5,988 matches
-
Antonescu (6 septembrie 1940 23 august 1944) Generalul Ion Antonescu guverna prin decrete-legi pe care regele Mihai I le semna fără să-și poată exprima părerea. Regele păstra doar unele atribuții simbolice. Până în ianuarie 1941, Antonescu a guvernat țara alături de legionari. Pe plan extern, Ion Antonescu a luat decizia ca România să intre în război alături de Germania în scopul recuperării teritoriilor pierdute în vara anului 1940. La 23 august 1944 a avut loc lovitura de stat prin care Ion Antonescu a
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
principale: relativa stabilitate a economiei; încrederea populației în posibilitățile democrației de a rezolva problemele țării; în deceniul al patrulea, mișcarea legionară s-a aflat în ascensiune datorită mai multor factori: compromiterea partidelor politice; situația economică a țării; contextul european; membrii legionari erau recrutați din rândul micii burghezii, și mai ales al preoților, studenților, țăranilor, lucrătorilor ruinați; în 1920, A.C.Cuza și Nicolae Iorga au pus bazele Partidului Naționalist Democrat; rivalitatea dintre N. Iorga și A.C.Cuza a dus la retragerea celui
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
și a format Legiunea Arhanghelului Mihail; în 1930, a înființat o aripă militară a Legiunii, numită Garda de Fier, nume folosit ulterior pentru întreaga organizație; dizovată în 1931, Garda de Fier a reapărut sub numele de Partidul Totul pentru Țară; legionarii erau văzuți de unii oameni politici ca fiind singurii capabili să apere românismul (Ion Gigurtu, Al. Vaida Voevod, Ion Inculeț, Mihai Manoilescu); caracteristicile doctrinei legionare: renașterea națiunii; dezinteresul material; ortodoxismul; antisemitismul; anticomunismul; antidemocrația; intoleranța, agresivitatea și practica asasinatului politic au
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici unde lucrezi tu? îl întreb. - Sediul Legiunii. - Tu ești legionar? - Da. - De cînd? - Din septembrie. - Și de când ești șofer? - Mai de mult. - Bravo, măi Gheorghe! Știa oare Gheorghe unde intrase? În sat nu-l auzisem că i-ar fi plăcut așa ceva. Uite că intrase! Eram curios să văd sediul și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Cum să nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat și ne dădu drumul. Era o clădire mare, care se curba după curbura străzii. Străbăturăm lungi coridoare, de asemenea curbate ca și pereții, întîlnirăm legionari liniștiți, în cămăși verzi, care intrau și ieșeau din birouri. Gheorghe intră și el, fără să bată, pe o ușă. Nu-mi spusese să aștept afară, așa că intrai și eu. Gheorghe salută familiar, cu un mic gest "de la inimă la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
asta și ridici lăzi de muniție. Și îi întinse o hârtie. Și atunci mă văzu și îl văzui și eu. Era un bărbat tânăr, cu păr bogat, dar care nu-i stătea claie în cap, cum văzusem la grupurile de legionari pe care îi întîlnisem pe străzi, ci îi cădea pe lângă tâmple. Cu o mișcare și-l dădea pe spate. - Cine e domnul? zise. - Un prieten de-al meu din sat, .îi răspunse Gheorghe. E elev pe clasa a patra la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și aspira și la o diagonală și la un pistol; poate că le-ar fi avut, dacă lucrurile nu s-ar fi precipitat...). Aveam un alt coleg de o blândețe și o candoare deosebite. Pe el îl recrutase primul pedagogul, legionar neștiut până în 6 septembrie, după cum declarau cei din cursul superior. Profesorii se fereau de el, toți, nu era, printre ei, nici măcar un simpatizant al "mișcării". În anii trecuți "mișcarea" pătrunsese totuși în școli, însă Carol al Il-lea înființase
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
se fereau de el, toți, nu era, printre ei, nici măcar un simpatizant al "mișcării". În anii trecuți "mișcarea" pătrunsese totuși în școli, însă Carol al Il-lea înființase "străjeria" și reprimase fără cruțare cadrele didactice sau elevii care citind Pentru legionari și Cărticica șefului de cuib, interzise, se simțiseră tentați să adere. Erau eliminați din toate școlile. Le citisem eu însumi, dar mult mai înainte citisem Discurs asupra metodei... de Descartes și Dialogurile lui Platon. Mi-ar fi plăcut și mie
