4,819 matches
-
al lui Mareș al Mariei“); sau tatăl Mariei, care a dat numele cîmpului, Mureș, devenit „Mureșul Mariei“) e posibil și ca Mara să fi dat numele apei, Mureș pe cel al cîmpiei, cele două nume formînd prin compunere Mara-Mureș > Maramureș. Maghiarul Maros ar putea proveni, cu devierile fonetice obișnuite, fie din sl. *Moreș, fie din sl. Mareș, fie din rom. Mureș. N-a fost încă implicată în ecuația etimologică supranumele Marmatia, „Maramureș“, atestat încă din secolul al XIV-lea, care este
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
rîului Belareca), Dosul Mehadiei (culme în Munții Semeni cului), Mehedința (sat în județul Prahova și vîrf în Subcarpații Prahovei). Unii cercetători fac legătura între toponimul Mehadia și numele antice Ad-Mediam, Me-ad-diam. Alții pun la baza acestuia un radical slav sau maghiar, urmat de sufixul -adia; unul dac, *mede; magh. méh, „albină“ + -id + -ia; sl. muha, meha, „muscă“. Nici unul dintre aceștia nu și-a articulat suficient, din punct de vedere lingvistic și istoric, ipotezele. O aderență mai mare din partea specialiștilor a dobîndit
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
pronunțată regional Medźiîa. Mihál(d) ar fi, după unii istorici, un alt nume al regelui Ștefan al V lea; numele este atestat oricum de mai multe ori ca antroponim, în secole diferite, deci ar putea sta la baza toponimu lui maghiar. Mehadia, ar fi fost Nagy-Miháld, iar Mehadica - Kiss-Miháld (în documente apar mai tîrziu formele Mehedyka, Mehadyka, Mehadika, Mihedyka). În același mod s-ar explica și numele de sat Mehedia care a existat în județul Vaslui, precum și numele Mehadia din Banat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
explica pe baza sl. nasovŭ, „um plutură“, „agest“, cu referire la viiturile dezastruoase, uneori, ale pîraielor mici (cum e Valea Caselor din zonă) umflate de ploi torențiale. Din sl. Nasovŭ a rezultat, prin evoluție normală, rom. *Năsov, iar din acesta maghiarul *Naszó, căruia i s-a adău gat sufixul toponimic maghiar -d > Naszod. Romînii au reprimit această formă, prin corespondența fonetică obișnuită, ca Năsă’ud. Formele săsești (Nassndraf, Nossndrăf, Nassendorf, Nuzsendorf, Nussdorf) sunt create prin etimologie populară din Năsovu > *Năsov + -d
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în care -ovŭ și -d au fost interpretate drept sufixe, prin analogie cu multe alte nume de locuri, iar radicalul năs-, nas-, reconstruit astfel, a fost compus cu formantul Dorf, „sat“). Așadar, creat de slavi, preluat de romîni și transmis maghiarilor și sașilor, fiecare aducînd adaptări și corecții, Năsăudul are, ca și alte nume de locuri, o geneză complicată, „multilingvistică“. Nistru Este numele rîului care delimitează la est teritoriile locuite de populația romînească. În prezent el constituie granița dintre Republica Moldova și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
o monografie toponimică a zonei Sarmizegetusa, crede că și Orăștie poate fi un nume creat în limba romînă. El pornește de la faptul că frecvent Orăștie este numit popular (nu supranumit pretinde el) Oraș, cu numele romînesc tradus în Város de maghiari și atestat ca atare cu secole în urmă. Numele a putut denumi inițial (în ambele limbi) teritoriul întregului scaun săsesc, iar ținutul din afara acestuia, Városvize (numele maghiar al Grădiștii), în romînește, „rîul orașului“. Deci disocierea denominativă între cele două ținuturi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
prezent, ceea ce ar putea însemna fie că e prima sa atestare, indirectă, în limba romînă, fie că, prin toponim, a fost descoperit un toponim minor toponimizat în latină dunăreană și păstrat, într-o formă schimbată fonetic, pînă în zilele noastre. Maghiarii nu l-au înțeles, firește, nici ei și nu l-au putut traduce, dublîndu-l cu forme adaptate fonetic pronunției lor (transcrise în documente ca Zonchel, Szancsal etc.). Studierea, pe teren și în arhive, a ansamblului toponimic se dovedește extrem de profitabilă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
1399, iar șcheii refugiați în urma înfrîngerilor suferite din partea turcilor în Peninsula Balcanică au ajuns în zona Brașovului abia în 1392, așadar în faza finală a construcției. Originea slavo bulgărească a Șcheiului este amintită și de numele lui sas (Belgerey) și maghiar (Bolgárszek). Sibiu Este numele unui municipiu în care-și are reședința județul omonim situat în centrul țării. Prin polarizare, de la acesta au fost formate toponimele: Sibiel (sat din județul Sibiu), Sibioara (sat din județul Constanța), Depresiunea Sibiului, Dumbrava Sibiului, Poiana
