10,288 matches
-
Acasa > Manuscris > Cugetari > LUPUL SINGURATIC Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
Toate Articolele Autorului Lupul singuratic La șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
șapte decenii de viață am învățat ce este umilința și am văzut că este bine. Nu mă umilesc în fața cuiva, ci a propriului idol. Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii zolotymi zviozdami slioz, adică s-au
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
Unii m-au numit, cred, cu dragoste, lupul singuratic. Ca lupul de stepă, al lui Hesse. Lupul inspiră forță, rezistență, curaj, nu se gândește că trebuie să inspire teamă. Cred că teama este a lui, teama de neant. Spre deosebire de câine, lupul nu plânge, nu lăcrimează. Esenin a scris - pokatilis glaza sobacii zolotymi zviozdami slioz, adică s-au rostogolit din ochii cățelei lacrimi ca stelele de aur( stăpânul i-a înecat puii). Am plâns și eu citind acest poem, mă bucur că
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
în rusă fără a fi kaghebist, că omul prost crede că orice iubitor de literatură rusă este un potențial kaghebist. Dar George Lesnea? Cel care l-a tradus pe Esenin. În fine, merem weiter. Pe de altă parte a fi lup înseamnă să nu mai iubești întâlnirile, convorbirile telefonice îndelungate cu prietenii, cunoscuții, să e.viți întrunirile, conferințele, televizorul, să citești numai anumite cărți, etc. În schimb am timp să visez, să scriu, despre ce? Despre moarte și viață. În vecinătatea
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
cu prietenii, cunoscuții, să e.viți întrunirile, conferințele, televizorul, să citești numai anumite cărți, etc. În schimb am timp să visez, să scriu, despre ce? Despre moarte și viață. În vecinătatea morții, viața pare tot mai interesantă. Cred că și lupul de stepă știe asta. El a văzut cum noaptea se sărută cu lumina. A auzit tăcerea altor lupi, o, disperantă nepăsare. Vorbind fără cuvinte sau în limbi uitate. Se simte majestuos în propria singurătate. Nici țel, nici capăt, lupus eternel
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
timp să visez, să scriu, despre ce? Despre moarte și viață. În vecinătatea morții, viața pare tot mai interesantă. Cred că și lupul de stepă știe asta. El a văzut cum noaptea se sărută cu lumina. A auzit tăcerea altor lupi, o, disperantă nepăsare. Vorbind fără cuvinte sau în limbi uitate. Se simte majestuos în propria singurătate. Nici țel, nici capăt, lupus eternel. Dar lupusul este o boală de piele. Nu știu cum s-a nimerit. Weiter. Există nebunia liniștită, vecină cu moartea
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
a nimerit. Weiter. Există nebunia liniștită, vecină cu moartea. O suferință care nu mai doare. În amintiri se nalță stânci înalte, de bazalt. Pe ele și mai sus, castelul. Acolo sunt închise sufletele vechilor seniori. Seniorii sângeroși, mai răi ca lupii. Se aude muzică. Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
muzică. Le cântă foștii lor supuși, de mult pieriți. Foști trubaduri. Iar dansul blândelor fecioare cu rochii largi subțiri , de borangic revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
revine-n vechile săli goale. Seniorii le privesc cu ochii reci,nici foame, nici pasiune. Sunt de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece timpul. Se mută Soarele în casa Lunii, vai, se mută. Se nasc noi stele lacome de lapte. Tihna s-a dus
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
de piatră. Iar lupul tremură de indignare, compasiune. Urmează țipete dezordonate de lilieci bolnavi de întuneric și miasme. Vin priculicii ce înveselesc castelul. Și lupul urlă lung de groază , gelozie. Dar poți sări pe stânci? E nebunie. Două cadrane - ochii lupului, în ele trece timpul. Se mută Soarele în casa Lunii, vai, se mută. Se nasc noi stele lacome de lapte. Tihna s-a dus. Vorbește inima cu infinitul. Și unde-i Dumnezeu? Pare păgân și visu-acesta. Un biet brahman se
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
se mută. Se nasc noi stele lacome de lapte. Tihna s-a dus. Vorbește inima cu infinitul. Și unde-i Dumnezeu? Pare păgân și visu-acesta. Un biet brahman se roagă-n răsărit. Din mări sar pești, rechini, balene albe. Privește lupul de pe mal, ar vrea să calce apa. Vântul viclean rămâne de neînfrânt. Acesta este capătul însingurării. Nici stepa nu-l încape, nici pământul. Zâmbește astrul lunii, știe el ce știe. De oameni s-a desprins la mii de leghe. Și
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
de pe mal, ar vrea să calce apa. Vântul viclean rămâne de neînfrânt. Acesta este capătul însingurării. Nici stepa nu-l încape, nici pământul. Zâmbește astrul lunii, știe el ce știe. De oameni s-a desprins la mii de leghe. Și lupul îl privește trist. El urlă, în jurul său sunt infirmierii cu seringi și funii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Lupul singuratic / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
nu-l încape, nici pământul. Zâmbește astrul lunii, știe el ce știe. De oameni s-a desprins la mii de leghe. Și lupul îl privește trist. El urlă, în jurul său sunt infirmierii cu seringi și funii. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Lupul singuratic / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1072, Anul III, 07 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
LUPUL SINGURATIC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363319_a_364648]
