3,620 matches
-
îmbunătățirea conținutului. Autorul 1. Compoziția și structura de bază a organismului uman Celulele ce alcătuiesc organismul uman se află într un mediu lichid, ce poartă numele de mediu intern, și care are o concentrație molară apropiată celei a apei oceanice, leagănul vieții. De altfel, corpul uman conține 60% apă, restul de 40% fiind reprezentat de substanțele solide. Apa din organism se distribuie compartimentului extracelular și celui intracelular. 1.1.Apa Lichidul extracelular Lichidul extracelular este situat între piele și membranele celulare
Fiziologie - metabolism şi motricitate by Bogdan Alexandru HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1171_a_1934]
-
fost numit „de Brescia”, fiindcă acolo a fost epicentrul său, iar cetățenii locuiau în corturi în afara orașului pentru a nu se dărâma peste ei clădirile... . Mama obișnuia să-mi amintească că în timpul acelui mare cutremur eu eram copil încă în leagăn, iar ea le-a luat pe cele două surori ale mele (erau micuțe) și, lăsându-mă pe mine în leagăn, le-a adăpostit în casa rudelor sale. Într-adevăr se temea că s-ar fi prăbușit peste ea baptisteriul, deoarece
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
se dărâma peste ei clădirile... . Mama obișnuia să-mi amintească că în timpul acelui mare cutremur eu eram copil încă în leagăn, iar ea le-a luat pe cele două surori ale mele (erau micuțe) și, lăsându-mă pe mine în leagăn, le-a adăpostit în casa rudelor sale. Într-adevăr se temea că s-ar fi prăbușit peste ea baptisteriul, deoarece casa mea era aproape de el. Din acest motiv, eu nu o iubeam foarte mult, deoarece ar fi trebuit să se
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ar fi vrut. Opoziția lor, nu numai teoretică, ci și practică, față de regimul lui Augustus oricare ar fi poziția lor specială față de Livia 388 era totală și fără echivoc. Sărim peste unele versuri, care se referă la prietenia, încă din leagăn (v. 19-21), a poetului cu Maximus, la prietenia pe care i-o acorda lui Ovidiu tatăl lui Maximus, "elocvența limbii latine" [cum a fost numit în mai multe rânduri și locuri însuși Paulus Fabius Maximus], îndrumătorul spiritual al poetului (v.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
întrecere cu el? Unde sunt muzele mărei, sirenele? Unde e Scila? Unde e Caribda?"26. Sufletul omului care scrie își doarme aici somnul de veci, toropit în minciuna vechilor basme. Așa, narcotizat cu otrava lecturilor obligatorii, istețul drumeț nu părăsește leagănul mitologic nici chiar atunci când parcă ar intenționa, în sfârșit, să transmită o emoție personală, sau măcar umbra unei trăiri cât de cât autentice. În ciuda a ceea ce anunța, relatarea întârzie să devină confesiune, pentru a recurge la aceleași trucuri retorice antrenate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
română face minuni cînd se vede îndreptățită să se afirme în legea ei. Expresia pronominală al lui (mutată grafic-sonor în alui) se transformă în nume-renume Alui, trece în categoria onomasticii. Dacă se adaugă un u final, ca în cîntecele de leagăn, aluiu, cuvîntul se îndulcește. Așadar: Alui-lùiu. D. Cealaltă maică În textele mioritice (la care se adaugă balade, legende, etc.), maica este temperamentală, aprigă și rea. Își însușește chipul de bătrînă-bătrînă, chiar urîtă. Este o reprezentare arhetipală, cu ambiția de a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
făt-frumos care se pregătește de însurătoare. Spectacolul vînătoresc este și de data asta o formă de inițiere și de rit de trecere. Într-o anume categorie de colinde, Cerbul, în chip de mesager ce vine din Înalt, poartă între coarne leagăn împărătesc. Acolo stă fata cea frumoasă. Ea cîntă și coase cămașa mirelui care se pregătește să-i vină în întîmpinare. În ambele tipuri de colinde, Cerbul e aducător de jertfă și de daruri. Și mireasa, purtată între coarnele de aur
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Cu plăvii amestecat. Dar plăvii ce mi-și aduce? Tot brazi nalți și minunați, Cu molivi amestecați. Printre brazi, printre molizi, Noată, noată, un cerb înnoată. Cel ce-nnoată coarne-și poartă. Dar în coarne ce-și mai poartă? Poartă un leagăn de mătasă. Dar în leagăn cine șade? Șade Ileana.... Se cunosc variante în care boul negru (zimbrul, bourul, taurul) ocupă locul Cerbului. Sunt respectate, totuși, ambele schițe de scenariu amintite în legătură cu Cerbul fabulos: Sus, în vărful muntelui, Oleroi, d-oleroi, Doamne