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al XIV-lea, au formele Strig, Strigy, Strigh, Strigfalva. Originea numelui a fost considerată scitico iraniană, tracică, rusească sau ucraineană (< rus *strĕl’-voda, ucr. stril’-voda, „împușcă apă“, adică, „apă repede ca săgeata“). Din baza slavă s-ar putea explica maghiarul Sztrigy (-l’ > gy, ca în Poieni > Pogyen) și germ. Strehl. S-a emis și ipoteza descendenței directe din vechiul sl. Strela, care ar fi dat în rom. Streală sau Strelă. Un afluent al Nistrului, Stryi, și un oraș din Galiția
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
altor dialecte slave. Culmea Tîrnii din Munții Lotrului cuprinde, pe poziția secundă, un nume format de la baza sl. trŭnŭ, fără sufix. Etimologia a fost confirmată indirect de populația cumană care a hălăduit prin aceste părți un timp și de la care maghiarii și germanii au preluat dublurile hidronimului Kükülő, respectiv Kokel, care sunt traduceri turcice ale toponimului slav. Ne putem întreba cum se face că rîul nu a fost denumit de romîni, care au precedat toate populațiile implicate în denominațiile de mai
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
iar în secolul următor Castrul regium Themes (ocupat de cumani și reconstruit ulterior de italieni). În secolul al XIV-lea apar primele atestări ale numelui actual, în variantele Temeswar, Themeswăr, Temuswar, Thumusvar, Thumuswaar, Temesvar, Temisvar. Locuită de romîni, sîrbi și maghiari în secolele XIII-XVI, cetatea intră în 1552 sub stăpînirea turcilor. Documentele acestora o consemnează sub formele Temisvár, Timeszero, Timeswar, Theömeösvár, Themesvarium, Themisvaro, Temesvár, iar ulterior este ocupată de habsburgi, în ale căror documente apare sub numele Temesburg, Temeszvár, Temeshvár, Temesvár
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
culme din Munții Clăbu cetele Întorsurii Buzăului), Tisieu (sat din județul Mureș), Dealul Tisii (culme din Dealurile Ciceului). Numele rîului este atestat în Antichitate sub formele: Patissos, Pathissus, Partiscon, Partisos, Partiscus, Tissas, Tigas, Tisia, Titsa, Tesa, Tisa, Tissa. După venirea maghiarilor, sunt atestate, în documentele latino-ungurești, formele Tisa (cu diverse variante) și Ticza (de asemenea cu variante). După secolul al XV-lea, numele latinesc este Tibiscus sau Tybiscus (ca urmare a confuziei cu Timișul). Baza toponimului a fost considerată pe rînd
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
origine latină oaspe, care are o familie numeroasă (ospăț, ospăta, ospătar, ospătărie etc.) și nu era omonim cu niciun alt cuvânt, a fost înlocuit cu turcescul musafir (în Muntenia și Moldova), cu termenul dialectal german gost (în Banat) și cu maghiarul vindeg (< vendég) (în câteva localități din nordul Transilvaniei). În cazul bilingvismului activ, dacă una dintre cele două limbi folosite concomitent de vorbitori este acreditată cu prestigiu mai mare, aceasta este, în mod frecvent, sursă permanentă de modificări pentru cealaltă limbă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ceha, slovaca, ucraineana), în care kokošǐ denumește masculul, nu au influențat puternic româna, în timp ce există multe cuvinte românești duse de păstorii români în regiunea carpatică de la nordul țării noastre. Tot de la români termenul a ajuns la sași (kokošǐ) și la maghiari (kakas). De aceea, pornind de la creațiile expresive romanice, unii lingviști cred că și la noi cocoș poate fi de la o bază onomatopeică kok, existentă în celelalte limbi romanice. În ceea ce privește vechimea cuvântului cocoș, precizez că apare abia la 1649 și că
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
francez frig. - frigian gen. - genitiv germ. - german got. - gotic gr. - grec i.e. - indoeuropean ind. - indian irl. - irlandez isl. - islandez it. - italian înv. - învechit lat. - latin let. - leton lit. - lituanian lusj. - lusaciana de jos luss. - lusaciana de sus m. - masculin magh. - maghiar n. - neutru neg. - negație nom. - nominativ nord. - nordic pers. - persan pol. - polon pop. - popular port. - portughez pref. - prefix prep. - prepoziție prus. - prusian răd. - rădăcină reg. - regional rom. - român rs. - rus sb. - sârb sbcr. - sârbocroat scand. - scandinav skr. - sanscrit sl. - slav
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
