3,020 matches
-
și cei mari și cei mici cu daruri și cu vorba să mijlocească Mustafa Aga pe lângă imbrohor să-l facă domn pe logofăt, pe Ștefan sin Constantin Cantacuzinul. — Părinte, păi și eu după maică sunt tot din Șeitănești, așa că... — Eh, măria ta, așa este, dar ei nu-și mai aduc aminte. Spătarul Mihai n-are pace, a uitat de denii și de liturghii și de casă și de toate, stă mereu pe capul turcului Mustafa și nu-l slăbește nici o clipă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
turcului Mustafa și nu-l slăbește nici o clipă. Zice că Ștefan Cantacuzinul ar fi cel mai bun de domnie. Dacă n-ar fi spaima asta... — E Joia Mare, când au de gând să ne trimită pe drum spre Stambul? — Mâine, măria ta! Au spus căruțașii că-i păcat să plece pe drum asupra Paștelui, s-au plâns că vor să mai aștepte creștinește. Nimic! Porunca-i de la sultan și nu-i loc de învoială. — Doamne ferește, în Vinerea Mare? se miră beizadea Constantin
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
râdă: oare ce face acum Pistruiata cea cu ochi verzi? — Ce mai e prin târg, cuvioase? întrebă domnul. — Ce să fie, femeile vopsesc ouă și bărbații după treburi... Sfinția sa Antim e cam ostenit... L-au chemat la casele stolnicului, nașul măriei tale, că pregătesc schimbarea dregătorilor. Dar sfinția ta de unde ești, că nu te cunosc? — Nevrednicul Gherasim ieromonah, de la episcopia Târgoviștei. Nu am loc în vreo mânăstire anume, slujesc acolo unde este nevoie de mine, când cade bolnav sau moare vreun
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vine altul păzesc eu turma. Eh, dacă n-ar fi frica asta... — Care frică? Tot spui de spaimă și nu înțeleg nimic. — Doamne, miluiește-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic. — Doamne, miluiește-ne și ne păzește, cântă ieromonahul pe nas lungind popește silabele ca să înșele paza din spatele ușii. Măria ta, vor să facă divan mare și să aleagă domn nou, da’ Craioveștii au pus la cale să ieși tot măria ta, șopti ieromonahul aruncând priviri speriate în toate părțile. Să fii pregătit cum se cuvine, cu caftan domnesc și cu calpac pe cap. Dinspre Podul lui Șerban Vodă se auzeau sunând trompeții. Cei doi ieniceri de pază intrară și-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greu Ștefan Cantacuzino se îndreptă de spinare, caftanul tivit cu spinări de sobol îi venea prea scurt. — Acesta este domnul Țării Românești, rosti triumfal imbrohorul încercând să spargă muțenia adunării. — Să trăiești, gâfâi întrerupt marele stolnic Constantin Cantacuzino. — Să trăiești, măria ta, se auzi șovăielnică urarea tuturor celor din divan. Coborâră cu toții în urma noului domn și a trimisului sultanului, la rând după ranguri, toți boierii țării. Pe treptele bisericii domnești îi aștepta mitropolitul Antim cu soborul preoțesc al orașului, cântau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
își scotea și își punea la loc în deget inelul cu pecete, părea enervată; se uită la cei doi Cantacuzini bătrâni și izbucni necontrolat: Ai văzut, tată-socrule, ți-am spus eu că nu-i a bună! — Ce să văz, Păunițo,... măria ta, se reculese repede stolnicul când îl observă și pe tânărul de lângă ușă, îmbrăcat cu haine prăfuite. — Să-ți spună și domniei tale ce a auzit omul nostru vorbindu-se printre ienicerii din Giurgiu, și Păuna doamna făcu un semn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu, locul domniei tale este aci, trebuie să hotărâm ce-i de făcut, nu poți da bir cu fugiții! Hai, povestește-le și domniilor lor, biv vel stolnicului Constantin și biv vel spătarului Mihai, ce ai auzit de la ieniceri! Să trăiești, măria ta, se auzi vocea răgușită a celui de lângă ușă, salutându-l pe stolnic cu o adresare care nu i se cuvenea, azi în zori a sosit de la Stambul un ienicer cu vestea cum că vodă Constantin Brâncoveanul ar fi