. - Ascultați, chestia aia n-a fost un labrador crem, bine? Câinele era afară lătrând. Nici măcar nu era în casă. Și câinele ăsta nu-i în stare să smulgă ușile din balamale. Din nou tăcere. După care ofițerul Clarke spuse: - Domnule Ellis, câinele era în casă - l-am găsit în bucătărie. Polițiștii au început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a schimbat prea mult. Am avut de luptat cu mulți obtuzi și mai ales cu acea Canalie, care punea piedici la tot ce se făcea bun fără să se pună sub „firma” sa. Treci peste răuvoitorii de acum! Câinii latră, caravana trece. Ai muncit prea mult și cu succes, dragă domnule Dimitriu, ca să nu ți se recunoască meritele. Ești omul providențial al orașului Flt. și păstrătorul pentru urmași ai zestrei lui culturale. Mergi Înainte, Însă cu cruțarea sănătății! Pe Horia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nimic sau înaintează cu brațele legănându-se pe lângă corp în loc să se oprească. Atunci vocea metalică devine urlet, vinovatul înmărmurește pietrificat, iar zăvozii de la picioarele stăpânilor lor, aflați de o parte și de alta a gheretei, se ridică în picioare și latră smucindu-se în lesă. Percheziția corporală era minuțiosă, dar parcă nu așa de high-tech ultima dată când am trecut pe aici, cu părintele Jean-Baptiste Humbert, care venea la lucru pe șantierul lui arheologic, un tumulus care a fost cândva capitala
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ocol și pe brațul Sulina. Sunt acolo rânduri liniștite de sălcii, și sate care par tihnite în pacea amurgului. În pulberea răscolită ca nouri ușori vin gospodarii de la câmp; trec și copii și fete, cu apă, se întorc vitele, mugind, latră cânii, zburdă caii; și într-un târziu se aprind lumini și prin ogrăzi pretutindeni, focuri mari de gunoae, ca s-alunge prin fum roiurile de țânțari. Itinerar dobrogean [PERSONAJE DIN BUNEȘTI] Doi moșnegi Vasile Blană și Neculai Prună Cum Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-o pe plaiu, tot cătră miază noapte, până la alt psic pe care l-am suit, ș-apoi am văzut alte vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie pe ghiață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să nu pui brânză în sticlă și să nu dai oțet mâței. Tragi nădejde ca spânul de barbă. Nu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la un pas de dânsele. Acolo sus, pe munțișor este o cafenea (ca în toate părțile din împrejurimi, pe toți munțișorii: aici suntem la înălțimea mănăstirii Neamțului). Pe când treceam în preajma ei pe cararea prăvălatică, doi căței au început să mă latre cu îndârjire și stăruință. M-am oprit și am fluierat ușurel spre ei de câteva ori. Au tăcut, apoi m-au privit cu atenție, părând dispuși să se împrietinească cu trecătorul. Cum le-am vorbit, cum au dat din cioturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unele locuite de câțiva pescari. Golfuri blânde. Temperatura încă răcoroasă 3 aprilie am găsit însă primăvara instalată. Printre munții ninși, până aproape de Dubrovnic, nu se putea bănui înflorirea de aici. Uniunea Interparlamentară Moară mare Umblă tare; Dar făină Văd puțină. Latră cânele bătrân: Veste rea pentru stăpân. Le grand moulin marche avec force, mais on ne voit que peu de farine. Alors ce n'est pas de la force, c'est plutôt de la farce. Cine mâțele le-alungă Îi intră șoarecii în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
D-apoi cum? Chior așa = chiar așa. individul cu jocurile idioate de cuvinte. Haita căreia i-au luat oamenii, din milă, al patrulea cățel, care rămăsese din cinci, înecați în baltă, din pricină că vatra lor era lângă mal. A venit furioasă lătrând cu învierșunare, cerându-și cățelul. Oamenii căutau s-o îmblânzească, îi mângâiau puiul, îl hrăneau. Ea l-a furat și l-a dus într-o tihărai, dintre brazi, de unde se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
venit furioasă lătrând cu învierșunare, cerându-și cățelul. Oamenii căutau s-o îmblânzească, îi mângâiau puiul, îl hrăneau. Ea l-a furat și l-a dus într-o tihărai, dintre brazi, de unde se întoarce de câteva ori pe zi, ca să latre și să blesteme pe dușmani, c-o învierșunare neistovită. În luna lui Octomvrie în zile, unele minunat de luminoase și călduțe, altele neguroase și reci, oamenii de la munte își strâng întăi puțintica roadă de porumb, cartoafe și fasole. Adună fructe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
similar cu cel al mezinei din balada Trei fete surori I(5): „Fata cea mai mare/ Rătăci-ntr-o vale;/ Fata mijlocie/ Rătăci-ntr-o vie;/ Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând” (Milcov - Olt). Valea și via constituie spații sociale, parcurse frecvent în plan contingent, în timp ce lunca o conduce pe mezină spre tărâmul sacru, inanimat domestic. Apa care traversează această formă de relief reprezintă punctul cheie pentru traseul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
