4,823 matches
-
sub același nume)30, atunci se motivează suficient necesitatea de a avea în vedere studiul discursului, dîndu-i termenului discurs o extensiune ce cuprinde și textul. Întrucît acest studiu depășește sub unele aspecte granițele lingvisticului, o denumire a lui prin sintagma lingvistica textului nu este preferabilă, fiind convenabil termenul analiza discursului. Pornind de la această concluzie, considerăm că apariția în limba română a unui dicționar de analiză a discursului este utilă, deoarece prin el se oferă un îndrumar și un complex de raportare
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i, chiar dacă nu o face explicit, trebuie să releve aspectele prin care exigențele alterității au fost sau nu satisfăcute. V. intersubiectivitate. COSERIU 1994. IO AMBIGUITATE. Conceptul "ambiguitate" apare de timpuriu în lucrările de filozofie, matematică, fizică, sociologie, psihologie, lingvistică ș.a., unde cunoaște abordări explicative diferite. Majoritatea lucrărilor definesc noțiunea "ambiguitate" făcînd apel la alte noțiuni, precum: neclaritate, incertitudine, echivocitate, probabilitate, imprecizie, contradicție etc. Deși în unele dicționare termenii ambiguitate și incertitudine sînt considerați ca fiind sinonimi, unii autori disting
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
referent poate fi corect determinat doar datorită prezenței antecedentului Paul). Deși termenul anaforă a fost folosit frecvent în retorică încă din secolul al XVI-lea, utilizarea lui sistematică în pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîteva decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
după care se realizează (constituirea inductivă a unui corpus de documente, urmată de lectura, clasificarea și interpretarea acestuia). De asemenea, ambele se bazează pe numeroase surse teoretice comune. Spre deosebire de analiza discursului, însă, analiza conținutului, în accepția sa tradițională, minimalizează importanța lingvisticii. Contrar analizei de conținut, analiza discursului este interesată de concepte, de lingvistică și de organizarea narativă a discursurilor orale sau scrise pe care le analizează. Dacă, pentru analiza conținutului, discursul este o reflectare a realității, pentru analiza discursului, acesta constituie
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de lectura, clasificarea și interpretarea acestuia). De asemenea, ambele se bazează pe numeroase surse teoretice comune. Spre deosebire de analiza discursului, însă, analiza conținutului, în accepția sa tradițională, minimalizează importanța lingvisticii. Contrar analizei de conținut, analiza discursului este interesată de concepte, de lingvistică și de organizarea narativă a discursurilor orale sau scrise pe care le analizează. Dacă, pentru analiza conținutului, discursul este o reflectare a realității, pentru analiza discursului, acesta constituie realitatea în sine. Din punct de vedere metodologic, analiza conținutului ia ca
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l i z e i d i s c u r s u l u i, sintagma analiză de conținut este folosită cu sensul de metodologie cantitativă și comparativă. Analiza conținutului interesează și ca tehnică sociologică sau psihologică, alături de cea lingvistică. V. conținut, analiză a discursului. DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; PAYNE-BARBERA 2004; ROVENȚA- FRUMUȘANI 2004; VARO - LINARES 2004. DH ANALIZĂ A CONVERSAȚIEI. Numită și analiză conversațională, noțiunea a fost definită și descrisă în cadrul etnometodologiei, curent de gîndire promovat în cercetarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unor corpusuri de limbă vorbită, transcrise după norme bine stabilite. De altfel, în ultimele decenii se poate constata o amplificare a preocupărilor de a înregistra și a studia fragmente de conversație, o ramură nouă impunîndu-se deja printre celelalte discipline lingvistice: lingvistica de corpus. Cele mai multe contribuții aparțin, în acest domeniu, specialiștilor străini, dar există și în spațiul românesc lingviști ale căror lucrări sînt consacrate analizei de corpus: Luminița Cărăușu, Liliana Ionescu Ruxăndoiu etc. D. Maingueneau observă că, prin cele două postulate metodologice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
RN ANALIZĂ A DISCURSULUI. Sintagma analiza discursului, devenită denumire de disciplină relativ recent în istoria de aproape un secol și jumătate a științelor limbii, înglobează o varietate de perspective asupra discursului. Acestea merg de la abordări restrictive, ținînd, mai degrabă, de lingvistica textuală (discursul ca obiect gramatical cu valoare de frază) pînă la viziunea largă asupra conceptului "discurs", ce permite echivalarea analizei discursului cu studiul oricărei forme de discurs. În interiorul acestui evantai de direcții de analiză se situează și poziția școlii franceze
