KorAP: Find »[drukola/base=mărie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...88 89 90 ...111 >

2,766 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854

respiră adânc aroma părului ei cu miroznă a busuioc și sulfină... Dar se smulge. O îndepărtează ușor. "Vade retro Satana!", poruncește el în gând. Nu zână, Înger păzitor, șoptește Voichița tulburată. Ce n-aș da să fiu Îngerul păzitor al Măriei tale... Mi-aș pune pe cap scufița fermecată ce mă face nevăzută și te-aș ocroti în luptă. Scut m-aș face, să nu te atingă sabie, nici săgeată, nici pumnal să nu te-atingă... Ștefan râde încetișor, freacă în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de el, frumos, viteaz și... și vândut turcilor. Păcat! Împreună, am fi făcut lucruri mari la Dunăre! Împreună!"... Chiar așa ai spus! Și ce-ți mai clănțăneau dințișorii de frică... De ură, nu de frică, protestează Voichița. Eram furioasă-furioasă... Și Măria ta râdeai: "Nu-ți fie teamă, fătucă, n-am să te mănânc!" Așa ți-am spus? Apoi, te-ai înclinat înaintea maică-mi ce plângea înăbușit: "Doamnă... Nu vă temeți... Nu vă fac nici un rău!"... Apoi, ai poruncit să fim

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
privirea până hăt-departe, până te pierdeai într-un nor de praf... Mă chinuiam să te urăsc și nu puteam... Ștefan îi pune mâna pe creștet: Și eu... eu nu știam ce comoară se ascunde în turnul dinspre miază-zi al Cetății... Măria ta, știi, eu am o stea, a mea... Eu mi-am ales-o una mică, mică, o steluță, abia pâlpâie, lângă osia din dreapta a Carului Mare. Măria ta privești Cerul? N-am timp să ridic ochii, Voichițo. Eu mă lupt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
eu nu știam ce comoară se ascunde în turnul dinspre miază-zi al Cetății... Măria ta, știi, eu am o stea, a mea... Eu mi-am ales-o una mică, mică, o steluță, abia pâlpâie, lângă osia din dreapta a Carului Mare. Măria ta privești Cerul? N-am timp să ridic ochii, Voichițo. Eu mă lupt cu Pământul. Pesemne, undeva, acolo sus, trebuie să fie și steaua mea... N-o cunosc. Și nici nu cred în stele. Stelele-s îndepărtate și-s reci

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
nimănui! Ești doar "Zâna mea"! "Îngerul meu păzitor"! Cum să te dau?! Cui să te dau?! Voichița își șterge lacrimile cu palmele și râde fericită: Nu mă dai?! Ce proastă sunt! Să nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore întregi priveam cerul, jinduiam zborul rândunelelor

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
de perete. Uitase de ea. O ia de mână și-i spune oftând: Voichiță, vezi și tu...Aiasta-i... Voichița se prăbușește la pieptul lui, se agață de gâtul lui, își mușcă buzele să n-o podidească plânsul -Ște... Ștefane , Măria ta!... Ai grijă!... Ai grijă! N-ai teamă, o mângâie Ștefan. Am "Îngerul" cu mine. O să fie bine. Tu să fii cuminte. Ai grijă de tine, îi spune cu blândețe, își îngroapă fața în părul ei și o sărută în

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Cetatea Albă? întreabă Ștefan. Herman sare în poziție de drepți pocnind din călcâie: Raportez! Talienii tineri robit la Caffa pentru harem, dus la corabie la Stambul, furtun pe mare, ucis la turc, aruncat ancora la Cetate Albă, cerut oblăduir la Măria Ta. Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
pentru harem, dus la corabie la Stambul, furtun pe mare, ucis la turc, aruncat ancora la Cetate Albă, cerut oblăduir la Măria Ta. Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
furtun pe mare, ucis la turc, aruncat ancora la Cetate Albă, cerut oblăduir la Măria Ta. Ce facut cu ei? Câți 'talieni, neamțule? Mai mult una sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
sută cinci zeci 'talieni. Ce poruncit facem Măria Ta? Ștefan se gândește câteva momente. Măria mea poruncit: 'talieni oaspete drag la Moldova este. Dus la Suceava. Slobozit la Italia. Care rămas, dat fata frumos la el, moldovean făcut. Aista poruncit Măria mea! Jawohl! răcnește el pocnind din cărâmbi. Da' cu boambele celea cum fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
îl scutură, strigând: Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au crăpat sub mine!... Gherasime!! îl zgâlțâie Ștefan. Nu mă fierbe!! Nu mai vin?!?! Turcii?!?! Mahomed?!?! Vorbește!! Turcii, Măria Ta!... Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Cee?!?!... Turcii?!?!... Nu mai vin?!?!... Vorbește căpitane!!!... Vorbește!!!... Călugărul-căpitan gâfâie și râde, mucalit: Trei... trei cai de olac.... trei au crăpat sub mine!... Gherasime!! îl zgâlțâie Ștefan. Nu mă fierbe!! Nu mai vin?!?! Turcii?!?! Mahomed?!?! Vorbește!! Turcii, Măria Ta!... Mahomed, Măria ta! silabisește el răspicat. Cum așa?!?! se clatină Ștefan amețit, aiurit. Mi-ai trimis vestea că vin!. Ci spune odată!! îl zgâlțâie el. Boierii freamătă, chiuie ca la nuntă. Veni-le-ar numele! strigă Mihail. Iaca! Spun! Podagra! Podagra?! Podagra

