3,184 matches
-
ai ridica pe treptele unei scări până ieși din zona stăpânită de gravitație, ca apoi să-ți iei zborul în continuare dincolo de aceste trepte. Nu se poate înălța cineva la vederile spirituale ale supremelor experiențe mistice, prin înstrăinarea de viața liturgică. Pe de altă parte stările acelea înalte nefiind durabile, omul când coboară din ele găsește în viața liturgică un suport, un izvor de împrospătare. „Ca și grafica oricărei temperaturi, grafica vieții spirituale înfățișează necontenite suiri și coborâri, oscilații ale luptelor
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
zborul în continuare dincolo de aceste trepte. Nu se poate înălța cineva la vederile spirituale ale supremelor experiențe mistice, prin înstrăinarea de viața liturgică. Pe de altă parte stările acelea înalte nefiind durabile, omul când coboară din ele găsește în viața liturgică un suport, un izvor de împrospătare. „Ca și grafica oricărei temperaturi, grafica vieții spirituale înfățișează necontenite suiri și coborâri, oscilații ale luptelor cu înfrângeri și biruinți, care nu se sfârșesc decât o dată cu moartea. Coborârile, înfrângerile și oboselile își găsesc întotdeauna
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
grafica oricărei temperaturi, grafica vieții spirituale înfățișează necontenite suiri și coborâri, oscilații ale luptelor cu înfrângeri și biruinți, care nu se sfârșesc decât o dată cu moartea. Coborârile, înfrângerile și oboselile își găsesc întotdeauna reazimul de odihnă și de refacere în mistica liturgică. Ea e un aeroport de unde pleacă și unde se reîntorc avioanele duhului din înălțimile pe care au izbutit să le străbată” (Curs de Teologie mistică, pg. 154). „Mistica individuală e legată atât de strâns de mistica sacramentală încât cea dintâi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
sau harică, prin care omenirea devine „corpul mistic al lui Hristos”. Angajate în acest proces de spiritualizare, mișcările noastre sufletești sunt ajutate, intensificate, înfierbântate de puterea ce se desface din plăsmuirile culturale convergente în cult. Putem spune că în momentul liturgic culminant, în momentul contemplativ sau unitiv, toate puterile geniului omenesc, înmănuncheate sacral, se ridică până la limita de sus a naturii create ca să împingă sufletul, dincolo de ea, mai sus, în îmbrățișarea cu transcendentul. Astfel, cultura în cult nu are un scop
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în funcția ei cultică. E ocrotită muzica vocală și nu sunt admise instrumentele muzicale, cum sunt admise în catolicism și în protestantism. Din punct de vedere al purității sentimentului religios, restricția e întemeiată. Pentru ortodoxie, muzica e vorbire cântată. Textul liturgic e o convorbire cu Dumnezeu și sensul cuvintelor se potențează și se dilată prin patosul melodic al glasului omenesc. E adevărat că și muzica instrumentală poate crea dispoziții religioase, dar prin faptul că nu e cântată de glas, prin care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ornamentație a părților ce-l alcătuiesc. De pildă: un palat împodobit festiv, pictura lui Rubens, Noaptea walpurgică din Faust, poesia ebraică, oratoriile lui Hăndel, stilul baroc al domurilor și nu mai puțin ornamentația sacră * ** a bisericilor noastre și a cultului liturgic. Demn e sublimul din domeniul moral, unde amețitoarea înălțime a caracterului se cucerește prin lupta gigantică cu patimile și cu suferințele. Așa sunt eroii lui Schiller, dar mai ales sfinții creștinismului. Maiestuosul e liniștea unită cu puterea dominatoare, cum e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mileniile? Cele religioase de nuanță creștină au fost create, desigur, de preoți și cântăreți bisericești, de dascăli și dieci. Există o strânsă legătură între colindele cântate la Crăciun, Anul Nou, Florii sau Paști și muzica religioasă bizantină ori gregoriană. Muzica liturgică a influențat colindele și le-a desăvârșit. Specialiștii în domeniu afirmă că nici un popor din lume nu posedă o colecție mai frumoasă și variată de colinde precum poporul român. Colindele interpretate magistral de Corul Madrigal au uimit întrega lume... După
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ierarhică riguroasă și unitatea 51. Ierarhia riguroasă din interiorul bisericii centrează puterea la nivelul Papei, astfel încât orice parte componentă a bisericii să fie supusă acestuia, iar unitatea trebuia realizată la toate nivelurile începând de la cea administrativă și terminând cu componenta liturgică și teologică se centralizează determină. Dar această dezvoltare a construit o independență a bisericii față de orice altă autoritate laică și de aici s-a obținut o putere ce nu putea fi ținută sub control. La acestea se mai adăuga dreptul
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
