5,446 matches
-
vizavi. — Vă rog să-mi faceți o favoare. Rugați-l să vă descrie semnele din naștere ale lui Elizabeth Short. Dacă le descrie cu acuratețe, eu și cu partenerul meu o să luăm primul avion spre Camp MacArthur. — Bine, domnule, răspunse maiorul. Conversația cu Fort Dix se întrerupse. Russ îmi spuse: — Harry are gripă. Ce-ai zice de-o călătorie la New Jersey, istețule? — Vorbești serios? Dacă soldatul ăla o să pomenească de alunițele de pe fundul lui Elizabeth, da. — Întreabă-l despre crestături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sau nu. Remarca legată de Fritzie mă irită. — Nu-i așa de rău. Și cred că Loew a renunțat la ideea înscenării. — Atunci se cheamă că ești un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un isteț impresionabil. Fritzie e cât se poate de rău, iar Ellis... Dar maiorul revenise la telefon: — Domnule, Dulange spune că fata avea trei alunițe închise la culoare pe buca stângă a... ăăă... posteriorului. — Puteați să-i spuneți cur, domnule maior. Pornim imediat spre dumneavoastră. • • • Caporalul Joseph Dulange era un bărbat de douăzeci și nouă de ani, înalt, musculos, brunet, cu față prelungă și o mustață subțire. Era îmbrăcat în haine militărești largi, de culoare măslinie, și stătea așezat vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
manevre civile de intimidare. Zborul de opt ore cu avionul fusese destul de agitat. Era patru dimineața și eu funcționam încă după ora din L.A.. Eram epuizat, dar entuziasmat. În timpul călătoriei cu mașina care ne-a luat de la pista de aterizare maiorul de la Divizia de Cercetări Penale cu care vorbiserăm la telefon ne-a oferit mai multe informații despre Dulange. Era veteran de război, însurat de două ori, bețivan și scandalagiu notoriu. Declarația lui era incompletă, dar susținută de două circumstanțe beton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sunt francez și știu cum stă treaba. Russ râse cu poftă, de parcă tocmai ar fi auzit un banc bun la Elks Club. — Joe, ești dat naibii! Dulange făcu un gest obscen cu limba. — Sunt francez. — Joe, ești temperamental, iar domnul maior Carroll mi-a spus că îți bați soția. E adevărat? — Calule, mănânci ovăz? — Fără îndoială. Îți place să lovești femeile, Joe? Când o cer. — Cât de des o cere soția ta? — Îmi cere salamul în fiecare noapte. — Vreau să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ia ursulețul. — Răspunde la întrebare, Joe, interveni Russ. Dulange rânji. — Pân’ să le tai, avea țâțuci obraznice, cu sfârcuri roz. Picioarele le avea nițeluș cam groase, iar tufișul de sus era fain. Avea alunițele alea despre care i-am povestit maiorului Carroll și mai avea niște zgârieturi pe spate, destul de proaspete, de parcă ar fi fost biciuită. M-a luat cu furnicături, fiindcă mi-am amintit de „urmele ușoare de bici“ pe care legistul le menționase la autopsie. — Continuă, Joe, îl îndemnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-a dus să predea raportul și să trimită o echipă de criminaliști care să caute urme de sânge în camera 116 de la hotelul Havana. Eu m-am dus să mă culc în camera ofițerilor pe care ne-o alocase maiorul Carroll. Am avut un vis în alb și negru cu Betty Short și Fatty Arbuckle. Apoi a sunat ceasul, iar eu am întins brațele s-o cuprind pe Madeleine. Când am deschis ochii, l-am văzut pe Russ îmbrăcat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doamnă Gordon“ au sunat la patru cabinete diferite de obstetrică din Beverly Hills, solicitând o programare pentru un test de sarcină. Telefonistele care lucrau peste program au făcut programări pentru diminețile de 14 și 15 ianuarie. Locotenentul Joseph Fickling și maiorul Matt Gordon erau doi dintre eroii de război cu care se întâlnise Betty și cu care pretindea că s-ar fi căsătorit. Fata nu s-a prezentat însă la nici una dintre programări, fiindcă pe 14 ianuarie fusese torturată până murise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai ucisese vreodată până atunci, când am observat un borcan care stătea solitar pe pervaz, deasupra saltelei. În el era o bucată triunghiulară de piele tatuată cu o inimă și cu însemnele Aviației Militare în interiorul ei, iar dedesubt cuvintele „Betty & maiorul Matt“. Am închis ochii și m-am cutremurat din cap până-n picioare. Mi-am încrucișat brațele, înfrigurat, și am încercat să-i comunic lui Betty că-mi pare rău că am văzut acea părticică specială a ei, că nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