ieșit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sacadat. — Neică Mihai, să-l tragem colo spre laviță, să-l întindem pe spate. Aș, nu, ajută-mă să-i țin capul așa în sus, să i se scurgă sângele în jos, că dacă nu i se liniștesc vinele damblagește. Măria ta, cheamă slugile să aducă un doftor să-i slobozească sânge... — Și pe cine să mai chem? Cine trebuie să mai afle că Brâncovenii se pregătesc să vină să ne căsăpească, pe când noi stăm cu mâinile în sân? Nu-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să ne căsăpească, pe când noi stăm cu mâinile în sân? Nu-i timp de lăsat sânge. — Așa-i, Păunița are dreptate, nu-i timp de doftori, gemu stolnicul. Cine mai știe despre cele pe care ni le-ai spus nouă? — Măria ta, acu’ încă nu știe nimeni, dar peste două ceasuri o să ajungă vestea trimisă de pașa de la Rusciuc mai întâi la imbrohor aci la București și apoi... Am ajuns eu primul, am trecut pe la Comana, că pe la Țânțăroasa pe unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncovenilor. — Mă gândeam..., se codi Știrbei, cum o să ajung la Damad Ali Pașa așa, cu mâinile goale? — Or să fie și plocoane, n-avea grijă, pentru toți, se grăbi să intervină vodă Ștefan. — Dar să fie cam ca cele brâncovenești, măria ta, că altă greutate au vorbele atunci. Și încă ceva, interveni timid marele spătar Mihai, ai grijă cum faci ca din cearta noastră cu Constandinul Stancăi să nu se aleagă domn altul. Vorba aceea: când doi se ceartă, al treilea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
între ei, o stânjeneală grea îi făcea pe fiecare dintre cei patru să-și audă zvâcnind sângele. Spătarul fu primul care nu mai suportă și rupse tăcerea: — Ar fi bine ca ospățul din sala mare să se sfârșească, cred că măria ta ar trebui să te duci acolo; cât despre mine, înțeleg că astăzi nu mai am ce face aci, aș merge la vecernie la Mitropolie. Înțeleg că mâine Curtea nu mai pleacă la Târgoviște, deși, iată, au venit căldurile. — Ar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
venerație Marica îi săruta mâna lui vodă, soțul ei, ca să dea pildă de ascultare tuturor jupâneselor, dar în treburile delicate, până să nu afle părerea doamnei sale, domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu imbrohorul ce rămâne de făcut, preciză stolnicul. — O să toace de vecernie, măria ta, îngăduie-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domnul niciodată nu lua hotărâri, răspundea șovăielnic și aștepta. — Ziceam, Ștefane, să plece măria ta cu boierii la Târgoviște, iar eu cu doamna rămânem la București să vedem împreună cu imbrohorul ce rămâne de făcut, preciză stolnicul. — O să toace de vecernie, măria ta, îngăduie-mi să plec, și fără să aștepte un răspuns spătarul se îndreptă spre ușă, de unde se mai înclină o dată și ieși. Îl supărase modul în care stolnicul îl exclusese - la Târgoviște, vodă Ștefan, la București, domnia sa și doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
treptat, treptat, reuși să se adune și să se alăture celor din biserică, părăsind grijile și intrând cu cugetul în rugăciune. La miruit, popa l-a recunoscut și, timid, bâlbâindu se aproape, i s-a adresat plecându-se în fața lui. — Măria ta, iartă-mă, iartă-mă că nu te-am cunoscut, am vederea cam scurtă, mare cinste pentru biserica noastră... — Cucernice, nu mă mări, că nu mi se cuvine, nu sunt vodă... — Iertare, am greșit, așa este. Mare cinste pentru noi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
