3,155 matches
-
după Nicolae Manolescu, drept "ficțiune realistă". Ceea ce determină genul, dictînd natura sa constitutivă, ar fi aspirația mimetică, voința de a simula, veridic, viața. Romanul se va opune, în vîrstele sale "obiective", înclinațiilor timpurii pentru "romanesc", pentru istorii extraordinare, sau pentru lirism, de care realismul va expurga discursul epic. Fiecare din aceste trăsături îl depărtează mai mult sau mai puțin de garanția credibilității. Putem asocia, așadar, programului realist (și naturalist) expresia împotrivirii față de ceea ce a fost considerat "romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
romanescul" literar. Verosimilul, credibilitatea imaginii asupra lumii înfățișate sînt corelate cu impersonalitatea viziunii, cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
a artistului care trece printr-o criză de conștiință, după ce căutase absolutul în prezența idilică și fabuloasă a lui Dumnezeu. Noul ciclu de poeme este unul faustic, demonic, destinul fiind secretizat în mișcările sufletului; un titanism romantic, având înclinații spre "lirismul luciferic". Heruvimul arghezian, bolnav, a căzut în țărână (Heruvim bolnav), teroarea existențială domină în haosul apocaliptic de sfârșit de lume (Duhovnicească), aspirația spre absolut este condiția tragică a omului (Între două nopți). Având o imagine terifiantă despre moarte, poetul suferă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
literaturii române cu cea europeană; tolerează modernismul de avangardă și experimentul, dar preferințele sale se îndreaptă spre un modernism moderat; luptă împotriva amestecului valorilor și a confuziei etnic-estetic; încurajează poezia nouă (simbolismul, expresionismul), expresie a unei noi sensibilități; apreciază intelectualizarea lirismului, rafinarea sensibilității și a expresiei, integrarea inconștientului în artă, poezia de notație și atmosferă; în proză a susținut trecerea de la subiectiv la obiectiv, de la rural la urban; a apreciat proza obiectivă (L. Rebreanu) și a contestat narațiunile lirice; preferă o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
stă la baza romanului Ion. O altă secvență cu fotografiile soldaților spânzurați va reprezenta punctul de plecare pentru Pădurea spânzuraților. Din ritmurile unui dans argeșean apare Ciuleandra. Romanele au personaje dilematice, aflate în situații de criză, conturate fără note de lirism. Fiind un excepțional observator al concretului, Rebreanu e un constructor de edificii monumentale, atent la plan, la construcție, la episoade și situații, la împărțirea fiecărui capitol în mici diviziuni. El folosește procedeul cercului închis. Romanul Ion se sfârșește așa cum a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Editura Dacia, Cluj, 1976; Petrescu, Ioana Em., Configurații, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981; Pop, Ion, Nichita Stănescu. Spațiul și măștile poeziei, Editura Albatros, București. 1980; Ștefănescu, Alex., Introducere în opera lui Nichita Stănescu, Editura Minerva, București, 1986; Uricariu, Doina, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, Editura DU Style, București, 1998. BIBLIOGRAFIE Anghelescu, M., Al. Macedonski Poemele "Nopților", Editura Albatros, București, 1972. Apostolescu, M., Ion Creangă între marii povestitori ai lumii, Editura Minerva, București, 1978. Ardeleanu, Virgil, Opinii. Prozatori și critici, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1975
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Arhipelag de semne, Editura Cartea Românească, București, 1975. Ungheanu, M., Marin Preda, Editura Eminescu, București, 1978. Ungureanu, C., Pretextul operei, Editura Cartea Românească, București, 1978. Ungureanu C., Proza românească de azi, Editura Cartea Românească, București, 1985. Uricariu, Doina, Nichita Stănescu. Lirismul paradoxal, Editura Du Style, București, 1998. Valea, L., Coșbuc în căutarea universului liric, Editura Albatros, București, 1980. Vartic, I., Modelul și oglinda, Editura Cartea Românească, București, 1982. Vatamaniuc, D., Eminescu: manuscrisele, Editura Minerva, București, 1988. Vârgolici T., Opera lui D.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
al nuvelei cezarpetresciene pe teren fantastic: "Ultimul volum al d-lui Petrescu prezintă în bloc și evoluat la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
al d-lui Petrescu prezintă în bloc și evoluat la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției caracterelor, reduce lirismul la procedeul melodramatic al coincidentelor fatale"1. Nici bruioanele obsesionale ceva mai reușite din Paianjenul negru ("obsesia enigmei păianjenului negru reminiscența dintr-un vers ce a determinat carieră mizera a actorului ambulant Tărcuș și care se materializează cu o stăruința