inima În loc. Înainte ca japonezul să-i ordone să plece, Jim Își făcu repede mîinile căuș și duse apa domnului Maxted. În timp ce turna ușor apă În gura domnului Maxted, muștele ieșiră de pe gingiile lui. LÎngă el, zăcea trupul mai vîrstnicului maior Griffin, ofițer În rezervă din armata indiană, care ținuse la Lunghua o conferință despre armele de infanterie În Marele Război. Prea slăbit ca să se ridice În capul oaselor, arătă spre mîinile lui Jim. Jim ciupi buzele domnului Maxted și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
buzele domnului Maxted și se simți ușurat cînd limba i se mișcă Într-un spasm. Încercînd să-l Încurajeze, Jim spuse: — Domnule Maxted, rațiile noastre trebuie să vină curînd. — Ești un băiat bun, Jamie, tu trebuie să te ții bine. Maiorul Griffin Îi făcu semn. — Jim... — Vin, maior Griffin... Jim traversă pista de zgură și se Întoarse cu o mînă de apă. CÎnd se lăsă pe vine lîngă maior, bătîndu-l pe obraz, o observă pe doamna Vincent care zăcea În iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cînd limba i se mișcă Într-un spasm. Încercînd să-l Încurajeze, Jim spuse: — Domnule Maxted, rațiile noastre trebuie să vină curînd. — Ești un băiat bun, Jamie, tu trebuie să te ții bine. Maiorul Griffin Îi făcu semn. — Jim... — Vin, maior Griffin... Jim traversă pista de zgură și se Întoarse cu o mînă de apă. CÎnd se lăsă pe vine lîngă maior, bătîndu-l pe obraz, o observă pe doamna Vincent care zăcea În iarbă la cîțiva metri mai departe. Îi lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
curînd. — Ești un băiat bun, Jamie, tu trebuie să te ții bine. Maiorul Griffin Îi făcu semn. — Jim... — Vin, maior Griffin... Jim traversă pista de zgură și se Întoarse cu o mînă de apă. CÎnd se lăsă pe vine lîngă maior, bătîndu-l pe obraz, o observă pe doamna Vincent care zăcea În iarbă la cîțiva metri mai departe. Îi lăsase pe fiul și pe soțul ei cu un grup de deținuți În centrul terenului de fotbal. Prea epuizată ca să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
strângea pe toți laolaltă sub aripa ei rece și neagră. De pe coama muntelui cuprindeam toate văile și munții dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale, nu departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dimprejur. Cerul era senin și soarele nespus de dulce. În vale, nu departe, pornise măcelul pentru un petic de pământ, de pe care maiorul, stând pe vine și cu binoclul la ochi, împărțea ordine pentru contra atac. Era un om fioros maiorul, cu șumuiogul mustăților în furculiță și cu ochii crunți și injectați, adumbriți de o pereche de sprâncene groase, ca un trei orizontal cu cocoloașele stufoase, înălțate spre cărarea din mijlocul frunții teșite. În dimineața aceea fermecătoare de toamnă târzie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ori de câte ori murea vreunul dintre noi plângea de mila lui, căzuse leșinat, după ce scăpase dintre genunchi o gâscă pe care o crestase cu briciul de vreo douăzeci de ori, fără să-i izbutească operația rituală. În fața popotei improvizate la primăria satului, maiorul surâse. Eveniment rar! Mușca din capătul stins al trabucului și bătea pe umăr pe medicul căpitan, căruia, cu o zi înainte îi aruncase în obraz vorbele cele mai grele. Prin fereastra larg deschisă, veneau pe aripi de soare, sonate cântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
