190,497 matches
-
majoritatea țărilor stabilite prin lege pentru a se preîntâmpina diferențele de vârstă neadecvate. La nivel internațional politica prevede ca persoanelor cu vârsta înaintată să li se dea spre adopție copii mai mari tocmai pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copiilor. Legislația în vigoare în România nu precizează decât diferența minimă de vârstă între părinți și copil, aceasta fiind de 18 ani101. Tabelul 2.2 Vârsta medie a părinților adoptatori în momentul adopției comparativ cu vârsta medie a părinților biologici la prima
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
mod evident nu este valabil. Calculând diferența de vârstă între mamele adoptive și copiii adoptați, constatăm o medie generală a diferenței de 34,4 ani. Diferența minimă înregistrată este de 18 ani (de altfel aceasta este diferența minimă permisă de legislația românească în vigoare, cu câteva excepții), iar diferența maximă înregistrată este de 59 de ani. Diferența medie de vârstă între copilul adoptat și mama adoptivă, în cazul în care acesta este primul copil al familiei, este de 34 de ani
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
și Protecției Sociale, Evoluții în domeniul protecției copilului, 2009, citat in decembrie 2010, disponibil pe internet la adresa http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/ Statistica/ Buletin%20statistic/2010/2010%20copil.pdf ***Oficiul Român pentru Adopții, Adopția în România: Principii, legislație, proceduri, 2006, citat în 03 mai 2007, disponibil pe internet la adresa http://www.adopțiiromania.ro. ***Oficiul Român pentru Adopții, Prelucrarea datelor Chestionar de măsurare a satisfacției beneficiarilor serviciilor din domeniul adopției, 2007, citat în 13 ianuarie 2008, disponibil pe internet
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
este complet minoritară față de cea feminină (cu voie sau fără voie, tații părinți singuri sunt foarte puțini față de mame) și este extrem de puțin cercetată cu mijloace calitative în România. Consider deosebit de interesantă analiza pe care autoarea o întreprinde asupra evoluției legislației pe tema lucrării. În ultimă instanță, legea este expresia supremă a voinței politice. Voința politică, așa cum s-a configurat istoric, este cea bărbătească. În conformitate cu aceasta, tendințele au fost fie de neglijare, fie protective, fie caritabile, fie nepăsătoare. Empatia față de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
s-a configurat istoric, este cea bărbătească. În conformitate cu aceasta, tendințele au fost fie de neglijare, fie protective, fie caritabile, fie nepăsătoare. Empatia față de o situație în care nu te afli și este puțin probabil să ajungi este de regulă scăzută. Legislația românească actuală nu este nici ea neglijată (chiar dacă este tratată mult mai puțin analitic decât ar fi fost necesar). România este, la ora actuală, țara importurilor normative de tip room-service (sau de tipul „îngrășării” forțate și nereflective, în virtutea unui aquis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
monoparentale sunt conduse de către femei, putem trage o concluzie în privința sărăciei acestora. Situația de sărăcie a familiilor monoparentale este un caz de discriminare negativă a femeilor prin mecanisme socioculturale, consacrate de stat. Această stare de lucruri nu decurge din analiza legislației, ci din observarea practicilor curente de viață 25. Femeile sunt responsabilizate pentru copiii lor în mai mare măsură decât bărbații și au șanse mai mici pe piața muncii atunci când devin mame. Familia monoparentală întâmpină deci, în primul rând, dificultăți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
gospodăria agricolă individuală, când erau mame singure și când erau mame a peste cinci copii. În toate celelalte cazuri, în care familia de salariați își ducea viața în parametrii apreciați ca fiind normali, sprijinul pentru familie era atribuit tatălui. În legislația comunistă, familia monoparentală era receptată ca fiind familia formată din mamă și unul sau mai mulți copii aflați în îngrijire. Mame singure erau acele femei care pierduseră sprijinul soților prin deces, prin divorț sau abandon, femeile care aveau copii fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
fost relativ moderată, fără o integrare efectivă în grup și o asumare de roluri corespunzătoare. Analiza de documente a vizat studierea fișelor de identificare, a evaluărilor inițiale și finale, a declarațiilor, referatelor sociale, jurnalelor și, nu în ultimul rând, a legislației aferente. Interviurile de adâncime (conversația cu scop), în formele conversației informale și a interviului general, au urmărit dezvăluirea netraumatizantă a poveștii de viață, ca istorie orală prin care au fost descrise evenimentele și experiențele considerate importante în viața fiecăruia. Testul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
