3,986 matches
-
asemănătoare unuia sau altuia din statele din apusul Europei. Trei sferturi de veac mai tîrziu, această constatare lucidă este încă de actualitate, doar că lipsesc parcă și mai mult mințile lucide care să o proclame... Mihai Pop și-a purtat luciditatea cu zîmbetul pe buze, cu firescul respirației de clipă cu clipă. Articolele interbelice ni-l înfățișează ca pe un antinazist convins - dar deopotrivă și un antibolșevic -, nu din credințe superioare însă, ci tot din această pămînteană și neîntreruptă luciditate care
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
purtat luciditatea cu zîmbetul pe buze, cu firescul respirației de clipă cu clipă. Articolele interbelice ni-l înfățișează ca pe un antinazist convins - dar deopotrivă și un antibolșevic -, nu din credințe superioare însă, ci tot din această pămînteană și neîntreruptă luciditate care lipsea multor colegi de generație. Nu a fost un militant nici măcar în domeniul său de interes, nu a luptat nici o clipă pentru „salvarea” satului și a țăranului, dar nu din nepăsare sau neputință, ci din aceeași luciditate care îl
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și neîntreruptă luciditate care lipsea multor colegi de generație. Nu a fost un militant nici măcar în domeniul său de interes, nu a luptat nici o clipă pentru „salvarea” satului și a țăranului, dar nu din nepăsare sau neputință, ci din aceeași luciditate care îl făcea să vadă realitatea structurală a satului, o realitate pe care alți colegi de generație o înlocuiau prea adesea cu varii convingeri idealiste. Această practică firească a lucidității l-a făcut să evite - și să respingă - cu umor
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
țăranului, dar nu din nepăsare sau neputință, ci din aceeași luciditate care îl făcea să vadă realitatea structurală a satului, o realitate pe care alți colegi de generație o înlocuiau prea adesea cu varii convingeri idealiste. Această practică firească a lucidității l-a făcut să evite - și să respingă - cu umor toate credințele masificate care cad în credulitate, fără a acuza însă „poporul”, ci pe mult prea încrezătorii săi conducători : Neamurile nu sînt intolerante de la natură. Egoismul de neam, ca și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
succesiunea evenimentelor, însă această structură nu este motorul de bază al acestei căutări. Expresia «sesizarea fisurilor ascunse» exprimă bine dezamăgirea, ce rămâne întotdeauna, în ciuda iluziilor triumfătoare ale științei și tehnicii, ca rezultat al conștientizării aspectului lor tragic, strâns unite cu luciditatea intelectuală. În contextul acestei situații morale și cognitive se profilează știința filosofului, sub multe aspecte asemănătoare științei socratice și care dă naștere unui univers cultural orientat spre contestare, înțeles mai ales ca o cultură alternativă, o ignoranță doctă. Acesta este
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
s-a vorbit mai sus și «exercițiul îndoielii» există o conexiune intrinsecă. Filosofia apare ca interogație și îndoială față de «căile netede» ale opiniei comune sau ale sistematizărilor conceptuale exhaustive, o îndoială pusă în mișcare de înțelepciunea, superioară sugestiilor, și de luciditatea tare. Aceasta cere o forță interioară, un echilibru și o detașare prin implicare; o libertate spirituală exprimată prin angajare și atitudine, caracteristici tipice unei depline maturizări, unei umanități specifice vârstei mature, dar care se poate manifesta și la alte vârste
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
nimic. Iar dacă totuși scriu rândurile astea, nu le consider nici pe departe literatură. Am scris destulă literatură, vreme de vreo șaizeci de ani nu am făcut decât asta, dar să-mi îngădui acum, la sfârșitul sfârșitului, un moment de luciditate: tot ce am scris după vârsta de treizeci de ani nu a fost decât o penibilă impostura. Sânt sătul să mai scriu fără speranța că mă voi putea vreodată depăși, că voi putea să-mi sar peste umbră. E drept
