2,831 matches
-
de cetățeni, nu de supuși. Anunțurile veneau unul după altul, fără să lase timp de gândire ascultătorilor. Se contura însă imaginea unei guvernări în totală opoziție cu cea trecută. Spuse că legea creată în vechime pentru apărarea Republicii, Lex de majestate - imediat ce o pomeni, Curia fu străbătută de un fior -, se transformase într-o armă care ucidea libertatea. — Din cauza ei s-au umplut temnițele de condamnați și anchetați. E o infamie. Cred că voi avea consensul vostru pentru a o anula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
într-un stil foarte simplu, pitoresc ca o legendă și profund filosofic. Când Elius Sejanus îl închisese din cauza celebrei fabule cu mielul și lupul și când folosise împotriva lui, care era la fel de blând ca și operele sale, dura lege De majestate, el se apărase prost, spunând că nu făcuse decât să traducă niște vechi fabule grecești, Apologurile lui Aesopus. Își salvase viața, însă nu avea să scape de teribila amintire a închisorii; ochii îi erau înroșiți din cauza întunericului îndelungat. Inferior stabat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și de alta a gâtului, îngreunată de umezeală. La Roma însă, Callistus spuse: — Nu putem avea încredere în ei. Iar tu trebuie să te aperi. Singura apărare cu adevărat sigură era cea pe care o folosise Tiberius: sinistra Lex de majestate, instrumentul polițienesc pe care tânărul Împărat îl abolise. Iar acum, după mai puțin de trei ani, trebuia s-o reinstaureze ca să rămână în viață. Și o reinstaură. Auzind anunțul, senatorii murmurară: „A abrogat-o cu atâta tam-tam, iar acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
încă amorțit, ca după o lovitură de măciucă. Însoțitorul maiorului, o namilă de militar prusac, în uniformă elegantă și cu vârfurile mustăților negre aduse până sub ochi, desfăcu o coală de hârtie îndoită în patru și citi pe românește: „În numele majestății sale Wilhelm al II-lea, Împărat al Germaniei și rege al Prusiei, eu, mareșal de Mackensen, întăresc cu semnătură condamnarea la moarte a prizonierului de război român Gheorghe Chihaia, pentru că în seara zilei de...”. Chihaia Gheorghe îngălbeni. Sângele îi pieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
interesele Imperiului, de timiditățile diplomației, de opinia poporului rus? Nu ne-a declarat însuși "Romînul", care de la un timp încoace are aerul d-a se face "Monitorul oficial" al simțimintelor celor mai intime și celor mai personale Majestăței Sale, că Majestatea [Sa] dorea acest răzbel și că a ced[at] [miș]cărei generale a opiniei în [aceasta]? Iată dară un punct în care [vo]ința personală a M. Sale a cedat unor înalte considerațiuni. Pe lângă aceasta, organul ultraconstituțional al d-lui
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
abia sesizabil, brațul autoritar ridicat avea în mod clar rolul de a-l face să înceteze. După ce aștepta câteva momente, ca pentru a se asigura de atenția tuturor, individul cel solid mișcă buzele și spuse în engleză: - În numele Divinei Sale Majestăți, chem adunarea la ordine. Pentru Gosseyn, urmă o scurtă perioadă de confuzie. Pentru că engleza vorbită direct îl surprinse. Pe dată, analiza făcută de el mai devreme cu privire la sursa limbii engleze vorbite (convingerea sa că ea venea din aparatul de pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
al Vocii Patru. Așadar... nici o îndoială (analiza era în desfășurare undeva într-o zonă a creierului său): Vocea Patru era cineva în ierarhia care-i crea atâtea probleme. Dar, desigur, cea mai mare revelație i-o dădură cuvintele: "...În numele Divinei Majestăți" ...Acolo, în cele din urmă, se afla autoritatea supremă care comanda această situație fantastică în care se trezise cea de a treia ființă Gilbert Gosseyn. Și, din moment ce toată lumea era atât de precaută, era evident că "Majestatea Sa" opera în zonele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