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
un anumit sens, "neistoric". Pentru Petre Tutea, Cioran are o trăsătură inadmisibilă în ființă lui: e neconsolator. "Eu m-aș întâlni cu Cioran în neliniștile mele, care seamănă cu ale lui, iar el s-ar întâlni cu misticismul meu în lirismul lui. În ceea ce privește ceartă cu divinitatea, eu sper că Cioran să nu moară aici, unde s-a născut, cum a murit Kant. Eu pe Cioran îl văd împăcat în amurg cu sine, cu Sfanțul Apostol și cu Absolutul divin, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Demiurgul cel rău, însă până și acest act a pierdut din măreția pe care o avea în antichitate. "Ce bine știau înțelepții de dinainte de Cruce s-o rupă cu această lume sau să se resemneze cu ea fără dramă sau lirism!"18 Încă un prilej de a critica creștinismul, care consideră sinuciderea drept un păcat capital și nu-i admite nici o justificare, nimeni nu are dreptul de a-și curma viața, pentru că autoritatea divină o interzice. Credinciosul trebuie să accepte această
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
personalitatea prin poeții de cartier și lunfardo-ul lor144, specie de "slang" porteño, în jargon, emoția inedită și estetică literară a tangoului. Cântăreții de tango combină modalitățile vocale ale omului de la sat cu cel de la port, cu o adaptare creola a lirismului zarzuelei de la Madrid. "Cel care dansează tango își spune viață pe ritm de dans." "Inima are rațiuni pe care rațiunea le ignoră" spunea Pascal, inaugurând o întreagă logică a inimii, ridicând sentimentul la o valoare pe care nu o avea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
echilibrului dobândit prin exercițiile la bârnă au dat un plus de siguranță în efectuarea piruetelor. Elanul și ușurința în execuție, însușite la gimnastica ritmică sunt folosite la paralele, iar exercițiile la sol pline de elemente valoroase, sunt aproape dansate, exprimând lirism sau dramatism, după cerințele impuse de muzică. Exercițiile din gimnastica ritmică sunt folosite cu succes de celelalte ramuri sportive ca mijloc de educare a expresivității corporale, a ușurinței și a grației mișcărilor. Exercițiile din gimnastica ritmică se folosesc atât pentru
Aspecte teoretice privind pregatirea asrtistica in gimnastica artistica feminina by LIUȘNEA DIANA NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/1673_a_2936]
-
citadine și industriale, florile și naturile statice, portretele și compozițiile - în special cele cu scene de muncă - sunt temele pe care artistul le abordează cu cea mai mare frecvență. Sub penelul său, materia se transfigurează activ încărcându-se de un lirism calm și dens structurat atât în lumea obiectuală, plasticizată de pictor, cât și în mediul ambiant al acesteia, în atmosfera ei. Sensibilul poet al naturii, în general, dar mai cu seamă al meleagurilor moldovene, al Iașului și al împrejurimilor sale
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
sub povara propriului lor destin. Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru această categorie de lucrări. Sentimentul ce se degajă din ele este complex, un amestec de lirism cald și de dramatism resemnat, în care amintirea poetică a iernilor din copilărie este marcată de asperitățile înfruntate de-a lungul întregii vieți. În majoritatea iernilor lui Cămăruț nu apar personaje umane, dar prezența lor și, mai cu seamă, a
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
uleiule sale, ceea ce le deosebește și le apropie de ele. Daca acestea din urmă se impun receptării prin vigoarea lor, printr-o anumită asprime a pastei și printr-o modelare consistență a formelor, încorporând totuși lumina și căldura sentimentului, acel lirism învăluitor despre care am mai vorbit, acuarelele, dimpotrivă, se relevă printr-o atmosferă irizată, cu transparențe prețioase și moliciuni catifelate, în ambianța cărora culorile se întrepătrund fluide și se topesc unele într altele, într-un freamăt cromatic, sugerând inefabile stări
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
abordat frecvent în acuarelele sale și o mare varietate de subiecte cu naturi statice și flori (Cană pe fond policrom, Vase cu flori, Maci, Bujori, etc.), cărora le-a conferit virtuți cromatice, încărcate de prețiozitatăți și transparențe, de reverii și lirism, se poate afirma cu deplin temei că acuarela nu i-a impus niciun fel de limite restrictive asupra repertoriului tematic. Comune picturii sale în ulei și a picturii sale în culori de apă, sunt și alte elemente specifice, de altfel