flexionare. Reflectând procesul de gramaticalizare a structurilor aglutinante, limba maghiară se prezintă ca document valoros pentru studierea istoriei limbilor indoeuropene și pentru o nouă filozofie a limbii. Nivelul cunoașterii științifice a limbii nu a permis până acum abordarea evoluției traci > maghiari în întrepătrundere cu constituirea etniilor română, albaneză și slavă și cu luarea în considerație a suprapunerii pe parcursul istoriei a câtorva grupări de populație turcică, de aceeași factură lingvistică, venite din vasta zonă aglutinantă euro-asiatică. Ceea ce s-a putut face pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ale acestei populații în antichitatea ugro-finică și turco tătară. Nu s-a putut explica prezența populației de limbă maghiară în centrul Europei altfel decât prin imigrare, existând în această privință două teorii. 1. Cea mai populară explicație îi aduce pe maghiari în Panonia la intersecția secolelor nouă și zece. Ea se bazează pe o relatare din cronica slavilor de răsărit, unde se spune că „în anul 6406 (898) au trecut pe lângă Kiev ungurii, pe la dealul care se numește acum unguresc; au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
printre slavi (naselniți slovĕnom bîșa). Apoi au venit ungurii albi și au preluat (naslĕdiša) pământul slavilor. Iar acești unguri și-au început aici existența în timpul împăratului Iraklie, când acesta plecase asupra lui Chozdoroi, împăratul perșilor” (p. 28). În Studii asupra maghiarilor, Ioan Slavici arată că istoria mai de mult a maghiarilor se pierde într-o negură deasă, această populație fiind plimbată de cercetători de lângă Marea de Azov, între Don și Volga, între văile de sus ale Uralului (unde își capătă de la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și au preluat (naslĕdiša) pământul slavilor. Iar acești unguri și-au început aici existența în timpul împăratului Iraklie, când acesta plecase asupra lui Chozdoroi, împăratul perșilor” (p. 28). În Studii asupra maghiarilor, Ioan Slavici arată că istoria mai de mult a maghiarilor se pierde într-o negură deasă, această populație fiind plimbată de cercetători de lângă Marea de Azov, între Don și Volga, între văile de sus ale Uralului (unde își capătă de la slavi numele de ugri, de la Černo-Ugri „Munții Negri”); în secolul
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
fiind plimbată de cercetători de lângă Marea de Azov, între Don și Volga, între văile de sus ale Uralului (unde își capătă de la slavi numele de ugri, de la Černo-Ugri „Munții Negri”); în secolul al V-lea, când Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
sus ale Uralului (unde își capătă de la slavi numele de ugri, de la Černo-Ugri „Munții Negri”); în secolul al V-lea, când Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați și Munkács; Almos muri apoi înainte de a păși în Ungaria, întocmai cum a murit Moise
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ugri, de la Černo-Ugri „Munții Negri”); în secolul al V-lea, când Hunii erau în Panonia, maghiarii erau la Marea Baltică; în secolul al VIII-lea, ba încă și al IX-lea, maghiarii sânt iarăși lângă Marea Caspică; după o cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați și Munkács; Almos muri apoi înainte de a păși în Ungaria, întocmai cum a murit Moise după ce a condus pe izraeliteni la Canaan; maghiarii aleg pe
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cale lungă, maghiarii ajung, sub conducerea lui Almos, la Kiev, și de aici descalecă pe la 890 între Carpați și Munkács; Almos muri apoi înainte de a păși în Ungaria, întocmai cum a murit Moise după ce a condus pe izraeliteni la Canaan; maghiarii aleg pe Arpad, fiul lui Almos, de conducător și purced să cucerească Ungaria, prima cetate cucerită fiind Ungvár. Toată această istorie, conchide Slavici, e o compozițiune arbitrară: „o cucerire a Ungariei prin maghiari nu are nici un înțeles” (p. 27). 2
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
după ce a condus pe izraeliteni la Canaan; maghiarii aleg pe Arpad, fiul lui Almos, de conducător și purced să cucerească Ungaria, prima cetate cucerită fiind Ungvár. Toată această istorie, conchide Slavici, e o compozițiune arbitrară: „o cucerire a Ungariei prin maghiari nu are nici un înțeles” (p. 27). 2. O altă teorie îi prezintă pe huni, „strămoșii maghiarilor”, ca descălecători ai Panoniei la începutul secolului al V-lea. În a sa Istorie a limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și purced să cucerească Ungaria, prima cetate cucerită fiind Ungvár. Toată această istorie, conchide Slavici, e o compozițiune arbitrară: „o cucerire a Ungariei prin maghiari nu are nici un înțeles” (p. 27). 2. O altă teorie îi prezintă pe huni, „strămoșii maghiarilor”, ca descălecători ai Panoniei la începutul secolului al V-lea. În a sa Istorie a limbii și literaturii maghiare, Gheorghe Kristóf arată că în trecutul îndepărtat limba maghiară a trăit în comunitate cu celelalte limbi fino-ugrice, fiind din aceeași familie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]