4,107 matches
-
alături... le stă bine la olaltă, Ea frumoasă și el tânăr, el înalt și ea înaltă. Iar din umbra de la maluri se desface-acum la larg Luntrea cu-ale ei vintrele spânzurate de catarg Și încet înaintează în lovire de lopeți, Legănând atâta farmec și atâtea frumuseți... Luna... luna iese-ntreagă, se înalț-așa bălaie Și din țărm în țărm durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne Ea, copila cea de aur, visul negurii eterne
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ta se pierde în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu brațele în jos În trista amintire a visului frumos... Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. {EminescuOpI 214} CE TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
în negurile reci, De mă găsesc iar singur cu brațele în jos În trista amintire a visului frumos... Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. {EminescuOpI 214} CE TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
amintire a visului frumos... Zadarnic după umbra ta dulce le întind: Din valurile vremii nu pot să te cuprind. {EminescuOpI 214} CE TE LEGENI... Ce te legeni, codrule, Fără ploaie, fără vânt, Cu crengile la pămînt? De ce nu m-aș legăna, Dacă trece vremea mea! Ziua scade, noaptea crește Și frunzișul mi-l rărește. Bate vântul frunza-n dungă Cântăreții mi-i alungă; Bate vântul dintr-o parte - Iarna-i ici, vara-i departe. Și de ce să nu mă plec, Dacă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
trufașă. În momentul acela în mintea misionarului încolți cuvântul „eliberare” dublat de un sentiment de bucurie. Încotro mergem? Păstrându-și zâmbetul, misionarul vorbea cu voce sigură, dar picioarele i se poticneau. Cei doi slujbași tăcuți și încruntați mergeau înaintea lui legănându-și umerii. Acest mers țanțoș specific japonezilor îi amintea misionarului de mișcările caraghioase ale copiilor și, sigur de acum de eliberarea sa, misionarul nu se putu abține să nu zâmbească. Uită-te! unul dintre cei doi slujbași se opri busc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mă întorc cu daruri și pentru Kanzaburō și pentru tine, Gonshirō. Cum Gonshirō stătea așa pe genunchii lui, samuraiul începu o poveste pe care o auzise demult de la mama sa: — A fost o dată ca niciodată, zise samuraiul ca pentru sine legănându-și copilul pe genunchi, o broască din satul nostru. Și mai era o broască din satul San’in. Într-o primăvară, după ce s-au topit zăpezile, broaștele s-au luat la întrecere până în vârful muntelui. Gonshirō ațipi, dar cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe punte pe o scară de frânghie ce se legăna. Vasul avea trei punți, iar pe cea de deasupra mateloții japonezi forfoteau ca niște furnici. Pe puntea a doua se afla intrarea în cala navei. De acolo, se despărțiră și fiecare coborî în cabina ce-i fusese atribuită. Solilor li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
loveau de carena vasului, samuraiul își spuse că în acel moment începea destinul său. CAPITOLUL III Pe cinci mai am pornit din micul port Ojika. Numit de japonezi „Mutsu Maru”, iar de marinarii spanioli, „San Juan Baptista”, galionul nostru înaintează legănându-se prin apele înghețate ale Oceanului Pacific, în direcția nord-est. Pânzele sunt umflate ca un arc. În dimineața plecării, am privit cu nesaț de pe punte insulele Japoniei unde am trăit vreme de zece ani. Zece ani - mă doare să-o spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
atinși, dar Tanaka Tarozaemon și samuraiul au zăcut ca niște morți câteva zile după ce au plecat din Tsukinoura ascultând doar scârțâitul trist al parâmelor și al catargelor. Nu știau unde se aflau acum și nici nu le păsa. Galionul se legăna neîncetat, scârțâitul searbăd și istovit al parâmelor se auzea cât era ziua de lungă întrerupt când și când de bătăile de clopot care dădeau de știre orele. Chiar și cu ochii închiși aveau întruna senzația că sunt ridicați și lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din cabină și am dat să urc pe punte, dar când mi-am pus piciorul pe scară, vasul s-a înclinat pălit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sabia. Am țipat la el să-i stăvilească pe negustori. Tanaka își trase sabia și urlă la negustorii care se năpusteau desperați pe scară. Negustorii șovăiră, dar se opriră. Corabia începu să miște înainte și înapoi, nu numai să se legene. Eu mă străduiam din răsputeri să rămân sprijinit de perete. De pe punte răsuna doar un vuiet năprasnic de talazuri ca o bubuitură de tun, iar cala vuia și ea toată de bufnituri și ciocnete de lucruri care cădeau și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el pe spinare cutia cu scrisorile Stăpânului și își înfipse bine sabia la șold. Ca să preîntâmpine izbucnirea focului stinseseră toate lămpile cu ulei, de aceea, deși nu se lăsase încă seara, îm cabina lor era întuneric. Vasul începu să se legene și mai aprig, iar încărcătura începu până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dar îl lovi un alt val. Îndată capul său dispăru în vâltoare. În cabina solilor, ca și în cabina cea mare, japonezii se prăbușeau, se târau, se ridicau și urlau prin apa care le ajungea până la genunchi. Cuferele grele se legănau înainte și-napoi ca și cum ar fi avut cine știe ce diavol înăuntru. Uitând ordinul căpitanului, unii ajunseră până la scară încercând să-și caute refugiu pe punte, dar fură numaidecât doborâți de șuvoiul de apă ce se năpustea în jos pe scări. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casă. Japonezii rămaseră uimiți de cele câteva animale negre cu păr lung pe care le mâna băiatul. Asemenea animale le erau necunoscute, după cum necunoscuți le erau și cactușii. Munții de granit păreau să nu se mai sfârșească. Soarele dogorea întruna. Legănat de cal, samuraiul își aduse aminte de valea sa. Și pământutile lui erau sărace, însă, sărăcia de aici era cu totul altfel. În vale era verdeață, erau ogoare și curgeau pâraie. Însă aici nu era pic de apă și creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
foametei. Înaintașul nostru pe nume Cortez a ras de pe fața pământului aceste ținuturi indiene cu mai puțin de o sută de ostași, zise Velasco mândru parcă de răspunsul său. „Ce rost are să mă tot gândesc?” își zise samuraiul în timp ce se legăna în șa. „Un om fără prea multă minte ca mine ar face bine să se gândească doar la îndeplinirea sarcinii sale. Fără îndoială că așa mi-ar fi spus și tata, dacă ar mai fi trăit.” Ajunseră la un râu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ăia. Și Își ridică privirea spre locul unde stăteau păsările alea uriașe și scârboase, cu capetele golașe ascunse-n pene. Planând, o a patra pasăre coborî, și când atinse pământul fugi un pic cu pași repezi și apoi se Îndreptă legănându-se spre celelalte. — Dau târcoale oricărei tabere. De obicei nici nu le bagi În seamă. Nu mori dacă nu te dai tu bătut. Unde-ai mai citit asta? Doamne, ești așa de proastă. — Poate te gândești la altcineva. — Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Cărarea ieșea din livadă În vârful dealului. Acolo era casa, cu veranda goală și fumul ieșind pe horn. În spate erau garajul, cotețul găinilor și copacii noi, care păreau niște boscheți În fața pădurii din spate. Privi copacii mari care se legănau departe, În vânt. Era prima furtună din toamna asta. Cât traversă terenul deschis din fața livezii, ușa casei se deschise și Bill ieși afară. Stătea pe verandă, privind În jur. — Ei, Wemedge. — Salut, Bill, spuse Nick urcând treptele scării. Rămaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Capitolul 10 Au lovit calul alb peste picioare și el a Îngenuncheat. Picadorul a Îndreptat scările și s-a aruncat În șa. Intestinele calului atârnau amestecate Într-o masă albastră, și când a Început s-o ia la trap se legănau Înainte și-napoi, În timp ce el era lovit peste picioare cu nuiele. Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sa privea pe fereastră la luminile care se aprinseseră În piață. Cineva bătu la ușă. — Avanti, spuse George, ridicându-și ochii din carte. Camerista stătea În prag. Ținea strâns În brațe o pisică mare cu blana galben-cenușie, care i se legăna lipită trup. — Mă scuzați, spuse ea, il padrone mi-a spus s-o aduc pentru signora. Capitolul 11 Mulțimea striga Întruna și arunca În arenă cu bucăți de pâine, cu pernuțe și cu câte-o ploscă de vin din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
domn, e foarte probabil să nu vin. O să-ți las vorbă la hotelier. Capitolul 12 Dacă erai așezat aproape, puteai să-l vezi pe Villalta cum Își arăta colții la taur și-l Înjura, iar când taurul ataca, el se legăna ca un stejar În bătaia vântului, cu picioarele lipite și cu muleta trasând o curbă pe care o urma apoi spada. După care Înjura și blestema taurul, Îndrepta muleta spre el și se ferea de fiecare atac În pași de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe taur Toro!Toro! și Taurul ataca, ataca și Villalta și pentru o clipă deveneau unul și același. Villalta devenea una cu taurul și pe urmă se termina totul. Villalta rămânea drept, În picioare, și mânerul roșu al spadei se legăna greoi Între umerii taurului. Villalta stătea cu mâna ridicată pentru a saluta mulțimea și taurul răgea, cu sângele scurgându-i-se din gură, privindu-l fix pe Villalta În timp ce picioarele i se prăbușeau. O excursie pe schiuri Funicularul se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Minciogul era agățat de curea. De umăr Îi atârna un sac legat la ambele capete, care i se lovea de picior. Nick se simțea ciudat și Împlinit profesional cu tot echipamentul ăsta atârnând pe el. Sticla cu cosași i se legăna pe piept. Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adânci, ca niște rădăcini, săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
săpate de curent În malul subțire. Fundul era pietros În locul În care stătea acum și mai Încolo apăreau bolovanii; acolo unde râul se curba pe după rădăcinile copacului, fundul era mâlos și tot felul de ierburi se legănau În apă. Nick legănă undița În spate, peste umăr, și apoi În față și firul, curbându-se Înainte lăsă cosașul Într-unul din canalele dintre ierburi. Un păstrăv se repezi și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]