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
doar!... Negrilăăă! strigă el. Unde-i năvlegul cela de paharnic? Când îl cauți, nu-l găsești! Pe aista să-l trimiți după moarte! Să ne aducă vin! Avem pentru ce închina! Negrilăăă!!... PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 "Măria ta, parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
după moarte! Să ne aducă vin! Avem pentru ce închina! Negrilăăă!!... PARTEA A TREIA BLESTEMUL MUȘATIN august decembrie 1475 "Măria ta, parcă ai fost ales de Dumnezeu pentru cârmuirea și apărarea Transilvaniei. Cu mare dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dor și multă dragoste, te rugăm Măria ta să faci bunătatea de a ne apăra de acei turci cumpliți ce vin să ne prade pe noi și cele Trei Scaune secuiești! Te așteptăm și suspinăm foarte, căci avem nădejdea în Măria ta, Domn și prea îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
îndurător al nostru, ca să ne scapi de sila și de sabia acelor păgâni... Că și muntenii din Țara Românească sunt duși cu sila și cu puterea să asculte de acei păgâni; pentru care, și muntenii, suspinând din greu, nădăjduiesc în Măria ta că-i vei scăpa de sila și robia acelor păgâni..." Din scrisoarea Judelui Brașovului adresată lui Ștefan Voievod și Domn al Moldovei. 7 Județul Măriei sale Altă, altă pricină! bolborosește Ștefan printre clăbucii de săpun, în timp ce Don Giovanni Batista, un

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
brașoveni: "Liberi sunt să facă negoț bun, cu câștig. Pot veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale: În vreme de zurbă, tâlharii scot capul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
să măsoare timpul ,bob cu bob, clipă de clipă... O pricină cu un moșneag, un răzăș din Broscăuți, care, de trei zile, adastă în genunchi la porțile cetății cu jalba-n proțap și rogojina aprinsă-n cap. Suspină la mila Măriei tale... Eu nu-mpart mila! Județul! se corectează Tăutu. Străjerii n-au dovedit să-l alunge. Mai cu binișorul, mai cu anasâna... Pas de te-nțelege cu moșneagul. Căpățânos moșneag! Domnul Moldovei trebuie să judece pricina cu porcul lui moș

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
județ cu strâmbătate. "S-a vândut" stăruie moșneagul. Ștefan se încruntă: Agapie?! El zice că Agapie s-a mânjit de la boier Chiriță și le-au hrăpit obștei broscăuțenilor, pășunea dreapta lor ocină dobândită cu hrisov bun de la Domnul Alexandru, bunicul Măriei tale, pentru că au luptat bine la Marienburg, când moldovenii i-au ajutat pe lehi în lupta împotriva cavalerilor teutoni și... Știu! îl întrerupe Ștefan, brusc indispus. Agapie, zici? mormăie el. Să mă fi înșelat eu asupra lui? I-ai spus

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
avea! Vezi bine, sunt crud! Trebuie să fiu! Crud și nemilos! Când o învăța omul, singur, să păstreze omenia din buna-voia lui, îmblânzim și noi pravila. Până atunci... Tăutu, pe gânduri, încetișor: Dacă eu... pe mine... dacă m-ar dovedi Măria ta că m-am ticăloșit... că am hiclenit... te-ar răbda inima să... să mă tai? Te-aș tăia, Ioane! Dreptatea e una pentru toți, spune Ștefan categoric, apoi vocea i se moaie. Măcar că apoi te-aș jeli... Aiasta aduce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
teamă de uitare, Ioane... Nu c-aș fi eu "Cel Mare", dar prea ne-am chinuit și-ar fi nedrept să nu se știe cum a fost, cât de greu ne-a fost. Înseamnă că n-am murit cu totul... Măria ta ai scris istoria cu spada. Când ajungi la domnia "Măriei mele", vezi, nu-i trage cu bidineaua cum o vezi tu, "strălucită"... Zugrăvește totul cu adevăr, și bune, și rele, fără patimă, nici părtinire. Numai astfel "Letopisețul Moldovei" va

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
dar prea ne-am chinuit și-ar fi nedrept să nu se știe cum a fost, cât de greu ne-a fost. Înseamnă că n-am murit cu totul... Măria ta ai scris istoria cu spada. Când ajungi la domnia "Măriei mele", vezi, nu-i trage cu bidineaua cum o vezi tu, "strălucită"... Zugrăvește totul cu adevăr, și bune, și rele, fără patimă, nici părtinire. Numai astfel "Letopisețul Moldovei" va trăi în veac. Adevărul mai presus de toate! Voi izvodi adevărul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
Zugrăvește totul cu adevăr, și bune, și rele, fără patimă, nici părtinire. Numai astfel "Letopisețul Moldovei" va trăi în veac. Adevărul mai presus de toate! Voi izvodi adevărul și numai adevărul. Chiribuță sare și deschide ușa, cu plecăciune: Bună dimineața, Măria ta! cuvântă boierii Sfatului de taină, intrând. Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
trăi în veac. Adevărul mai presus de toate! Voi izvodi adevărul și numai adevărul. Chiribuță sare și deschide ușa, cu plecăciune: Bună dimineața, Măria ta! cuvântă boierii Sfatului de taină, intrând. Bună să vă fie inima, boieri dumneavoastră! Toate bune, Măria ta? Și bune, și rele... ca-n viață. Bune: că la Stambul "peste tot e liniște". Rele: că mă cearcă podagra frate de suferință cu Mahomed și n-am lipit geană de geană. Cu folos însă... Altă drăcovenie, mormăie Stanciu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]