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
am tăcut posomorât. -Ei, ia zi-i! - Să presupunem, am spus eu atunci, că în țara noastră n-ar fi fost nici un picior de evreu. S-ar mai fi născut mișcarea legionară atunci, în '22? Știam ce spun. Citisem Pentru legionari și descoperisem că pentru ei, evreii erau și rămăseseră o mare obsesie. - Așadar, cunoști istoria Mișcării, zise el, și ți-a rămas neclar acest lucru. Nu i-am răspuns. El își aprinse o țigare și puse mâna pe telefon. Nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
hârtii. Curând intră un individ a cărui înfățișare mă izbi din primele clipe. Foarte tânăr, să fi avut câțiva ani mai mult decât mine, de o rară distincție, cu chipul oval, părul lins și nu claie cum îl aveau alți legionari, frunte înaltă și ochi mari, șerpești, cu cozile parcă întinse să se unească cu urechile. Se apropie de birou și se așeză în fotoliu în fața mea. Purta cămașă verde cu diagonală, dar fără pistol, pantaloni strâmți, de cizme, și cizmele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui arăta ca o placă de plumb, ca o mască înțepenită într-o expresie impenetrabilă: "Sunt legionar și nimic din secretele mișcării la care am aderat nu vor fi exprimate, părea el să spună. Sunt un gânditor legionar, nu un legionar de duzină. Gândirea mea e metafizică, atemporală, ca și spiritul Căpitanului, care trăiește în mine. Orice s-ar întîmpla peste veacuri, nimic nu mă va clinti... Să presupunem că vânturile istoriei ne-ar alunga de pe scenă, ei și? Dacă nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
eternitate, spre realitățile regimului al cărui spirit îl încarna. - Văd că n-ai de pus numai o întrebare, ci mai multe, zise el, și masca începu să i se strice. Nu cunoști drumul pe care trebuie să-l străbată un legionar, de care vorbește Căpitanul, cum trebuie să urci în genunchi și să te purifici? Piscurile spiritualității noastre sunt îndepărtate și numai prin jertfă ajungi la ele. Și mulți din ai noștri s-au jertfit și am învins. Nicadorii, Decemvirii, Moța
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-au jertfit și am învins. Nicadorii, Decemvirii, Moța, Marin... Da, știam: Moța, arhanghel și munte, Marin ca o flacără mare! Muriseră amândoi în războiul civil din Spania. Se cânta acest cântec și pe la noi prin pădure, unde cuibul de legionari din sat își ținea ședințele și făceau și instrucție... - Niciodată, zic, omul nu va înceta să pună întrebări. - Nu mai spune! Ce fel de întrebări? Întrebări se prefac că ne pun și dușmanii. În realitate vor să răspândească îndoiala, dubiul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din sat își ținea ședințele și făceau și instrucție... - Niciodată, zic, omul nu va înceta să pună întrebări. - Nu mai spune! Ce fel de întrebări? Întrebări se prefac că ne pun și dușmanii. În realitate vor să răspândească îndoiala, dubiul. Legionarul care are îndoieli n-are ce căuta printre noi. Spiritele dubitative nu vor ajunge niciodată pe culmile credinței, continuă el, fii atent să nu ajungi în această categorie. Fiindcă dimpotrivă, vârsta ar trebui să-ți dea elan, spirit de sacrificiu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-te și vezi-ți de treabă. Nu știu de ce ai venit și cine ești, n-avem timp să ne gândim la dacă. E a doua oară când aud că îți iese din gură acest cuvânt. Sigur că aș rămâne tot legionar chiar dacă aș fi aruncat în rândul jidanilor. - Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Și ei ce-ar zice? - Probabil că m-ar blestema și m-ar goni. Fiindcă n-aș trece de partea lor! Era vizibil că nu-i plăcuse deloc situația stranie în care gândul meu îl aruncase câteva clipe. - Și dacă legionarii v-ar omorî? - Ar face foarte bine! Și mă privi cu duritate, cu un fanatism care îl făcea murdar. Mă așteptasem să spună că în acea postură s-ar fi sinucis, neputând suporta în conștiința lui o astfel de surpare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îndărăt, îi răspunsei dezvăluindu-mi un gând pe care îl aveam, să nu uit, adică, vreodată, binele pe care Nilă mi-l făcuse. Fuma cu sete, nu mai zise nimic, ceru de mâncare și spuse că vrea să se culce. - Legionarii tăi, spuse