2,409 matches
-
odihnă mai mare sufletul ei atât de neastâmpărat în viața aceasta, decât acolo unde a găsit-o moartea. La parastasul de trei luni, vor merge cu toții. De altfel, cu aceeași ocazie, el ar vrea să-și vândă moșia lui de la Lespezi, poate și pe a Nadinei de la Babaroaga. Evenimentele acestea I-au zdruncinat prea mult. N-ar mai avea inimă să trăiască și să se simtă acasă în locurile și între brutele care au asasinat pe soră-sa. ― Atunci vinde țăranilor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nici pași nu se auzeau în împrejmuirea aceea unde fiecare șoaptă răsuna ca în Epidaur. Încotro se întorcea, privirile altcuiva, dacă o fi fost, îi veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veneau din spate, căutând ochiul pe care nu-l mai avea. Atriul era pardosit cu lespezi, printre muchiile cărora răzbăteau smocuri de iarbă și câte o floricică gal benă, răsă rită în primăvara timpurie. În vreo două-trei locuri, Petrache dăduse lespezile deoparte, sădind, în mormintele revene, puieți de gutui. Crescuseră, aveau coroană rotundă și frunze cărnoase, așa că, până spre toamnă, când gutuile căpătau strălucirea luminii primite peste an, nici nu știai dacă pomii aceia, pe jumătate pitulați, nu sunt cumva smochini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până ce încheieturile îi plesniră și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui râu aproape nemișcat, de o luntre care să-i ducă până la castel. După ce ultimii vizitatori
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
singură aripă. Negăsind unde să se așeze din pricina cununii de spini, se depărtă, în zigzag, ca un liliac. Lipsit de puterea pe care o primea de obicei, când privea de pe creneluri răsăritul, Petrache se simți sleit. Bruma se topise, lăsând lespezile lucitoare, așa că nu se mai osteni să le frece. Se cuibări pe taburetul lui. Își trase gluga pe cap și rămase astfel, trăgând, din când în când, cu ochiul către statuie, ca să surprindă cel mai mic semn că bronzul încetase
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în acea singurătate ciudată care putea fi a lui, a cavalerului de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase din ascunzătoare săculețul cu mere. De ce făcea toate astea, nici el nu știa, dar veni lângă statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani, o fi uitat să deosebească lucrurile, luă un măr pe care-l șterse cu mâneca, până îl făcu să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încet, cu liniștea celor ce-și găsiseră calea. Suind pe cărăruie spre castel, epitaful și prapurii se vedeau din toate părțile. Cu atât mai mult cu cât, în lumina stelelor care coborau arzând, epitaful brodat cu aur lucea ca o lespede unsă cu ulei înmiresmat. Începuse să se lumineze, de data asta răsăritul nu se mai ascundea îndărătul zidurilor castelului, ci venea de pretutindeni. Petrache nu observă, pe locul unde arseseră crengile uscate, că ele se reaprinseseră. Se trezi, într-un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dis-de-dimineață, avea să se redeschidă. Petrache atinse aripile porților, ele se desfăcură larg, la simpla atingere. Ar fi trebuit să fie nedumerit, dimpotrivă, sufletul i se umplu de o mare împăcare. Intră cu pași înceți, căutând, parcă, vreo urmă pe lespezi. Se așeză pe locul statuii rămas gol și privi prin porțile deschise spre oraș. Poate că erau doar niște simple prevestiri, altminteri lumea nu se schimbase. Și nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nici alte semne nu mai văzu, nici măcar resturi de măr. Timpul și spațiul se bifurcaseră și fiecare alesese o altă cale. Lipsit de călărețul de bronz, atriul părea acum mai larg. Lecuiți de crengile uscate, gutuii se pregăteau să înflorească. Lespezile străluceau, ca după maslu. Abia atunci văzu, la doi pași, cununa din care ieșeau cuiele, ca niște spini. Se simțea plin de bunătate, dar și de tristețe în lumea cea nouă. Totul în jur părea bine orânduit și în așteptare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