activității umane și a cântecului apotropaic semnalează ieșirea din universul ordonat și intrarea pe fâșia limită, unde sălășluiește răul și unde sunt exilate bolile de descântătoare: „Să te duci/ Unde popă nu citește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde câine nu latră,/ Unde fată mare nu se peaptănă”, „Să te duci/ Și să fugi/ Unde cocoș nu cântă,/ Unde codrul nu-nverzește,/ Unde cioban nu chiuiește,/ Unde popă nu citește”, „Unde cucoș nu cântă,/ Unde copil nu se botează” (GrivițaGalați). Afecțiunile izgonite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Semnalul coborârii sub pământ este dat de paznicul mitic de la intrare: „o cățălușă cu măsălile dă oțăl șî cu dințâi dă fier șî ea nu șede dân lătrat, șî zâua șî noaptea. Când oi auză-o că n-a mai lătrat, ea să culcă. Șî vez’ că-i o găurice mică-n pământ - tu să intri pă gaura aia cu cal cu tot. Ș-acolo dai de zână” (Voia - Dâmbovița). În alt basm, Chipăruș coboară trei zile pe funie sub pământ
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
permite călătorului să supună domeniul sălbatic și să-l cucerească sub marca înțelepciunii inițiatice, acest ultim element având cea mai mare importanță rituală în cadrul ceremoniei funebre. Adevărat dublu al celui plecat, toiagul este pus în groapă „«că zice că te latră cățeii pământului nouă zile și el (mortul) se apără dă ei cu hadaragu»” (CașinBacău). Un obicei asemănător există și în Munții Apuseni, unde în sicriul defunctului se pune «o bâtă cât el de lungă, ca să se sprijine în lunga lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
colindați) sau trec în alte tipuri de creație literară, fără modificări de formă, constituie niște mărci ale identității artistice. Structuri de tipul Cu roua în picioare,/ Cu ceața-n spinare, regăsită în balade și cântecele ritual-ceremoniale, sau Unde câinii nu latră/ Cocoșii nu cântă, ce apare în descântece, balade fantastice și basme, au, pe lângă valoarea poetică de instaurare a lumii mitice, funcția de marcă stilistică a textului popular, ce actualizează imaginarul arhaic. Nivelul fonetic al analizei stilistice a devenit cel mai
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
punct. Același scenariu inițiatic este urmat în balada celor trei fete plecate la cules de flori, în cazul mezinei succesul mutației ontologice fiind marcat de imperfect: „Fata cea mai mică/ Rătăci p-o luncă./ Dar ea n-auzea/ Nici câinii lătrând,/ Nici cocoși cântând”. Perceperea interioară descrisă prin imperfect dezvăluie coborârea în sine și ieșirea din universul ordonat ale cărui borne au fost depășite, prin dispariția oricărei forme a animării. O dinamică mai elaborată a acțiunilor reiese din alăturarea perfectului simplu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe acolo. Părăseam toate aceste locuri ale copilariei și apoi trăirile și visurile tinereții care mă legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
legaseră atât de mult. Ne urcăm cu bagajele în birjă și suntem gata de plecare. Credinciosul nostru câine presimte că ceva neobișnuit se petrece. Latră și schelălăie într-una, alergând de jur împrejurul trăsurii. Plecăm, și el ne petrece, încă câteva străzi, lătrând mereu, după care se oprește cu privirea îndreptată spre noi, care ne tot îndepărtăm. Îl mai vedem cum se întoarce abătut. Am aflat mai târziu, că era văzut rătăcind pe strazile Chișinăului. Pe la colțurile de stradă și încrucișările mai mari
DE TREI ORI ÎN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Eugen Şt. Holban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1710]
-
Galicia, lăsând în urmă Leónul. Trebuie să precizez că de la primul contact cu localitățile acestei regiuni am remarcat nivelul economic mai scăzut. Prin sate străzile sunt cimentate, parțial deteriorate, murdare, cu bălegar de la animale. Miroase până departe a grajd, latră câinii ce păzesc animalele, în special vacile pentru carne. Ai impresia că te afli în România, datorită mizeriei și dezordinii. Am trecut prin vreo șase sate, iar realitatea a rămas aceeași. Borna de la intrarea în Galicia Spre ora 13 am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
azi în suferință. Mai ales criticii tineri, din ultimul val, știu bine (de la Călinescu, dar nu asta e important; important e că maliția a devenit un comportament) că "un critic trebuie să fie rău și să muște" ori măcar "să latre", pentru că altminteri "mănâncă coloanele degeaba". Călinescu voia să fie temut pentru a fi respectat (și, apoi, pentru a putea convinge), iar această cultură a spaimei și a sperieturii proliferează azi sub penele vioaie. Inteligența e prin sine malițioasă (deși nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
când am văzut palmele femeii cu fața acoperită am exclamat: "Ar fi o ilustrație numai bună pentru poemele mele religioase!". Am făcut antologia de dragul copertei...! Zici într-un poem: "Suntem ai tăi, Domine. Cad din cer/ ca niște fulgi care latră/ câinii tăi. Ninge cu javre/ Urlă la stele boturi flămânde de câine/ Da. Suntem ai tăi. Tată. Hulim în numele tău:/ facă-se deci voia ta de călău// Eu sunt Marta. În genunchi mă așez. Întind grumazul. Amin." Te-a influențat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
principii, autori ai "marginii" însă din categoria celor care nu s-au împăcat niciodată cu conformismul nivelator al valorii iute "oficializată". Că nu poți defila cu Jarry, cu Queneau, cu Sade... pe bulevardul cultural central fără să riști să te latre câinii academicieni comunitari. (AAG) Luca Pițu anchetat de Adrian Alui Gheorghe (Cameră obscură. Inculpatul stă în fața unei mese lunge, cu capul între palme. Anchetatorul i-a pus în ochi un fascicul de întrebări. Anchetatul oftează. Știe că nu mai are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]