câteva concluzii asupra modului cum se realizează protecția socială în societatea românească actuală (I. Mărginean, 2000, p. 110): • avem de-a face cu un înalt nivel al solidarității intrafamiliale, corespunzător modelului tradițional de familie românească și care este întărit prin legislația în care se prevede obligativitatea întreținerii reciproce a membrilor familiei la nivel interși intragenerațional; • nivelul protecției sociale se situează sub nivelul mediu european; • se desfășoară un proces de afirmare a structurilor comunitare și nonguvernamentale de intervenție pentru ajutorul celor în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Deși valoarea reală a alocației pentru copii nu ține pasul cu inflația, aceasta este o formă constantă de venit, într-un context de creștere dramatică a sărăciei. Familiile cu doi sau mai mulți copii primesc alocații suplimentare. Observ că, în legislația românească 31, apar câteva etape distincte ale protecției maternității: perioada de graviditate, perioada nașterii (52 de zile înainte, 60 de zile după naștere, concediu de lehuzie), perioada creșterii copilului până la vârsta de 2 ani (sau 3 ani, dacă este bolnav
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Există o diviziune clară între domeniul privat al familiei (asociat naturii) și sfera publică, a vieții social-politice, reglementată în mod convențional prin contractul social. De aici, rezultă că legile reglementează sfera publică, iar reprezentantul gospodăriei în sfera publică este bărbatul. Legislația tradițională privind căsătoria se întemeia pe diviziunea sexuală a muncii în gospodărie și societate. Față de acest model, familia monoparentală apare ca o excepție, o situație la limită (prin care unul dintre soți a murit, este plecat pentru perioade lungi de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
după ce comunitatea și-a epuizat formele de intervenție. 2.4. Modelul bazat pe drepturitc "2.4. Modelul bazat pe drepturi" Un alt model este cel bazat pe drepturi (M. Minow, M.L. Shanley, 2001, p. 132). Abordarea bazată pe drepturi a legislației familiale permite sublinierea importanței privatității familiei. Recunoaște natura politică și caracterul negociabil al normelor și valorilor sociale. Deoarece în această perspectivă se ține cont de faptul că indivizii sunt angajați în diferite relații, drepturile acestora trebuie gândite astfel încât să se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
este îngreunat de păstrarea perspectivei tradiționale asupra familiei, în care raporturile sex-rol se subordonau modelului patriarhal. În România, este actuală o observație ce ține de feminismul diferențelor (feminismul valului II), referitoare la faptul că egalitatea de șanse, posibilă din perspectiva legislației, nu este decât o premisă, adevărata egalitate realizându-se nemijlocit prin faptele de viață, prin practici corecte. Prin adoptarea unor legi specifice (cum ar fi legea privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, legea egalității de șanse între femei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de scrieri politice fundamentale, Editura Humanitas, București, 2000. Ghebrea, Georgeta, Regim social-politic și viață privată, Editura Universității București, 2000. Gheerbrant, Alain; Chevalier, Jean, Dicționar de simboluri, vol. II, Editura Artemis, București, 1995. Gheonea, Elena Simona; Gheonea, Valentin, „Statutul femeilor în legislația României comuniste (1948-1989)”, în Liliana Cristina Olteanu; Elena Simona Gheonea; Valentin Gheonea, Femeile în România comunistă. Studii de istorie socială, Editura Politeia -SNSPA, București, 2003. Giddens, Antony, Sociologie, Editura ALL, București, 2000. Giddens, Anthony, A treia cale. Renașterea social-democrației, Editura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
interesul național. Potrivit lui F. List, guvernul are drept sarcină menținerea unității politice și economice a țării prin mijloace cum sunt: o subordonare a intereselor locale și particulare interesului general; o menținere a libertății schimburilor interne; punerea în practică a unei legislații comerciale uniforme; o planificare națională în materie de infrastructuri de transport (căi ferate, șosele, canale etc.); o politică de dinamizare a forțelor productive; un protecționism educator. A. Wagner și A. G. Schmoller propun realizarea unei economii mixte. Influențînd mișcarea muncitorească a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
nu sunt pe deplin clarificate, ceea ce complică suplimentar gestionarea corectă a respectivelor activități. În principiu, administrația locală se bucură de autonomie decizională și financiară. Această autonomie este consfințită încă prin Legea 215/2001 privind administrația publică locală, întărită ulterior prin legislația privind impozitele și taxele locale, finanțele publice locale, bugetele locale, domeniul public, descentralizarea, Carta europeană a autono-miei locale, sau Statutul aleșilor locali ș.a. În practică, însă, lucrurile sunt ceva mai complicate, autonomia și descentralizarea nefiind întru-totul reale și efective, in
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
descentralizarea și autonomia locală implică administrarea serviciilor publice de către organisme și autorități locale și alocarea în mod corespunzător a resurselor financiare, potrivit unei partajări clare a responsabilităților și a patrimoniilor. Puterea de decizie este conferită de către alegători reprezentanților aleși, în cadrul legislației existente, beneficiind de respectul și chiar de sprijinul guvernului central. De multe ori sunt gestionate la nivel local și servicii de importanță națională, cum ar fi educația, sau sănătatea. Dar și termenul de local comportă înțelesuri diferite. El se referă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