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
pornit acele gesturi și atitudini atât de firești și acele sentimente de caldă omenie pe care le degajă personajele sale din compozițiile cu țărani, muncind în mijlocul naturii și din cele cu muncitori în luptă cu incandescența și duritățile metalelor. Poezia, lirismul discret sau exuberant uneori, dragostea de viață și de țară, adâncul umanism ce se degajă din creația sa, privită în ansamblu, se constituie într-un cald și vibrant omagiu pe care artistul l-a adus pământului străbun, vieții pașnice, muncii
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
cea fericită și așa cred că au fost toți copiii de când lumea asta și pământul-. Dacă începutul primei părți stă sub semnul bunei dispoziții, predominând umorul ce dă o notă caracteristică, originală, în partea a doua își face apariția un lirism nostalgic, evocarea îndreptându-se asupra casei părintești. Apare chipul mamei, odată cu întâmplările din copilărie: uratul de Anul Nou, pupăza din tei, la scăldat, etc. Rememorările interesează în măsura în care au contribuit la formarea lui Nică, ca om, dându-i o imagine asupra
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
hermetice reciclate netransparent întro "lume pe dos" ca a noastră. Discret subversiv, dar mereu surprinzător, distinsul universitar ieșean trece dezinvolt de la volutele metaforice ale Psalmilor și Cîntării Cîntărilor, la plimbările solemne prin Grădinile lui Akademos sau la glosele parfumate cu lirism din Cu undița după fluturi. Alteori, pare a cocheta din umbră cu subtilele teorii princetoniene ale "pisicilor savante de pe acoperișul șubred al lumii", cu scenariile trans-disciplinare ori cu cele ale terapiilor non-decadenței, cărora le propune drept panaceu principiile sănătoase ale
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Vasilescu ar fi cel căruia poetul îi expune propria artă poetică. Însă acela care discută cu Ladima se dovedește mult prea erudit și fin observator al tendințelor din poezia modernă (sunt amintiți, pe rând, abatele Bremond, care considera că esența lirismului stă în incantația muzicală, ca și André Breton , inițiatorul suprarealismului și adept al subconștientului ca posibil obiect al poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
poeziei), pentru un simplu aviator și diplomat, fie el și dotat cu un spirit al cunoașterii mai deosebit. După îndelungi ezitări și explicații, care nu îl mulțumesc pe autor decât parțial, Ladima își recunoaște aderența la o formulă unică de lirism în care forma și conținutul au o egală pondere, iar oniricul coexistă firesc cu orfismul, dar nu în planul existenței concrete, ci în transcendent. Lipsa de conținut, pe care i-o reproșează Autorul, poate fi suplinită de o metarealitate: "Conveneam
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bucuriile lui cu tot ce aduc ele din depărtarea veacurilor ori din întâmplările de fiecare zi.” Ovid Densusianu apreciază mai mult doinele și strigăturile decât cântecele bătrânești, trăgând concluzia că poezia populară răsfrânge sufletul românesc mai mult cu aplecări spre lirism și satiră decât spre creațiuni epice " Această antologie, Flori alese ale poporului nostru, este structurată astfel: doinele și strigăturile sunt așezate la începutul lucrării, după care urmează cântece bătrânești . Să urmărim câteva fragmente care ne demonstrează că folclorul păstrează în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Vieata păstorească în poezia noastră populară, operă de maturitate și inegalabilă între preocupările lui Densusianu analizează și comentează : Vieața și firea ciobanului așa cum sunt privite de popor, Primăvara, mama noastră, 36 Migrațiunile păstorești, Dorul și poezia păstorească, Două aspecte ale lirismului nostru păstoresc în vol. I și Ciobănia și Haiducia, Miorița, Imagini păstorești în poezia populară în vol. al II lea. Ovid Densusianu susține că cele care aparțin lumii pastorale, dar că nu putem admite teza că societatea feudală din nordul
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
ne convingă, nici atunci când afirmă că plugăritul a adus la poezii mediocre. Examinând tumultul primăverii oglindit în cântecele ciobănești codrul înfrunzit, cântecul cucului asemuit cu un voinic, dorul cu minunata sa imagine „curțile dorului”, Densusianu vede note evidente ale unui lirism dinamic, corectând astfel imaginea falsă a unui țăran visător și incapabil de acțiune : „E în firea păstorului să fie visător și energic visător când stă, în singurătatea muncilor, ori câmpiilor, pe lângă turma lui, energic în pribegiile pe drumuri și în
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]