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ce mi-și aduce? Tot brazi nalți și minunați, Cu molivi amestecați. Printre brazi, printre molizi, Noată, noată, un cerb înnoată. Cel ce-nnoată coarne-și poartă. Dar în coarne ce-și mai poartă? Poartă un leagăn de mătasă. Dar în leagăn cine șade? Șade Ileana.... Se cunosc variante în care boul negru (zimbrul, bourul, taurul) ocupă locul Cerbului. Sunt respectate, totuși, ambele schițe de scenariu amintite în legătură cu Cerbul fabulos: Sus, în vărful muntelui, Oleroi, d-oleroi, Doamne, Sub cetina bradului, Unde-și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
atunci, pe loc: Scump ca argintul, Dulce ca mierea, Bun ca pînea, Sănătos ca oul, Rumăn ca bujorul, Atrăgător ca busuiocul Și alb ca laptele. Din înșiruirea elementelor rezultă, putem spune, o schiță de portret în chip de cîntec de leagăn, pentru copil, cu șanse de a se transforma în cîntec de dragoste pentru tînărul ce se pregătește să intre în următoarea vîrstă „de trecere”. Urarea-cîntec de leagăn poate renunța la elementele de rețetar culinar, într-o variantă ca următoarea: Să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
elementelor rezultă, putem spune, o schiță de portret în chip de cîntec de leagăn, pentru copil, cu șanse de a se transforma în cîntec de dragoste pentru tînărul ce se pregătește să intre în următoarea vîrstă „de trecere”. Urarea-cîntec de leagăn poate renunța la elementele de rețetar culinar, într-o variantă ca următoarea: Să fie sănătos Și norocos Și mintos Și voios Și frumos Și drăgăstos Și-nvățat Și bogat, Om de treabă. Cum am spus, botanica populară este permanent solicitată
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un evreu, unul Leon, croitor sau cizmar, nu mai ținea minte ce era. Closetul se afla în fundul grădinii, printre stogurile de fân și culturile de legume. Odată, pe când eu eram încă prunc, mama m-a scos la soare într-un leagăn, un pătuț îngrădit, pus pe două tălpi arcuite, făcut de tata. Tarzan a venit și s-a culcat la umbra leagănului. Leon tocmai venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns în dreptul leagănului meu și s-a aplecat să mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
fân și culturile de legume. Odată, pe când eu eram încă prunc, mama m-a scos la soare într-un leagăn, un pătuț îngrădit, pus pe două tălpi arcuite, făcut de tata. Tarzan a venit și s-a culcat la umbra leagănului. Leon tocmai venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns în dreptul leagănului meu și s-a aplecat să mă drăgălească un pic. Nu știu ce i s-a năzărit câinelui nostru că deodată a ieșit de la umbră, s-a ridicat pe picioarele
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
m-a scos la soare într-un leagăn, un pătuț îngrădit, pus pe două tălpi arcuite, făcut de tata. Tarzan a venit și s-a culcat la umbra leagănului. Leon tocmai venea din fundul grădinii, de la closet. A ajuns în dreptul leagănului meu și s-a aplecat să mă drăgălească un pic. Nu știu ce i s-a năzărit câinelui nostru că deodată a ieșit de la umbră, s-a ridicat pe picioarele dinapoi, a mârâit scurt și a așezat pe umerii lui Leon două
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
noi acolo fără ele? Și ne pufnea râsul pe amândoi. Fiecare gest al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține, orice căutătură a ochilor de codane, pentru noi era egal cu o împărăție. Eram în leagănul fericirii supreme când, a doua zi, le așteptam în colțul străzilor Arapului cu Bularga, iar ele, împreună, mereu împreună, treceau fără aparent să ne bage în seamă! Le luam urma și, dacă până la școală, care era la doi pași, vreun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se feri fără să se opună de fapt: — Chiar așa, de ce tocmai povestea asta? — Uite-așa, îi ridică bărbia și o sărută lung pe buze, apoi înlănțuiți pășiră spre iatacul unde dormeau copiii, Constantin cuminte în patul lui, Ștefan în leagăn pe spate, cu brațele în sus sugând prin somn, pe laviță la perete, lângă pruncul ei, doica lui Ștefan; apoi trecură prin perdeaua grea de lână - de fapt o scoarță țesută la gherghef -, în cealaltă încăpere în care la lumina
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a logodit la Istanbul cu vodă Constantin Duca. O să fie nuntă mare, mare la Iași. Ea o să rămână la București cu copiii iar maica, nașul Dinu și maica mare or să se ducă la Iași la nuntă. Se uită în leagănul de lângă ea, soră-sa Bălașa avea două luni și zâmbea prin somn. Ce mult îi plăcea ei la Târgoviște! Și lui Radu îi place. Acum el a plecat peste deal la Câmpulung, că mâine e Sfântul Pantelimon. Doamne, cum să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