IV-a: BREVIAR TEOLOGIC Libertatea ca posibilitate de alegere / 201 Restaurație sau revoluție spirituală / 209 Forme ale discursului subversiv / 215 Teologia imaginii / 221 Menirea episcopatului / 235 Reîmprospătarea predicii ortodoxe / 239 Comportamentul în Biserică / 245 Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic / 249 Teologia lucrătoare / 255 Estetica Ortodoxiei / 261 Reforma universitară / 269 Teologie și politică / 275 Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin / 281 Bibliografie / 285 Abstract / 301 Résumé / 305 Notă asupra ediției Volumul de față reprezintă ediția a doua revăzută și adăugită a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
normal ca ea să vegheze la respectarea liniei de funcționare a Ecclesiei și să sancționeze drastic, atunci când era cazul, eventualele devieri sau rătăciri ale chiriarhilor. Astfel, critica ei teologică era una constructivă, în sensul recuperării tezaurului patristic, dogmatic, canonic și liturgic, și nu una nihilistă, realizată din perspectiva raționalismului sau a materialismului ateu. Prin urmare, elita interbelică grupată în jurul Școlii lui Nae Ionescu era o elită intelectuală organică, la modul ei deplin, mărturisitoare a Adevărului christic, coliturghisitoare în interiorul Ecclesiei, atașată structural
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
luciditate, realism și profunzime la Predanie, ca unica măsură de dezvoltare firească a unei culturi rodnice. Dacă ne raportăm la elitele intelectuale românești din perioada postcomunistă, se poate remarca cu ușurință diferența specifică în raport cu elita interbelică creștină: creștinismului contemplativ, mistic, liturgic, dogmatic și canonic profesat de elita interbelică i se contrapune agnosticismul, pulverizarea sufletească practicată de elita culturală postcomunistă. O radiografie minuțioasă a elitei românești postcomuniste nu va putea ocoli problematica abdicării ei de la misiunea ei normală: mărturisirea valorilor fundamentale ale
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
esențiale și este foarte greu de stabilit, în practică, o demarcație clară a lor. Noile mutații produse după primul conflict mondial reclamau ținerea unui Sinod ecumenic (Sinod proiectat să aibă loc în 1926) care să abordeze probleme de ordin dogmatic, liturgic, administrativ, precum și o serie de aspecte de strictă actualitate, referitoare la viața religioasă, la cler, la calendar. În contextul în care Biserica bulgară era declarată schismatică la Sinodul din 1872, acuzată de filetism pentru că ceruse crearea unui exarhat bulgar independent
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se oficiază în orice zi și cealaltă semnificație, cea a rememorării și sărbătoririi care are loc o dată pe an. Primul Paști euharistic, "e un fapt real, dar tainic, petrecut în timp, dar neatârnat de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poziție specială. Aceasta, autonomă în principiu în misiunea sa spirituală, este redusă în anumite privințe la rolul de servitoare a puterii seculare. Perspectiva eshatologică proprie creștinismului primar pare să se șteargă din acest model ideal; ea se refugiază în cultul liturgic și în monahism. Puterea politică utilizează religia și puterea religioasă nu are decât un raport îndepărtat cu independența creștină față de puterea politică se vorbește atunci de "cezaro-papism". Deși unii ierarhii nu se distanțează decât prea puțin de puterea politică, acest
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
suflete și în societate, imediat, într-o generație, într-un fel de exaltare generoasă, în care valorile religioase se amestecau cu o întreagă floră de sentimente mai puțin pure și mai puțin religioase"4, Nae Ionescu le propunea creștinismul asocial, liturgic, "orientat în întregime spre viața de dincolo, în care împărăția lui Dumnezeu se realiza abia la sfârșitul lumii, printr-un fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii de Dumnezeu. Astfel, Nae Ionescu corectează poziția celor din ASCR care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii de Dumnezeu. Astfel, Nae Ionescu corectează poziția celor din ASCR care reduceau esența creștinismului la valoarea etică, prin contrapunerea creștinismului metafizic, ce trăia integral din contemplarea liturgică a unui Dumnezeu extatic. Prin textele sale publicistice, dar, în mod deosebit, prin cursurile sale universitare precum, cursul de Filosofie a religiei din 1925-1926 audiate de studenții de la ASCR, Nae Ionescu reușește să stabilească temeiurile atacurilor sale împotriva evanghelizării prin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