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și poziția școlii franceze de analiză a discursului care investighează cu prioritate condițiile de producere a textului și mărcile acestora de-a lungul enunțului. Astăzi, domeniul analizei discursului se confruntă cu două tendințe majore: pe de o parte, reîntoarcerea către lingvistica textuală pentru a se putea reconfigura o lingvistică a discursului, pe de altă parte, redirecționarea ei către științele sociale și ale comunicării. A n a l i z a d i s c u r s u l u i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care investighează cu prioritate condițiile de producere a textului și mărcile acestora de-a lungul enunțului. Astăzi, domeniul analizei discursului se confruntă cu două tendințe majore: pe de o parte, reîntoarcerea către lingvistica textuală pentru a se putea reconfigura o lingvistică a discursului, pe de altă parte, redirecționarea ei către științele sociale și ale comunicării. A n a l i z a d i s c u r s u l u i a apărut ca domeniu de interes în lucrările
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
analiza discursurilor": primele două concepte ar trimite către o teorie generală a discursivității, în timp ce al treilea s-ar referi la diversitatea practicilor discursive umane. Analiza discursului a cunoscut abordări diferite și în funcție de diversificarea eșantioanelor reprezentative de analiză sau a ceea ce lingvistica de corpus denumește corpus de analiză. P. Charaudeau și D. Maingueneau disting patru mari poli ai acestei relații: analiza discursului și corpusul de interacțiune socială; analiza discursului și corpusul situațiilor de comunicare, deci a genurilor de discurs; analiza discursului și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
studiază motivele ca atare, ci rolul lor structural în dinamica textelor, ceea ce presupune transformarea motivelor în funcții. Ea s-a concentrat asupra unui anumit tip de text, povestirea, un domeniu care devenise de mult timp obiectul predilect al cercetătorilor. V. lingvistica textului, povestire, temă, text. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN ANALOGIE. Considerată un factor important al schimbării lingvistice, analogia constă în imitație, prin regularizare, a unei forme cu extensie sintactică variabilă (de la cuvînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în evoluția limbilor, procedeul prin care se trece de la o stare de organizare la alta. Ulterior, i s-a recunoscut polivalența și reversibilitatea, cîmpul universal de aplicație, capacitatea de a acționa ca o "tendință generală regularizatoare" în toate limbile. În lingvistica europeană, termenul cunoaște o accepțiune mai ales gramaticală și sincronică (așa cum apare la F. de Saussure), care presupune conștiința și comprehensiunea unui raport ce unește formele între ele, în care se operează după modelul proporțiilor. În lingvistica românească, termenului i
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
toate limbile. În lingvistica europeană, termenul cunoaște o accepțiune mai ales gramaticală și sincronică (așa cum apare la F. de Saussure), care presupune conștiința și comprehensiunea unui raport ce unește formele între ele, în care se operează după modelul proporțiilor. În lingvistica românească, termenului i se recunoaște o valoare semasiologică, motivată de influența culturală, care favorizează stratificarea semasiologică a limbii prin transmiterea intelectuală de la un popor la altul a unor idei reprezentate prin tipare turnate dinainte, așa cum susține L. Șăineanu. În lucrările
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
calitatea de la baze adjectivale: meticulozitate, rigurozitate, după modelul timid-timiditate), sintactic (schimbarea regimului unor cuvinte; de exemplu, după modelul unor construcții impersonale: este/rămîne de făcut au apărut construcții neacceptate de limba literară: trebuie de făcut, merită de făcut. Din perspectiva lingvisticii discursului, analogia se înrudește cu inducția și cu comparația și exploatează efecte importante de sens, prin punerea în relație a unui fapt problematic cu unul mai bine cunoscut. Din această perspectivă, discursivă, procedeul reprezintă o activitate de revelare a asemănărilor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe eficacitate (pe latura pragmatică, prin urmare). Teza arbitrarului denumirilor a fost menționată deseori în secolele trecute, dar ea s-a impus numai după publicarea Cursului lui Ferdinand de Saussure, în 1916. Această teză este, de altfel, legată, în istoria lingvisticii, de ideea că limba are o organizare internă de sistem. F. de Saussure a conceput semnul lingvistic (= cuvîntul) ca unitatea dintre semnificat (conceptul unui obiect) și semnificant (imaginea acustică a formei cuvîntului), adică într-o manieră mentalistă care nu are
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elaborat o altă teorie a cuvîntului ca semn, pornind de la principiile behaviorismului și punînd pe primul plan relația dintre forma lingvistică și obiectul (referentul) denumit prin ea. Unele dintre curentele lingvistice de la sfîrșitul secolului al XX-lea, pornind de la sugestiile lingvisticii cognitive, au abandonat însă ideea lipsei de motivare a semnului, praxematica atribuind chiar formelor o valoare iconică. În aceste circumstanțe, semnul lingvistic actualizează în discurs sau în text potențialități care îl caracterizează prin chiar statutul lui de semn. V. denominație