jur, oamenii ajunseseră să vorbească tot mai puțin. Orașul nu era nici mare, nici mic. Nici măcar nu știm cum era, pentru că asta nu are nicio importanță. Orașele de acest fel, cu ziduri groase și vechi, cu străzi înguste, pavate cu lespezi de piatră, indiferent de mărimea lor, au o piață centrală căreia, după gust, i se poate spune Piața Mare, Piața Armelor sau, de pildă, Piața Primăriei. Aici, în Piața Mare, începe povestea noastră. În locul acesta, printre vânzătorii de amintiri și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul, în jurul pictorului, se golise. Piața Mare nu mai arăta ca altădată, negustorii își strânseseră tarabele și, odată cu ele, plecaseră și ciurdele de gură-cască, perechile nu se mai plimbau de-a lungul și de-a latul, porumbeii căutau, zadarnic, printre lespezi, boabe căzute din prefirările de altădată, clovnii își șterseseră fardurile care le desenau guri arcuite și triste și constatară că, sub farduri, gurile le rămân la fel de triste. Locuitorii se temeau și preferau să rămână închiși în casele lor. Căci prin
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cea nouă, nici el nu mai exista. Îi privi pentru întâia oară în ochi. Își primi fiecare partea lui. Păreau acum mai mulți. Pașii veneau, care afundându-se în noroi până la glezne și icnind să se smulgă, care bocănind pe lespezi, cu bocanci clăpăugi, fără șireturi, și lăsând pe ziduri ecouri ascuțite, care alergând speriați, care împleticindu-se, care târându-se în pulberi, pe drumul deportărilor. Pământul celor morți se scutura ca o cergă peste pământul celor vii. Fețe translucide, ochi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
linia ochilor, nici colțurile buzelor. În partea cea veselă părul era cârlionțat, în partea îngândurată cădea neted peste ureche. Avea un fel de pelerină neagră, lucioasă și, în picioare, cizme care scoteau un sunet sec, de parcă ar fi călcat pe lespezi. Străinul își întoarse, la un moment dat, obrazul vesel către planta ofilită și întinse palmele, de parcă ar fi vrut să o mângâie. Jenică văzu, mirat, câțiva lujeri înverziți și se întrebă dacă fuseseră și înainte acolo. Nu vă grăbiți, spuse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o luăm când la stânga, când la dreapta, aș crede că mă aflu într-o lume imaginară. În timp ce merg se ivește un grup de palate. Au un aer solemn și sunt gigantice ca mărime. Acoperișurile poleite în galben strălucesc în soare. Lespezi de marmură șlefuită se aștern sub picioarele mele. Abia când văd Sala Armoniei Supreme îmi dau seama că ceea ce văd e doar începutul. În răstimpul cât ar arde două lumânări, trecem pe lângă porți ornate, curți spațioase și coridoare cu sculpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să-i neglijez pe zeii care m-au ajutat. Aduc ofrande ca să-mi arăt recunoștința. An-te-hai a adus un pește viu pe un platou de aur. A fost pescuit din lac și legat cu panglică roșie. Grăbită, torn vin pe lespezi, căci peștele trebuie să fie dus viu înapoi în lac. An-te-hai așază cu grijă platoul cu peștele într-un palanchin, de parcă ar fi vorba de o persoană. Când ajungem la lac, dau drumul peștelui și acesta sare în apă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
strămoșii săi. Aș vrea să nu fiu nevoită să-mi aduc aminte că suntem în exil. Jehol e un loc măreț și tăcut. Lumina albicioasă a soarelui se reflectă ușor de pe acoperișurile sale din țiglă smălțuită. Curțile sunt pavate cu lespezi de piatră, iar ușile sunt flancate de ziduri groase. De la moartea lui Chien Lung, acum o jumătate de veac, cea mai mare parte a palatelor au stat goale și miros a mucegai. Atacate fără cruțare decenii la rând de vânturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în partea de jos. Cele două niveluri sunt legate prin scări. Cu ajutorul unei torțe, putem să vedem interiorul. Este o sferă spațioasă cu diametrul de aproape șaizeci de picioare. Totul este făcut din marmură albă. În mijloc se află o lespede din piatră, așezată pe o placă cioplită, de optsprezece picioare lățime. În ziua ceremoniei de înmormântare, sicriul împăratului Hsien Feng va fi așezat deasupra acestei lespezi. De fiecare parte a lespezii împăratului se află șase sicrie mai mici, roz, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