primirea și trăirea Tradiției include "caracterul unei flăcări" care se actualizează în modul cel mai deplin pe treptele unei vieți duhovnicești superioare, adică în viață, după pilda lui Hristos, din trăirea cu el și în El prin rugăciune. Transmiterea tradiției liturgice este unită cu transmiterea mărturisirii de credință și cu practica rugăciunii comune. În Biserica Ortodoxă un rol major în transmiterea și trăirea unei vieți duhovnicești profunde îl joacă monahii. Aceștia transmit "nu numai între ei, această tradiție, cât mai deplin
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
condiții, ființa umană este capabilă să-și imagineze orice. Biserica lui Hristos, călăuzită în permanență de Sfântul Duh, are o opinie clară despre Iuda pe care o mărturisește fără schimbare 11. Mărturiile Ecclesiei despre Iuda sunt exprimate răspicat în practica liturgică a Deniilor: Iuda nu este "fiul Tatălui", ci fiul viperelor nerecunoscătoare; Iuda nu este ucenic, ci diavol; pentru bani, el s-a privat de ambele vieți (terestră și dumnezeiască); pentru Biserica lui Hristos, soarta lui Iuda este pecetluită: el este
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
redevabil fie unui tradiționalism gregar, sămănătorist, fie unui modernism facil. Recursul critic, lucid, dar perfect dogmatic și canonic la îndreptarul Ecclesiei asigură prospețimea și fecunditatea Ortodoxiei, ferindu-o de orice abatere. O adevărată de lecție (smerită, umilă) de creștinism dogmatic, liturgic, canonic pe care elita creștină interbelică o oferea mediului românesc. Cunoașterea religioasă Există sisteme de gândire care gravitează în jurul apodicticului, problematicului, sisteme materiale cu un caracter reflectoriu, adică punctate de o conștiință teoretică. Rațiunea umană pendulează între o gândire sistemică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
de dogma creștină. În cadrul acestei dezbateri privind valoarea cunoașterii în plan religios se remarcă și Petre Țuțea, un alt reprezentant al elitei interbelice, preocupat de problematica ecleziologiei creștine. Potrivit gânditorului român, Biserica reprezintă spațiul sacru care definește profilul uman, practica liturgică fiind singura "scară către cer"1. Cu alte cuvinte, Ecclesia oferă identitate ontologică, substanță și devenire. Pendulând între calea Domnului (Bossuet) și cetatea lui Dumnezeu (Augustin), homo christianus aspiră neîncetat la sotiria sa, prin setea de Absolut. În centrul cunoașterii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
altfel, întreaga exegeză și dogmatică a Bisericii este inclusă în aceste Cărți de Slujbă. Prin urmare, Cărțile de Slujbă reprezintă summa theologiae orthodoxae 2. În Cărțile Sfinte se regăsește o armonie deplină între Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție, întrucât textele liturgice care nu au fost scoase din Sfânta Scriptură, provin din Sfânta Tradiție. Lucrarea Ecclesiei constă tocmai în această armonizare între Scriptură și Predanie. Pe temeiul Cărților Sfinte se poate alcătui o adevărată teologie dogmatică și pastorală. Printr-o predică care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
poți să-ți explici atitudini și norme de comportament care nu au ce căută în Biserică: îmbrăcăminte inadecvată, uneori sfidătoare, zgomotul de fond, fie prin poluare fonică (sunetul telefonului mobil), fie prin vorbă mutarea discuțiilor din spațiul public în spațiul liturgic -, perturbarea liniștii, a decenței specifice atmosferei de rugăciune din Biserică. Iar în materie de educație religioasă, de menținerea bunei discipline bisericești, raportarea la modelul preotului devine esențială. În acest caz, se aplică mai bine ca oricând regula: spune-mi cum
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
credincioși, să le explice, câteodată mult mai clar și mai apăsat, care este comportamentul adecvat în Biserică. Preotul e dator să facă educație religioasă enoriașilor, aducându-le la cunoștință rânduiala pe care aceștia trebuie să o respecte, în vederea unei practici liturgice și bisericești complete. Credinciosul e obligat să cunoască toate datele care țin de această aspră disciplină bisericească pentru a-și modela comportamentul religios. Preotul se deosebește hotărâtor de credincioși prin faptul că este purtătorul harului. Există o diferență specifică între
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
sunt păguboase pentru disciplina bisericească, motiv pentru care preotul trebuie să se implice cu tărie. Din păcate, metoda disciplinei a fost abandonată sau, mai degrabă, anulată prin intruziunea comportamentului laic. Altfel spus, atmosfera de liniște și de ordine din spațiul liturgic, specifică cândva creștinismului, a fost înlocuită de zgomotul, gălăgia și vacarmul produse de comportamentul enoriașilor. Bunele obiceiuri la nivelul conduitei au fost alterate de indisciplina unora dintre credincioșii. Iată de ce se cere o dată în plus intervenția energică, viguroasă și categorică
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]