omul începu să plângă în hohote, implorându-ne să intervenim la Statul Major pentru demobilizarea lui. Susținea că-i este dor de casă, de copii și de tovarășa lui dragă, de care nu s-a despărțit niciodată, din ziua cununiei. Maiorul făcuse mare haz mai târziu, într-o seară, în cantonament, povestind generalului purtarea căpitanului în fața trupelor, în toiul atacului inamic. Dar în ceasul prăpădului, maiorul se făcuse atât de mic, încât l-ai fi putut ușor băga într-un sac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și de tovarășa lui dragă, de care nu s-a despărțit niciodată, din ziua cununiei. Maiorul făcuse mare haz mai târziu, într-o seară, în cantonament, povestind generalului purtarea căpitanului în fața trupelor, în toiul atacului inamic. Dar în ceasul prăpădului, maiorul se făcuse atât de mic, încât l-ai fi putut ușor băga într-un sac de merinde. L-am văzut de-atâtea ori, când moartea sfredelea pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
putut ușor băga într-un sac de merinde. L-am văzut de-atâtea ori, când moartea sfredelea pământul între cizme, când caii, cu picioarele din față retezate, clătinau capetele ca urșii, cerșindu-ne sfârșitul chinurilor, cu privirea lor deșteaptă! Atunci maiorul nostru era bun și blând. Ridica umerii neputincios și telefona la Divizie că lupta e inegalăă Răcnea numai înainte și după atac, atunci când distanța dintre noi și zona de foc era destul de apreciabilă. În ziua aceea de groază și nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
deși am vocație, mai adăugase Ramses Ferdinand Sinidis, repezindu-se la geamantan, pe care îl deschise, ca să arunce în el cu febrilitate nejustificată, întregul său bagaj. Doamna Leny Pipersberg mi-a vorbit într-o noapte despre suflet. Căsătoria ei cu maiorul Mentz se oficiase pe neașteptate. Pensionarii se găseau în mare fierbere în ziua când omul mărunțel își aduse bagajele compuse din treizeci și nouă de covoare persane, optsprezece perechi de cizme cu carâmbii moi, o ladă cazonă cu uniforme reformate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
două dropii enorme, de asemenea conservate, pe care le-a împușcat în Bărăganul României în timpul marelui război. Sunt sigur că și covoarele îi aparțineau din aceeași epocă de aur, de pe urma unei vânători întreprinse prin câteva case boierești părăsite în pripă. - Maiorul Mentz. - Ferdinand Sinidis. Cunoștința o făcurăm la o sticlă de vin adusă de mine din Moedling. Flacăra ruginie din pahar îl atrase ca un magnet. Ținea doar să-mi împărtășească episoade din război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
război, și vorbea mușcându-și mustața groasă și căruntă, ce-i acoperea gura. Însăilă o poveste înecată în sânge și înconjurată de flăcări, clătinându-și bărbia mică, și clipind des din pleoapele bulbucate ca două lingurițe de piele. Cred că maiorul Mentz a crescut numai până la vârsta de treisprezece ani. Totuși pare prea bătrân pentru cei cincizeci și cinci pe care îi recunoaște. E mereu bolnav. Numai ochii negri și adânci i se țin proaspeți și vii, luminându-i obrajii scofâlciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de alamă încheiați, își fixase panglica neagră a crucii de fier. Din spate părea un copil îmbrăcat ofițerește, așa cum stătea la stânga doamnei Pipersberg, parcă mai voluminoasă ca de obicei, îmbrăcată în rochie de mireasă. În prima noapte a căsniciei, doamna maior Mentz, născută Pipersberg, executase „rondul”, cu întârziere. Ajunsă în camera mea, aprinse lumina electrică și-mi spuse, suspinând că nu am suflet. Că nici odată nu voi fi în stare să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
să înțeleg dorul ei aprig de a găsi un om care, în sfârșit, să o înțeleagă din amândouă punctele de vedere. Că îl caută de mult și în fiecare noapte. Că-l va mai căuta și de acum încolo, fiindcă maiorul Mentz, la care dânsa găsise un suflet veritabil cuprins între chipiu și pinteni, doarme toată noaptea, iar ziua își lustruiește sabia și decorațiile, așteptând reîntronarea împăratului. I-am răspuns cu un căscat de om necioplit. Gestul meu îi păru, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cartea despre suflet” își dădu părerea, malițios, domnul Ferdinand Sinidis, după ce își răsturnă în gura ca de știucă, o lingură plină cu cerebrină bromată. „În locul maiorașului neisprăvit, așezat în fața mea, la un pahar cu vin, îmi apăru altă brută de maior prusac”, - își continuă povestea Ferdinand Sinidis. Îl voi urî până la moarte, scrâșni el, cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]