unor prețuri "corecte", rezultate din aplicarea unor criterii economice, mai curînd decît a unora ale așa-numitei "etici sociale", promovate de statul asistențial. Gradul și maniera de descentralizare diferă de la țară la țară, potrivit tradiției, propriei "filosofii administrative", ideologiei dominante, legislației și altor factori. Ceea ce contează cu adevărat sunt rezultatele, competențele dobîndite, iar diferitele experiențe, desfășurate uneori de zeci sau sute de ani, permit decantarea valorilor, ierarhizarea priorităților și structurarea adecvată a sistemului. Societatea informațională spre care ne îndreptăm este, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
deciziilor economice ale autorității politice, numărul și organizarea lor fiind extrem de diferite în funcție de țară, inclusiv în ce privește gradul lor de autonomie față de guverne și de partide. 4. Tribunalele, diferitele organe ale puterii judiciare, în măsura în care ele sunt însărcinate să vegheze la respectarea legislației cu caracter economic, ca și a altor legi specifice. 5. Autoritățile locale și regionale, în special în țările cu structură federală. 6. Anumite autorități supranaționale (ex.: Uniunea Europeană) pot avea, în egală măsură, puteri în domeniul politicii economice. FMI este un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
Sub masca interesului public se pot produce manipulări dintre cele mai ordinare, cărora teoria economică le slujește adesea doar pentru a ascunde adevărul și a-i îndepărta pe curioși. Un alt rol important al guvernului în tranziție rezidă în promovarea legislației de protecție a consumatorilor și în educarea acestora, pentru a deveni maximizatori de utilitate. 2.1.3.2. Bunurile publice Există bunuri publice, bunuri private și bunuri mixte, plus o întreagă literatură pentru stabilirea distincțiilor dintre acestea. Cele două caracteristici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
dezamăgit sau dezinteresat și competiția slabă dintre partide, pot conduce ușor la situații de monopol politic, care favorizează deciziile în interesul unor privilegiați și ineficiența lor pentru marele public. Aceleași rezultate le poate avea și accesul redus la informație. c) Legislația este concepută de politicieni, dar aplicarea sa se realizează prin intermediul sistemului birocratic, al funcționarilor. Societățile nu pot funcționa fără birocrație. Întrebarea este cît de eficiente pot fi soluțiile sistemului birocratic? Există, în acest sens, o întreagă teorie a birocrației. Niskanen
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
una pur etatistă, formule de parteneriat care, adaptate la situații specifice, se pot dovedi de succes. Parteneriatul public-privat are avantajul că nu implică costuri prea ridicate pentru buget. Este o formulă care poate crea piața, adapta mentalitățile și mercantiliza comportamentele. Legislația, reglementările trebuie să fie permisive, iar managementul calificat. Parteneriatul poate consta în subcontractarea de lucrări publice, concesionarea de terenuri și capacități, franșizare și crearea de între-prinderi mixte. Subcontractarea este recomandată atunci cînd există mai mulți furnizori competitivi și se poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
3% din TVA, impozitul pe profit de la unitățile de subordonare locală ș.a. Aceasta ar fi asigurat un relativ echilibru, dar cine a zăbovit să facă asemenea calcule? Legile respective sunt putem spune prost făcute, nearmonizate între ele și cu restul legislației, iar pregătirea aplicării lor nu a fost făcută cum se cuvine. Aceasta înseamnă că necesara descentralizare nu a devenit reală și efectivă, riscându-se chiar să fie compromisă însăși ideea de descentralizare și principiul autonomiei locale. Este adevărat că Legea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
fiscal cuprinde un ansamblu de concepte, principii, metode, procese, cu privire la o mulțime de elemente (materie impozabilă, cote, subiecți fiscali) între care se manifestă relații care apar ca urmare a proiectării, legiferării, așezării și perceperii impozitelor și care sunt gestionate conform legislației fiscale, în scopul realizării obiectivelor sistemului"29. Sistemul fiscal este expresie a voinței politice organizate. Orice sistem fiscal are două caracteristici importante: Exclusivitatea, în sensul că se aplică într-un spațiu geografic determinat, de către un singur colectiv pentru un buget
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
anuităților, prin tragere la sorți, sau prin răscumpărare la bursă. Plățile pentru rambursare, reprezentînd ratele scadente, dobîn-zile și comisioanele aferente, inclusiv cheltuielile ocazionale de plasarea titlurilor de împrumut, formează împreună ceea ce se numește serviciul datoriei publice, interne sau externe. Potrivit legislației românești (Legea nr.81/1999), rambursarea se face din excedentele bugetului de stat, din împrumuturi de stat pentru refinanțarea datoriei publice interne și din alte surse stabilite prin dispoziții legale exprese. Dobînda, comisioanele și cheltuielile de emitere și plasare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]