3,421 matches
-
adânc m-a răscolit. Alteori poetul ermetic își dorește să se contopească cu adierea văzduhului aducătoare de bine: Și fă-mă vânt ce fericit plutește (Fir tot mai scurt).353 Altundeva eul în perpetua rătăcire dorește să stăpânească vântul ce mâna ființă, asemuita cu o barcă ce plutește către un liman fericit, unde căutarea ar înceta. Derivă (verde derivă de insule), termen quasimodian din aceeași sfera a căutării și plutirii semnifică, firește, rătăcire acvatică fără țintă și păstrează notă de abandon
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
colle d'Antela, ove morendo / și sottrasse da morte îl sânto stuolo, / Simonide salia, / guardando l'etra e la marină e îl suolo. E di lacrime sparso ambe le guance, / e îl petto ansante, e vacillante îl piede, / toglieasi în mân la lira: / Beatissimi voi, / ch'offriste îl petto alle nemiche lance / per amor di costei ch'al Sol vi diede; (vv. 77-86) Ad Angelo Mai: Amore, / amor, di nostră vită ultimo inganno, / t'abbandonava. Ombra reale e salda / ți parve
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nol può forza mortale, / o cede îl corpo frale / ai terribili moți, e în questa formă / pel fraterno poter / Morte prevale; / o così sprona Amor là nel profondo, / che da se stessi îl villanello ignaro, / la tenera donzella / con la mân violență / pongon le membră giovanili în terra. (vv. 62-85). 6. amore și morte în poezia lui Salvatore Quasimodo Vento a Tìndari: Salgo vertici aerei precipizi, / assorto al vento dei pini, / e la brigata che lieve m'accompagna / s'allontana nell
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
feste / tu non ți acconci più, tu più non movi. (vv. 157-161) Amore e morte: Me certo troverai, qual și sia l'ora / che tu le penne al mio pregar dispieghi, / erta la fronte, armato, / e renitente al fâțo, / la mân che flagellando și coloră / nel mio sangue innocente / non ricolmar di lode, / non benedir, com'usa / per antică viltà l'umana gente; (vv. 108-116) Sopra un basso rilievo antico sepolcrale, dove una giovane morta è rappresentata în atto di partire
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
îl mondo antico, atti del V Convegno internazionale di studi leopardiani, Olschki, Firenze, 1982, pp. 621-631. Valesio, Paolo, "Quasimodo, la fitomorfosi e l'(în)(di)visibile", în Quaderni quasimodiani 1, Centro Nazionale di studi quasimodiani, Modica, 1990, pp. 127-139. Valgimigli, Mânară, "Poeți greci e Lirici nuovi", în Quasimodo e la critică, a cură di Gilberto Finzi, Mondadori, Milano, 1969, pp. 325-332. Vanhelleputte, Michel, "The concept of Motif în Literature: a Terminological Study", în The Return of Thematic Criticism, edited by Werner
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dolcezza di se stesseo ec. mă intieramente disperato, Zibaldone, 77. 439 Bronislav Blinski, "Tra îl sole omerico e la nebbia virgiliana", Quasimodo e la critică, cît., p. 529. Cfr. și Michele Tondo, Salvatore Quasimodo, Mursia, Milano, 1970, p. 63. 440 Mânară Valgimigli, "Poeți greci e Lirici nuovi", acum în Quasimodo e la critică, cît., pp. 325-332, p. 327. 441 Attraverso îl mito e la metamorfosi l'isola perde la sua connotazione geografică per suggellare l'immagine dell'uomo solo, senza tempo
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
colle d'Antela, ove morendo / Și sottrasse da morte îl sânto stuolo, / Simonide salia, / Guardando l'etra e la marină e îl suolo. E di lacrime sparso ambe le guance, / E îl petto ansante, e vacillante îl piede, / Toglieasi în mân la lira: Beatissimi voi, / Ch'offriste îl petto alle nemiche lance / Per amor di costei ch'al Sol vi diede; (All'Italia). 509 Nel mio cuore finì la loro storia / quando caddero gli alberi e le mura / tra furie e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
XIX-lea, ca reacție la gîndirea dominantă a epocii, cea a marilor economiști clasici: Smith, Ricardo ș.a. Aceasta din urmă se distingea mai ales prin: un cadru instituțional precis, constituit de piețele concurențiale pe care se întîlnesc producători și consumatori mînați de propriul lor interes; metodologia sa deductivă (raționamente abstracte, încercări de a formula legi, nu se pleacă practic de la realitate); caracterul său universalist, cosmopolit (legile economice sunt presupuse ca valabile în toate locurile și în toate timpurile, diferențele de structură