-
înfundați până peste urechi pașii primăverilor timpurii că da erați un montecristo al poeziei cu mercedes în școala de vis-a-vis și-o autoexilare pe insula în care iubirea era deja inventată un ion doi ioni nu doi de ioni un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica își are poezia ei spuneați gata cu atâta visare spun alții acum piere online ca de copitele cailor cavalcada ierbii da domnule ați greșit o viață poezie este ceasul ăla pe care
CA SĂ ÎNFLOREASCĂ PIETRELE TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363397_a_364726]
-
peste urechi pașii primăverilor timpurii că da erați un montecristo al poeziei cu mercedes în școala de vis-a-vis și-o autoexilare pe insula în care iubirea era deja inventată un ion doi ioni nu doi de ioni un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica își are poezia ei spuneați gata cu atâta visare spun alții acum piere online ca de copitele cailor cavalcada ierbii da domnule ați greșit o viață poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați
CA SĂ ÎNFLOREASCĂ PIETRELE TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363397_a_364726]
-
timpurii că da erați un montecristo al poeziei cu mercedes în școala de vis-a-vis și-o autoexilare pe insula în care iubirea era deja inventată un ion doi ioni nu doi de ioni un lup doi lupi nu doi de lupi și gramatica își are poezia ei spuneați gata cu atâta visare spun alții acum piere online ca de copitele cailor cavalcada ierbii da domnule ați greșit o viață poezie este ceasul ăla pe care îl desfăceați oră de oră în
CA SĂ ÎNFLOREASCĂ PIETRELE TREBUIE SĂ AJUNGĂ LA CER de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363397_a_364726]
-
așa cum în funcție de nevoile sale și-a dezvoltat la mână un deget opozabil pentru a putea apuca mai bine, ar putea - pentru a mușca mai cu nădejde, așa cum vremurile par să o ceară cu insistență - să-și dezvolte canini ca de lup... Și cât de benefic ar putea fi până la urmă, impactul acestei adaptări, asupra vieții sociale. Să vezi atunci cum s-ar mai strecura unii pe lângă alții cu gesturi delicate, ca și cum ar executa un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
și luând locul argumentelor, ard, pârjolesc, mutilează, produc atâtea conflicte care escaladează până la războaie... Se pare că graiul articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om, au devenit călcâiul vulnerabil, slăbiciunea lui. Și ce spectacol babuinic mai este slăbiciunea omului! Pe când lupul... ehei, lupul, da, are demnitate Dar de unde-i vine oare omului această slăbiciune? Gândurile Letiției derulau cu repeziciune imaginile zilelor trecute, până când stop-cadrul se fixă pe imaginea spinărilor de ceară, observate până atunci de atâtea ori, dar căreia nu-i
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
locul argumentelor, ard, pârjolesc, mutilează, produc atâtea conflicte care escaladează până la războaie... Se pare că graiul articulat, vorbele, în loc să-l ajute pe om, au devenit călcâiul vulnerabil, slăbiciunea lui. Și ce spectacol babuinic mai este slăbiciunea omului! Pe când lupul... ehei, lupul, da, are demnitate Dar de unde-i vine oare omului această slăbiciune? Gândurile Letiției derulau cu repeziciune imaginile zilelor trecute, până când stop-cadrul se fixă pe imaginea spinărilor de ceară, observate până atunci de atâtea ori, dar căreia nu-i acordase vreodată
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Ștefan ne-a recomandat cărți care merită citite precum Cămașa în carouri de Doina Ruști sau prima carte de poezii a Marianei Popescu, s-a discutat despre Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, George Bacovia dar mai ales despre mitul și simbolul lupului la români Să nu uit de doamna profesoară de franceză, Laura Iordache care ne-a încântat cu detalii și explicații despre poezia din sufletul românului de-a lungul timpului. Abia aștept joia viitoare la o nouă seară literară la Atelier
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
consacrat, un pictor de talent, ne-a ținut atenția încordată și plăcut surprinsă. Farmecul comentariilor, al discuțiilor, surprizele, umorul...n-ar fi farmec dacă l-am descrie, el este live, este jazz session...mai adaug doar că articolul cu Avatarul lup al scriitorului Eugen Dorcescu a fost ascultat atent și poezia Avatar recitată, o dată de mine și apoi cu talent de Eliza Noemi Judeu...cu totul altceva, scenic și limpede... Despre scrisul lor ne-au vorbit astă- seară și Ștefania Micu
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
citi. După lectura unei mici părți din carte, Carmen ne-a recitat și o poezie sensibilă numită Prieteni, la revedere! Și cum serile la Atelier trebuie să aibă o continuitate, având în vedere că la ultima întâlnire am vorbit despre lup și tot ce reprezintă el de a daci încoace, Cristina Ștefan ne-a citit o poezie fascinantă scrisă de un poet de mare clasă, Eugen Dorcescu. Poezia se numește Avatar și a fost interpretată apoi de actrița Eliza Noemi Judeu
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare. Și-am tresărit simțindu-mă. În trup Eram cu mine însumi împreună... Când m-am trezit, alăturea un lup Se oglindea în râul alb și-n lună). În încheire ne-am amuzat ascultând epigramele lui Eugen Sfichi și fabulele lui Telu Leonte, apoi am făcut fotografia de grup. Nu ne-a rămas decât să așteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]