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se urmărește realizarea unei imagini despre sine. V. alteritate, ambreior, etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN AUTONIMIE. În lingvistica actuală, termenul autonimie este folosit de obicei cu referire la statutul cuvîntului pentru care se propune o definiție (într-un dicționar), situație în care definitul este considerat prin el însuși, fără relații cu alte cuvinte într-o structură discursivă obișnuită
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
V. ideologie, structură, valoare. FLEW 1983; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. IO AXIOMATICĂ. Prin cercetarea principiilor pe care le dezvoltă științele care au atins un grad înalt de elaborare teoretică (precum logica, matematica, fizica, biologia, lingvistica) s-a constituit treptat o disciplină ce studiază problematica și condițiile necesare pentru evaluarea validității teoriilor. Această disciplină a fost denumită axiomatică, pornind de la cuvîntul axiomă ce desemnează un principiu antrenat în demonstrație, dar care nu este susceptibil de a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în limbă a programelor de sens care corespund categoriilor lexicale, prin urmare capitalizarea sensului. De aceea, doar prin studiul manifestărilor discursive ale sensurilor capitalizate, deci prin examenul procesului de actualizare praxemică și al reglării sensului, se pot deschide, pe terenul lingvisticii, căi care să permită progresul în acest domeniu. Capitalizarea în limbă a ansamblului categoriilor lexicale alcătuiește, după unii cercetători, logosfera. V. actualizare, logosferă, program de sens, praxem. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN CATAFÓRA. Termenul a fost folosit pentru prima oară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP. Deși element al limbii generale cu o semnificație foarte concretă, cuvîntul cîmp, însoțit de determinări, are o mare întrebuinațare în terminologiile unor științe, precum fizica, matematica și lingvistica, prin valorificarea unei semnificații derivate și metaforice de "domeniu, sferă de acțiune, de manifestare sau de existență". În disciplinele care au ca obiect studiul limbii și în cele cu care acestea colaborează, au fost propuse mai multe sintagme pornind de la
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cîmp semantic, ultimele două fiind deseori confundate. În aceste împrejurări, s-ar putea folosi denumirea cîmp lingvistic ca un hiperonim al celorlalte, deși această folosire nu a devenit obișnuită. Cîmpul noțional nu a beneficiat de o definiție precisă pe terenul lingvisticii, deși este antrenat în anliza sensului, iar situația se explică prin faptul că a fost concurat de cîmpul tematic, propus de G. Matoré, iar uneori a fost confundat cu cîmpul semantic sau cu cîmpul lexical. Cîmpurile noționale sînt domenii recunoscute
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceasta rezultă din excluderea, din principiu, a extralingvisticului, a oricărei particularități a realității și a subiectului, precum și a raporturilor dintre ele. În aceste condiții, reprezentările lumii în limbă, pornind de la reprezentările sensibile și de la experiențele practice, nu ar viza o lingvistică ce ar fi concepută într-un cadru idealist și dirijată spre o concepere ca fiind imanent sistemului limbii, deoarece, ca efect al acestei problematici, cîmpul noțional, cîmpul semantic și cîmpul lexical se confundă, fără a putea fi diferențiate. Cu toate
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
logosferă, relativitate, stil al limbii, vocabular. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; VARO - LINARES 2004. RN CÎMP DISCURSIV. Cu determinări pentru a-i preciza domeniul de aplicare, cuvîntul cîmp este utilizat în lingvistică pentru a distinge domenii cu un anumit tip de structurare, deși sintagme precum cîmp lingvistic, cîmp conceptual, cîmp semantic nu corespund exigențelor de precizie deplină pentru a fi incluse între elementele terminologice de bază. În anul 1983, D. Maingueneau a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ca ansamblu de trăsături care asigură unitatea semantică a unui set de propoziții/fraze, astfel încît acestea să formeze un tot unitar din punctul de vedere al semnificației. Coerența constituie o componentă esențială în definirea textului. Noțiunea "coerență" apare în lingvistică la G. Guillaume, care o consideră ca o proprietate a limbii ca sistem, ca un "întreg semantic" ale cărui părți sînt în strînsă legătură. Trecînd de la lingvistica limbii la aceea a discursului, noțiunea dobîndește un sens complex și totodată specializat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]