șaizeci de picioare. Totul este făcut din marmură albă. În mijloc se află o lespede din piatră, așezată pe o placă cioplită, de optsprezece picioare lățime. În ziua ceremoniei de înmormântare, sicriul împăratului Hsien Feng va fi așezat deasupra acestei lespezi. De fiecare parte a lespezii împăratului se află șase sicrie mai mici, roz, cu păsări phoenix sculptate pe ele. Eu și Nuharoo ne privim, realizând că două dintre ele ne sunt destinate. Pe panouri sunt cioplite numele și titlurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
făcut din marmură albă. În mijloc se află o lespede din piatră, așezată pe o placă cioplită, de optsprezece picioare lățime. În ziua ceremoniei de înmormântare, sicriul împăratului Hsien Feng va fi așezat deasupra acestei lespezi. De fiecare parte a lespezii împăratului se află șase sicrie mai mici, roz, cu păsări phoenix sculptate pe ele. Eu și Nuharoo ne privim, realizând că două dintre ele ne sunt destinate. Pe panouri sunt cioplite numele și titlurile noastre: Aici odihnește împărăteasa Yehonala și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Majestatea Sa? îl întrerupe Nuharoo. Pe lângă sutrele din aur și argint, cărțile și manuscrisele preferate ale Majestății Sale, există lampioane ce-i vor lumina odihna. Arhitectul arată spre două vase gigantice care stau de-o parte și de alta a lespezii. — Ce este înăuntru? îl întreb. — Ulei de plante cu ață din bumbac. — Vor lumina? Nuharoo se uită cu atenție la vase. — Bineînțeles! — Vreau sa zic - pentru cât timp? — Veșnic, Majestatea Voastră. — Veșnic? — Da, Majestatea Voastră. — Este umezeală aici, zic eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
zic - pentru cât timp? — Veșnic, Majestatea Voastră. — Veșnic? — Da, Majestatea Voastră. — Este umezeală aici, zic eu. Se va infiltra apa și va inunda locul? — Asta ar fi groaznic! zice Nuharoo. — Am proiectat un sistem de drenaj. Arhitectul ne arată că lespedea este ușor ridicată, ceea ce face ca o parte să fie puțin mai sus decât cealaltă. Apa va picura în canalul săpat dedesubt și va curge afară. — Și paza? îl întreb. — Există trei uși mari din piatră, Majestatea Voastră. Fiecare ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
completează după cum urmează: a) La secțiunea I "Bunuri imobile", se modifică următoarele poziții: ... - la poziția nr. 23, coloana 3, care va avea următorul cuprins: "Străzi și ulițe = 45 km, astfel: Dc 27-satul Valea Borului = 2,0 km; Dc 26-satul Valea Lespezii = 1,6 km; Dc 25-satul Valea Tocii = 2,2 km; Dc 23-satul Valea Brădetului = 1,7 km; D 1-satul Slon= 663 m; D 2-satul Slon = 166 m; D 3-satul Slon = 276 m; D 4-satul Cerașu = 203 m; D 5-satul Cerașu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/218945_a_220274]
-
ca și acel de pe apa Bârladului de lângă orașul Bârlad. În anul 1829 s-au construit din nou și reconstruit podurile: de la Fundeni, care a costat 2.999 lei și la care s-au folosit 150 oca fier, de la Pașcani, de la Lespezi, pe apa Sușiței un pod de 40 de stânjeni, la Sculeni un pod special pentru negustori, un pod pe apa Crasnei, unul pe apa Putnii la Focșani, un nou pod stătător la Furceni pe Siret, unul la Onești pe Trotuș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
rezultă că între 1848 și 1863 au funcționat în Moldova opt cariere de piatră la Ivăncăuți (Dorohoi), câte una la Deleni, la Șcheia, Păun, Bârnova Ciurea, Crivești și Averești, Adâncata (Dorohoi), Bozieni (Neamț) și Hârlău. Din majoritatea lor se extrăgeau lespezi de piatră pentru construcții. Unele însă erau renumite și peste hotare pentru calitatea pietrei de moară (Hîrlău, Deleni și mai puțin Bozieni). În altele (ca, de pildă, la Ivăncăuți) se producea ipsos, folosit în construcții și în ciubotărie pentru înălbirea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]