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am mai putut controla și, în timp ce unii se ridicaseră să danseze, eu am început s-o fixez tot mai insistent pe Gina, care se prefăcea că mă ignoră. Cred că o priveam ca un dement, căci, înainte să-mi pierd luciditatea cu totul, am observat uitătura speriată a Sandei. Din acest moment, mi-au rămas mai mult senzații decât amintiri. Mi-au povestit mai târziu că m-am apucat să mă plâng băieților de felul în care se poartă Gina cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întorcînd capul ca să nu inhaleze vaporii lichidului galben-brun, își turnă și pe rochie. "Asta-i tot", strigă. "Tot, tot!" Îi venea să verse și chiar vomă într-un colț de odaie. Dar reuși să-și păstreze pentru încă un timp luciditatea. Mototoli un ziar de pe jos și se urcă, strecurîndu-se pe sub covorul făcut sul, pe capacul pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acum pe verandă, ascultând extaziată țipetele disperate ale unor chitare simulate electronic. Profesorul se înfurie. Muzica îi atârna și lui greu în picioare, dar de data asta nu mai ținu seama de fascinația ei. Se văzu, într-o clipă de luciditate, un bătrânel care și-a câștigat existența asemenea unui director de circ, expunând un monstru de coșmar curiozității publice. Simți brusc o ură intensă pentru cel care, la câțiva pași în noapte, dincolo de peluza de iarbă, îi răpea psihic nevasta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
da curaj. Îmi plăcea să-l cultiv, pentru că mă știam imun, simțeam că voi putea rămâne deasupra jocului, implicat în eventuala ei pa-siune, dar liber față de mine însumi. Jurnalul acelor săptămâni dovedește îndeajuns aceasta. Urmăream jocul Maitreyi ei cu multă luciditate. Pentru că, într-adevăr, de când îi pierise timiditatea de la început și începuse să vorbească deschis cu mine, Maitreyi îmi făcea impresia că se joacă. Se ridică strîngîndu-și cărțile și luă în mână o floare. ― Le-am ales pe cele mai roșii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
avea un hotel acolo. Valuri ca la Puri nu cred că mai există în alte mări. Cât casa asta... Îmi închipui! valurile cât casa și, alături, pe Maitreyi conferențiind despre esența frumosului. Nu-mi putui stă-pîni un zâmbet superior, de luciditate. ― De ce rîzi? mă întrebă tristă. ― Mi se părea că exagerezi. ― Și atunci trebuia să rîzi? Bunicul meu a exagerat mai mult ca mine: a făcut unsprezece copii... Se întoarse iar pe balcon. Crezui că am supărat-o și mormăii o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă iubesc mult și sincer, și apoi Maitreyi e atât de cunoscută în elita bengaîeză, încît foarte ușor și-ar găsi un soț superior mie. Mă gîndesc: ce aș deveni eu căsătorit cu Maitreyi? E posibil să-mi pierd într-atît luciditatea, încît, prins în cursă, să accept? Fără îndoială, e cea mai talentată și mai enigmatică fată din câte am cunoscut, dar eu pur și simplu nu pot fi căsătorit. Ce s-ar face libertatea mea? Mă închipui soțul Maitreyiei; aș
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Înțelesei pentru a suta oară că mă atrăgea altceva în Maitreyi: iraționalul ei, virginitatea ei barbară și, mai presus de toate, fascinul ei. Îmi lămurii perfect aceasta; că eram vrăjit, nu îndrăgostit. Și, ciudat, înțelegeam nu în ceasurile mele de luciditate, ― multe-puține câte mai aveam ―, ci în clipele din pragul experiențelor decisive, în clipele reale, când începeam să trăiesc. Reflecția nu mi-a relevat niciodată nimic. Pusei mâna pe un volum și întîlnii mâna Maitreyiei. Tresării. ― La ce volum ai ajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
depărtat, strein. Văd că n-ai înțeles iubirea mea. Te iubesc ca pe un prieten, foarte scump prieten. Altfel nu pot, altceva nu vreau... ― Dar aceasta nu e prietenie, e dragoste, îi răspunsei eu, recăpătîndu-mi pe neașteptate și humorul, și luciditatea. ― Câte feluri de dragoste nu cunoaște sufletul? adăogă ea privindu-mă. ― Dar pe mine mă iubești, e inutil să te ascunzi, stăruii. Nu mai putem unul fără altul, ne-am chinuit de ajuns până acum ascunzîndu-ne. Mi-ești dragă, Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de fier; soțul poartă numai un inel. Dar pentru că ea nu putea purta brățara de logodnică, trebuia să adunăm ambele simboluri într-un singur inel... Mi-a vorbit mult în seara aceea, și eu o ascultam vrăjit; deși rămășița de luciditate pe care o mai aveam se răzvrătea împotriva acestui ceremonial incert și mistificat. Mi se părea că e un viol săvârșit asupra dragostei noastre orice tendință de legiferare și exteriorizare simbolică. Ceea ce iubeam eu mai însetat în dragostea noastră era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
grijă, din toate părțile. Maitreyi mi-a scos inelul din deget și l-a închis în pumnii ei mici. ― Acum ne logodim, Allan, îmi spuse ea, privind înainte spre apă. Începutul acesta solemn mă irită puțin. Nu puteam scăpa de luciditate. (Și o iubeam, Dumnezeule, cât o iubeam!) Mi se părea că va fi o scenă din romane, din baladele acelui ev mediu indian, cu dragoste legendare și demente. Purtam cu mine spaima și superstițiile unei întregi literaturi, pe care, dacă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