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de ură și de răzbunare, iubirea se retrage. "Urlă vijelia de pe urmă. Duhul Domnului trece pre pămînt..."11. Narcisiști, nu suportăm alteritatea. Dar ce devenim noi suprimîndu-l pe Celălalt? Avem aceleași drepturi și împărtășim aceleași speranțe. Nu perspectiva universalului ne mînă la suprimarea alterității, ci un egoism profund. Dar mă tem că fără Celălalt e tare frig în Univers... Puterea statului național e contestată de emergența unor contraputeri mai apropiate de piață: firme multinaționale, organisme internaționale, dar și rețele teroriste și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
fost, dar nici nu poate rămîne ceea ce este. Suntem angajați pe toate fronturile, inclusiv cel interior, într-un război total, un război religios. "Dumnezeul meu e mai mare și mai tare decît Dumnezeul tău!", pare a fi credința ce ne mînă în luptă, întocmai ca în vremea barbariilor feudale. Oamenii nu au învățat nimic de la istorie și sunt în continuare dominați de instincte și impulsuri atavice. William G. Boykin, fost subsecretar adjunct al apărării la Pentagon, afirma ritos: "Noi, armata lui
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Ciubais, magnatul electricității, avertizînd chiar asupra posibilității unei lovituri de stat anti-Kremlin. Vladimir Putin a început ca un liberal de tip chilian, pinochist, alături de fostul prim-ministru Mihail Kasianov și de consilierul Andrei Ilarianov, dar a continuat ca un autocrat, mînat de dorința ardentă de a reda Rusiei statutul de mare putere. El se arată foarte preocupat de "acțiunile unilaterale" ale S.U.A. și încearcă, în replică, să extindă cooperarea strategică cu China, India și țările musulmane, în timp ce Dick Cheney denunță "deriva
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și împletire (sau, ca să păstrăm accentul pus pe etimologia textului, întrețesere). "Intertextualitatea ar caracteriza generarea textului plecând de la alt(e) text(e), scrierea noilor pagini fiind înțeleasă ca interacțiune cu enunțuri anterioare și preexistente"27 (Limat-Letellier și Miguet-Ollagnier: 1998, 17). Mânat de demonul teoriei, Antoine Compagnon va reveni asupra fenomenului intertextual (Paris, [1998]), abordând legătura dintre iluzia referențială și intertextualitate (s.a.). Va profita de prilej pentru a creiona cuvenite nuanțări, dar și, poate, pentru a exprima un entuziasm reținut față de taxinomia
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pământ, devenea prototipul comun al sufletelor omenești, fiecare dintre ele fiind, drept urmare, deopotrivă om și Dumnezeu (Aurélia). E unul și acelaș punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă... [Archaeus]. Fraza nervaliană "trecutul ne este una cu viitorul. Trăim în spița noastră, și spița noastră trăiește în noi" confirmă memoria identității și conturează ceea ce am numi bloc temporal, dimensiune temporală unică. "Una
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
tratament artistic deja realizat, într-un sistem semiotic sau simbolic diferit de cel lingvistic. Ajungem să considerăm că avem în față un index al valorii culturale, obiect prin excelență al retoricii. (Molinié amintește despre grade de referențialitate, în timp ce A. Compagnon, mânat de demonul teoriei, constată că nu mai există decât gradul secund, legătura primară a operei cu obiectul (reprezentat) s-a pierdut demult. Pe de altă parte, s-a găsit fericita formulare "indexarea valorii culturii", ceea ce ne trimite la problema criteriului
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
în viitor (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 45). (H1b) [...] atuncea vezi cumcă ființa în om e nemuritoare. E unul și acelaș punctum saliens care apare în mii de oameni, dizbrăcat de timp și spațiu, întreg și nedespărțit, mișcă cojile, le mână una-nspre alta, le părăsește, formează altele nouă, pe când carnea zugrăviturelor sale apare ca o materie, ca un Ahasver al formelor, care face o călătorie ce pare vecinică 62 ([Archaeus] -Eminescu: 2011, II, 210). (h1c) Heraclit zice că niciodată același om
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
risipește în schimbul multiplului și diferenței. Macrosemantismul desenului devine contradicto rial (s.a.)" (Crăciunescu: 2000, 72). Tensiunea dinamică pune în mișcare personajele eminesciene, le poartă dintr-o dimensiune în alta, apoi în rai și brusc pe pământ iar. Dar și lectorul este mânat de această dinamică și poate aici consideră criticul timișorean se ascunde explicația actualității paginilor eminesciene în secolul pe care Paradisul infernal și transcosmo logia l-a închis. 4.4. Intratextualitatea transauctorială Pentru a urmări timpul și spațiul din Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a ieși din mister, din înțelepciunea a ceea ce este ascuns și îl fac pe om atent la misterul din el și din jurul lui, oferindu-i un mod de raportare la Ființă. Oamenii sînt, așadar, ființe economice, ce "gestionează" economia Ființei. Mînați de foamea mileniului alb, ei nu se pot sustrage acestui destin. S-a observat încă de la momentul predării ștafetei de către mileniul trecut că "lumea suferă de boli pe care știința economică nu știe încă să le vindece, ceea ce nu o