exclamă fericit în românește: — Ieromonahul Gherasim, mare este Dumnezeu! Preotul puse jos vasul cu apă și duse degetul arătător al mâinii stângi spre buze, implorându-l din priviri pe prinț să tacă, salută șoptit plecându-se până în pământ: — Să trăiești, măria ta, apoi cercetând cu atenție rănile schingiuiților, propuse: Ar fi bun un doftor sau măcar un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bășicile, cele cu puroi să le curățăm, cojile astea de arsură să fie înmuiate punând pe ele cârpe ude și apoi să fie date jos. — Am trimis după doftorul sfintei patriarhii, spuse una din femeile care rupea cârpe. — Să trăiești, măria ta, o recunoscu ieromonahul pe doamna Marica, până ce vine doftorul mă duc la cuhnie să poruncesc să pună la fiert apă, să înmuiem feșele în apă fiartă și răcită, ca la brâncă. Doamna se luă după el și când ajunseră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au rămas când le-au scos țepușele pe care i le-au bătut sub unghii măriei sale și beizadelei Constantin și până vine doftorul... Eu nu pot. Un turc spunea că rănile din fluierele picioarelor ar trebui arse cu fierul roșu... — Măria ta, o să încerc și eu, după puterile pe care mi le-a dat Dumnezeu. Roagă-te, măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
beizadelei Constantin și până vine doftorul... Eu nu pot. Un turc spunea că rănile din fluierele picioarelor ar trebui arse cu fierul roșu... — Măria ta, o să încerc și eu, după puterile pe care mi le-a dat Dumnezeu. Roagă-te, măria ta, este nevoie de multă rugăciune, să ne rugăm cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu toții neîncetat. Întorcându-se doamna în sala cea mare, l-a chemat la sine pe Ștefan; în locul lui, în genunchi în fața voievodului său, ieromonahul Gherasim începu să curețe rănile de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de putreziciunea cărnii din jurul așchiilor rămase la scoaterea țepușelor. — Vaită-te, măria ta, când nu mai poți răbda, țipă! Moașele spun că, atunci când țipă, femeile în durerile facerii se ușurează și asta le ajută să rămână cu mintea întreagă. Zbiară, măria ta! — Cucernice, să-ți împărtășesc o taină, dar să nu o spui nimănui. Nu simt nici un fel de durere. Scociorăște adânc până ajungi la loc sănătos că eu nu simt nimic, durerea sufletului meu este atât de mare, încât pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așchie mai mare pe care, când o trase, un șuvoi de sânge îl împroșcă pe frunte; apăsă cu putere și ridică privirea spre voievod. Acesta zâmbea cu gândurile aiurea. De pe spinare grecul îi jupuia bășicile infectate, și-l implora: — Țipă, măria ta, urlă, rogu-te urlă, că dacă n-o să înnebunească înălțimea ta, o să înnebunesc eu! — Eu mi-am terminat treaba, anunță Gherasim. Nu cred că trebuie arse locurile cu fierul, a rămas doar carne vie curată, în câteva zile or
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos. Vedea cum la atingerea rănilor mușchii spinării se contractau și își schimba locul ca să ghicească o oarecare reacție pe fața domnitorului, dar nimic. Zâmbetul devenise neînchipuit de trist și ochii foarte obosiți priveau undeva departe fără să vadă nimic. — Măria ta, nu se poate așa, țipă, strigă, spune ceva. Voievodul puse mâna cu degetele vinete, zdrobite în menghină, pe brațul lui Gherasim. — De mai bine de două săptămâni mi-am pierdut somnul... Nu mai pot adormi în nici un fel. La
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
într un fel nelămurit, fără să se înțeleagă dacă nega sau afirma ceva. — Te așteptam, sfinția ta, știam că o să vii, dar nu credeam că o să vii chiar din primul ceas de cum am ieșit din Ediculé. — Să nu te înșeli, măria ta, și să crezi că-i o minune. Din clipa când te-au mazilit, tot timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
timpul v am urmărit și m-am rugat... Pentru Ștefan m-am rugat, spuse monahul, plecându-și sfios capul. — Te așteptam să mă înveți să mă rog cum spune Iisus, pentru vrăjmași, pentru dușmanii mei... Nu cred că ai nevoie, măria ta, pentru că toată viața ți-ai iubit dușmanii și i-ai iertat de câte ori te-au vândut. — Alta a fost când m-au vândut doar pe mine, acum însă este mai greu... — O să mă rog, măria ta, și poate că s-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]