auzit bine, eram destul de aproape, la masă, și mi-era milă de Leana, căci părea speriată, deznădăjduită... Cunoști povestea lui, adică a lor, cu Orfeu și Euridice? - O cunosc, bineînțeles. - Adrian se afla acum într-una din perioadele lui de luciditate, și ne bucurasem toți auzind că scrisese din nou... În sfârșit, nu asta voiam să-ți spun acum. Voiam să-ți spun că l-am auzit pe Adrian. Încerca să ne convingă de gravitatea întîmplării. "Eu rămân occidental, spunea, eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
împrejmuirea sa cu pluralitatea prezențelor umane. Este un gest defensiv prin care se speră opturarea momentului teluric al decupării semenului din hărțile ființării corporale. Se dorește ignorarea acestui moment ca posibil factor paralizant al evoluției generale optimiste, ca stimul al lucidității sceptice. Și totuși, înconjurat de sinceri sau falși iubitori ai parcursului său prin viață, cel care își pregătește eul de sfâșierea finală dintre spirit și trup se simte cuprins de cosmicul unei stări indefinibile. Este ca și cum fiecare particulă a ființei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
stabili și bine precizați. Astfel, sunt posibile aparițiile strălucitoare a nestematelor artistice cum ar fi cele picturale, muzicale sau literare. Dincolo de farmecul persuasiunii lor ele se dăruiesc încântării admiratorilor fundamentându-se în temelia unor structuri alese și bine elaborate de luciditatea artisticului. Exactitatea evidențelor nu absentează chiar și dintr-un astfel de înalt nivel al zidirilor spirituale izvorâte prin furtuna creației care coboară peste sufletul uman. O construcție artistică deține un titlu ca simbol ce evocă esența paradigmei pe care o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce răzbat din propria ființă se dovedește a fi primejdios neglijată. Omul tinde spre rolul unei marionete într-un carnaval de promisiuni și înșelări dezolante. Aici orice eșec nu determină începuturi de luciditate ci ambiția narcotică a obținerii unei victorii consolatoare printr-o nouă încercare. Un cerc al pierderii de sine își manifestă dinamica necruțătoare ca resort al inconștientei alergări odată cu lumea și în sensul pragmaticului din ea. Începutul experienței mistice individuale evocată
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sale implacabile în și din intervalul viețuirii terestre încearcă să o ignore omul cotidianului focalizându-și energia cunoașterii și acțiunii doar spre fluxul limitat al vieții. Pentru cel angajat în tensiunea existenței mistice, dimpotrivă, revelația îi indică, în prim-planul lucidității și la adevărata intensitate, taina dramatică a nașterii și morții, a celei dintâi și celei din urmă pulsații spirituale în țesuturile corporalității. Viața în albia trupului nu este, aici, ignorată ci abordată ca segment supus efemerității, interval temporar în care
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de o voluptoasă clipă spre a se dilua apoi în obscuritatea indefinibilului. Conștientizarea acestui peisaj metafizic drept o realitate fundamentală ce aparține paradigmei umane nu poate determina decât survenirea, amplificarea și consolidarea stării de pesimism ce inundă spiritul atins de luciditatea mistică. În centrul imaginii descurajante se află drept principal personaj moartea ca finalitate comună a tuturor demersurilor omenești indiferent de pozitivitatea sau negativitatea lor ca sfârșit infailibil pentru cei înălțați în dragoste sau prăbușiți în ură, purtați de înțelepciune sau
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în faza începutului revelației mistice. Astfel, se explică pentru acest început pendularea între încrederea și descurajare, între fermitate și șovăire, între certitudine și îndoială. Greutatea întunecată a lumii efemere apasă încă sufletul atins de melancolia zărilor divine. Descătușarea inimii întru luciditatea ce descoperă statutul insular al vieții corporale în extensiile nesfârșirii transcendente este un pas dincoace de sine, un salt al apocalipsei personale. Dar apocalipsa implică nu doar imaginea întâlnirii cu adevărul primordial ci și resurecția înnoitoare, incendierea cataclismică a trecutului
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
asupra mundaneității proiectate întru temporal și efemeritate. Ancorarea în miezul vulcanic al lumii circumscrise istoric presupune, așadar, o deșteptare, o deschidere a privirilor interioare spre realitatea abordării celuilalt de către o mare parte a ființelor umane. Deșteptarea, trezirea, accesul intelectului la luciditate presupune o etapă anterioară de orbire și sincopă metafizică, un somn lipsit de visele transcendenței, o beznă fără străfulgerări crepusculare. Ciocnirea de răutatea celorlalți și suportarea copleșitoare, adesea traumatizantă, a unei astfel de plăgi negative aduce ca un prim impact
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]