isprăvnicia zugrăvirii mânăstirii de la Brâncoveni. — Da, da, pentru asta s-a dus la mânăstire la Aninoasa, să vază cum fu zugrăvită biserica de Pârvu Mutu, că vrea să-l ducă și la Brâncoveni, spuse Stanca. Noroc că Bălașa scânci în leagănul ei și Manda se repezi să ia fetița, giugiulind-o cu glas tare, așa că nu se auziră chicotelile din grămada de lână scărmănată și nici cum își dregea glasul maica mare, care după o pauză reluă firul vorbei. Ascultă, tu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai lui, cum fețele li se destind. Părea că predica sfinției sale Antim le deschide o fereastră spre priveliștea veșniciei și le întărește credința. Simțea o oboseală cumplită în toate mădularele iar predica i se părea un fel de cântec de leagăn pentru Stanca lui. Asculta cu nesaț fiecare cuvânt și se minuna întrebându-se de unde o fi deprins mitropolitul graiul acesta românesc atât de dulce. Și predica îi învăluia în continuare ca o apă lină pe toți cei aflați acolo: — „Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Imperiu Otoman care se dezmembrase de curând: prima era locuită în majoritate de etnici kurzi, a doua de arabi sunniți, iar a treia de arabi șiiți. Teritoriile erau situate de-a lungul râurilor Tigru și Eufrat, a căror vale forma leagănul vechii Mesopotamii. Din rațiuni care țineau de administrație, britanicii au combinat cele trei provincii diferite într-o singură țară: Irak. La fel ca liderii americani optzeci de ani mai târziu, britanicii s-au așteptat să fie întâmpinați cu căldură de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
iar rămân de parca nu mai găsesc cuvânt Din tot ce-ti spun alt-data in cântecele mele, Și feți-frumoși, si zâne, si cer, si flori, si stele Și-au amuțit povestea de parca nu mai sunt... Hai nani, nani... Adormi in caldu-ti leagăn, lumina mea, si taciNu pot cânta si încă nu ești destul de mare, Ca sa-ti pot spune basmul cel nesfârșit, in care Se sting de frig si foame copiii cei săraci... Muma tânăra de Dimitrie Bolintineanu I Lăutarii cânta hore grațioase
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
munca manuală, adunate la treburile gospodăriei, cad asupra femeilor; numai ele se văd pe câmp, urmate de copii mici sau de bătrâni. Femeile care alăptează nu sunt scutite de aceste treburi; ele își poartă nou-născutul în spate, culcat într-un leagăn îngust de răchită sau de coji, agățat de gâtul lor printr-o curea mare. Dacă țâncul plânge, ele îl aduc la sânul lor cu o singură mișcare a mâinii, îl alăptează și, de îndată ce adoarme, îl reașează pe spinare, apoi își
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
care a apărut cînd Brigitte avea doisprezece ani, pentru a "repara puțin lucrurile". Doamna urăște haosul, iar viața Brigittei era permanent amenințată de haos. Doamna se sprijină de zidul Catedralei Utrecht. O vedem pe Micuța, care se balansează într-un leagăn cu mîinile ascunse în mîneci, "din cauză că nu-mi plac mîinile; mîinile sînt periculoase", și se joacă în curte. Fata tăcută de pe plajă se plimbă pe porțiunea goală dintre nisip și apă pentru că nu-i plac oamenii. Femeia dură, băiețoasă, în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
de Petru Rareș, care râvnea la tărâmul fascinant, al țării de peste munți. Nepotul contelui Millat, creștea văzând cu ochii. Împlinea doar un an, când în camera unde locuia Rafael doica asista uimită la diverse fenomene stranii care se produceau zilnic. Leagănul levita la o înălțime de jumătate de metru față de podea, diverse obiecte sburau prin cameră, mobilele erau mutate din loc, ferestrele și ușile se deschideau sau închideau spontan, seara policandrul din tavan se aprindea, fără ca lumânările să fie aprinse de
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Trebuie mers acolo, în orașul sau pe fluviul arătat pe hartă pentru ca geografia să ne pasioneze. Nu știu dacă bătrânul domn care mă scosese lângă uriașa hartă agățată într-un cui alături de catedră fusese vreodată măcar până colea în Grecia, leagănul civilizației noastre, dar era clar pentru mine că undeva pe pământ tot dorise el să se ducă, altfel de ce și-ar fi ales, ca profesor, chiar geografia? S-o fi dus, nu s-o fi dus? Începu să mă sâcâie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]