deodată privindu-mă țintă, l-au omorât pe Iorga. Nici trei luni nu le dau și se duc dracului. Așa că vezi, mai adăugă, ca un avertisment pentru mine. Uitai că legionarii erau "ai mei", uluit de știre. îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și spuse că vrea să se culce. - Legionarii tăi, spuse deodată privindu-mă țintă, l-au omorât pe Iorga. Nici trei luni nu le dau și se duc dracului. Așa că vezi, mai adăugă, ca un avertisment pentru mine. Uitai că legionarii erau "ai mei", uluit de știre. îl întrebai: - Când l-au omorît? - L-au omorât, răspunse el sec, aruncând țigarea și scuipând peste ea. Cu ăsta nu puteai vorbi. Mă ridicai și plecai. La primul chioșc cumpărai un ziar, îl
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
De ce, le răspunsese el, să vă spînzurați? Mai bine aruncați-vă în mare!" Erau, fără îndoială, cuvinte născocite de dușmanii lui, căci nu ducea lipsă, îi avea, numeroși și necruțători, și în politică și în cultură. Cei mai orbiți erau legionarii, care credeau că el era vinovat de moartea Căpitanului lor. O spuneau și cei din sat, cei mici, cu luciri de ură fanatică în priviri. "De ce nu fugise din țară imediat după 6 septembrie? mă întrebam. Protectorul său, Carol al
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
gama lui de ură nedefinită împotriva satului pe care îl părăsise, de ranchiună nedomolită împotriva tatălui și a mamei vitrege, de ambiție să le arate el lor de, ce e în stare, de faptul că știa cine e Iorga și legionarii (cărora nu le dădea nici trei luni: nu le dădea, înseamnă că îi judeca), era o puternică personalitate. Numai Florica avea în ochi o strălucire de mândrie care însă nu-mi plăcea. De ce ar fi fost ea așa de mîndră
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
altceva, îmi arătă cu mîna: - Vezi ce e acolo? Era o casă plină de lume, în stradă și în curte. Vedeam acum bine de la distanță. Bătrâni, copii cu capul gol, femei fără vârstă... Ne apropiarăm și trecurăm de acea curte. - Legionarii, zise Dobrinescu, dau de mâncare la săraci... Ți-arăt și Casa verde, dacă vrei, mai adaugă el. Mi-a arătat-o, dar în ceața serii nu mi-am putut da seama dacă era verde sau nu. Colegul meu îmi explică
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de mâncare la săraci... Ți-arăt și Casa verde, dacă vrei, mai adaugă el. Mi-a arătat-o, dar în ceața serii nu mi-am putut da seama dacă era verde sau nu. Colegul meu îmi explică: fusese construită înainte de legionari, cu mâinile lor. În sfârșit îl văzui că se abate din drum și se urcă în tramva- iul 6, înapoi spre oraș. L-am urmat. Nu mi-a spus nici acum unde mergem, avea în el sentimentul de șef (nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i prindă? - Poliția nu se bagă, le dă și lor o parte din bani ca să-i lase în pace. Interesante lucruri, secretele Bucureștiului, gândeam eu naiv. Nilă trebuie să știe multe. - Ascultă Nilă, zic, tu de ce nu te-ai făcut legionar? Se uită la mine surprins și deodată întunecat. Înghiți ce mai avea din debrețin și murmură stingherit: - Mănâncă acolo și nu mai vorbi prostii. Totuși se gândea la ceva. Își lăsă fruntea în jos și șopti: - Ăștia omoară lumea!... Într-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și dacă totuși stăteau? Cine să-i gonească? Lumea își vedea de treabă, umbla pe străzi, prin magazine, prin tramvaie... Sau stăteau prin berării ca noi și beau bere. Ce-o să se întîmple? Cum o să trăim? Ce-or să facă legionarii? Nilă reluă după o lungă tăcere. - Să taci din gură, nu mai vorbi de lucrurile astea... Și tăcu el însuși, gânditor și posomorât. Avea grijă de mine să nu vorbesc cu cineva. Tăcerea lui era liniștită și în adâncurile ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
vesel, care intră în odaie și îmi aruncă pe masă un pachet de salam și o franzelă. - Ia, mă, și mănîncă! Parcă ar fi zis: ți-am spus eu, acuma vezi... mănâncă și taci! Mă uitai la el: adică cum?! - Legionarii! murmură. - Ce e cu ei?! - S-a terminat cu ei. A venit armata și i-a gonit. - Care armată, Nilă? Cum care armată?! Armata! Nu știam ce e o armată?... Mă așezai la masă și începui să mănânc. Nu înțelegeam
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]