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
am imagina scena economiei la o scală extrem de redusă, în care nenumărați minusculi actori economici se mișcă dezordonat, interacționează în moduri aparent iraționale, sînt și producători și consumatori, au sentimente din întregul spectru uman, am putea înțelege că ceea ce îi mînă nu sînt indicațiile unui regizor centralizat, ci aparența unui soi de anarhie trădează, de fapt, un microcosmos ordonat transpus social, un adevărat haos ordonat. Fie că vorbim de ordine naturală (liberali clasici), de mîna invizibilă care armonizează comportamentele eterogene ale
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Rahimi trăiesc în Statele Unite, împre ună cu una din surorile lui, cealaltă a rămas la Kabul, iar el navi ghează între cele două țări ale sale, Franța și Afganistan. Moartea fratelui său, ucis în timpul războiului, l-a convins să scrie, mînat de furie și disperare. La început, a făcut-o în persană: Pămînt și cenușă (pe care l-a adaptat pentru marele ecran în 2004). Interesant e faptul că, în 2000, traducătoarea și prietena sa, Sabrina Noury, a trimis această primă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
trei și își vinde darul proprietarului inițial. În orașe, în secolul XIX, sania cu cai și trăsura devin mijloace de transport public, dar nu și comun. Roțile încep să aibă cauciuc. Vizitiul e de regulă muscal. O doamnă din Caragiale mînă muscalul cu umbreluța, iar acesta transmite comanda la cai curat ca o cutie de viteze. Vizitiii nu sînt avizați în legătură cu planul orașului și nu știu unde e strada Sapienței, de pildă. Medicii, obligați să facă deplasări profesionale, au de regulă trăsură proprie
Cai, călăreți și atelaje hipo by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/8650_a_9975]
-
ale gerului; era un întreg convoi de copaci cocoșați și striviți de cătușele zeității sălbatice". Subit, întreaga garnitură pare amenințată de thanaticul frigid: vagonul se îndreaptă spre acel spațiu al terorii absolute, unde stăpânește "zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită încă (își va mărturisi, ulterior, că
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
inferior antichității clasice. Poporul și cultura veche greacă au rezultat din unificarea ionienilor Aticii și din nord-estul Peloponezului cu aheii din Peloponez și cu eolienii din Tesalia și partea de mijloc a Greciei. Acestea au fost popoare numeric reduse, dar mânate de idealuri deosebite în ceea ce privește creația. De necomparat cu popoarele mici și mijlocii de astăzi, incomodate de alți factori dominatori să-și valorifice propriile resurse. Influențe în involuțiile demografice la vechii greci au avut, probabil, practici precum homosexualitatea masculină (6, p.
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este reprodusă o sculptură intitulată Pocăința: un Iisus vertical și o fată culcată la picioarele lui, topită în magma rocii. Mâna lui Iisus se întinde către acest copil-fată, cealaltă mână fiind dusă la piept, în dreptul inimii, într-un arc al îndurării. Trupul său face parte din același aluat într-o continuitate aproape lichidă cu corpul fetei, o comuniune de substanță care întreține intensitatea gestului pios. Dramatizarea relației vizibilă în gesticulația
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tinere, zglobii și capricioase, cele de vară sunt pasionale și cele de toamnă chibzuite și mature. Zefirul este considerat duh curat, tânăr și gingaș, În vreme ce Vântul turbat este un duh necurat. Rosturile lor sunt de a goni sau de a mâna norii de aramă Încărcați cu zloate. Norii sunt comparați cu niște „Butii ciudate ale văzduhului pe care solomonarii cu ajutorul balaurilor le Încarcă cu apă pentru a le purta pe cer și a le Încărca sub formă de ploaie pe pământ
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
Astfel, după ce încercaseră în 1937 să ajungă la o înțelegere cu URSS împotriva Germaniei, Franța și Anglia se coalizează brusc cu Germania, în 1938, la München, în defavoarea URSS; la scurt timp este încheiat pactul germano-sovietic care îi lasă lui Hitler mînă liberă să ocupe Polonia; apoi, în iunie 1941, Germania invadează URSS. Vechea mecanică de reechilibrare a suprimat de fapt orice echilibru, a distrus și ultimele elemente care țineau în frîu ambiția nemăsurată a lui Hitler, determinînd degenerarea războiului european în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]