dădură cuvintele: "...În numele Divinei Majestăți" ...Acolo, în cele din urmă, se afla autoritatea supremă care comanda această situație fantastică în care se trezise cea de a treia ființă Gilbert Gosseyn. Și, din moment ce toată lumea era atât de precaută, era evident că "Majestatea Sa" opera în zonele de constrângere cu pedepse și reguli autocrate... Șirul gândurilor din mintea lui Gosseyn se întrerupse. Pentru că, dintr-o dată, se mai întâmplă ceva: acolo, pe podea, avu loc o mișcare ritmică. Toată lumea din sală sări - sări cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și înțeleasă de toată lumea. Totuși, îi deveni acum cât se poate de clar că orice idee pe care și-ar fi făcut-o despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
eu cu el! Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Surpriză totală. Și uimitor ce s-a petrecut atunci. Jos pe podea, toată lumea se ridicase în picioare, și saluta. Și rămaseră toți așa, în picioare. De lângă Gosseyn, cu o voce brusc întretăiată, Vocea Patru spuse repezit: - Da, Majestatea Voastră! Imediat, Majestatea Voastră! Ce întorsătură neașteptată!... Un băiat rege, cu puteri depline... Dar Gosseyn gândi: Ce fel de puteri? 4 Era o încăpere aurită. Aceasta fu prima impresie a lui Gosseyn: decorația interioară evidenția culoarea galben-aurie. Podelele de pluș auriu, și tablourile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
se opri în loc, plin de respect. Fața sa, văzută din profil, era încordată din cauza nerăbdării nejustificate din întrebare și a imposibilității de a explica unui băiat că era nevoie de timp pentru a parcurge distantele. - Am venit într-o fugă, Majestatea Voastră, spuse Patru. Și adăugă repede: După ce l-am convins pe prizonier să se miște, asta este. A opus rezistență. Lui Gosseyn îi trebuiră câteva secunde pentru a-și da seama de implicațiile acestei acuzații. Rostind aceste ultime cuvinte, Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de energia controlată de creierul special al împăratului. - Așa că acum, își continuă el minciuna și extinzându-și explicațiile, s-ar putea să avem un prim indiciu despre felul cum ați ajuns aici de acolo de unde vă aflați. Este posibil ca Majestatea sa să fi fost angajat într-o acțiune de pedepsire în momentul dinaintea Marii Tranziții? Și încheie: - Cred că ar fi mai bine să trimiteți o gardă de onoare în laboratorul unde țineți capsula spațială. Cred că băiatul... ă... Majestatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Majestatea sa să fi fost angajat într-o acțiune de pedepsire în momentul dinaintea Marii Tranziții? Și încheie: - Cred că ar fi mai bine să trimiteți o gardă de onoare în laboratorul unde țineți capsula spațială. Cred că băiatul... ă... Majestatea Sa se află acolo. - Ddd...ar, îngăimă ofițerul, am crezut că ar putea ii periculos s-o ținem la bord. Așa că,.. Împăratul era negru la față - am hotărât s-o lansăm în momentul în care ați părăsit laboratorul. Acesta fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
era atât de sigur de revenirea acestuia pe tronul său. Probabil că totul avea să fie hotărât în momentul salvării. Dar pentru situația lui Gosseyn exista o soluție simplă. - De ce să nu-l întrebi, spuse el, la timpul potrivit, pe Majestatea Sa dacă dorește să fiu prezent? Urmă o clipă de tăcere. El se uită la fața ofițerului fiindu-i evident că se petrecea o modificare în gândurile acestuia. Preluând controlul, Draydart manifestase o superioritate militară totală asupra civililor. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
lui, în momentul acela. Cum singurul său scop major era să se apere și, poate. să capete mai multe informații, era evident că momentul în care trebuia să ia o hotărâre finală, sosise. 5 Din moment ce nu mai avea planuri în legătură cu "Majestatea Sa", Gosseyn hotăra că nu avea nici un rost să facă o fotografie dodecimală a vreunei porțiuni din sala tronului. Adevărul era că, dacă din cine știe ce motiv s-ar fi întors într-o asemenea zonă importantă, lucrul acesta ar fi părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
îndrăzneală era de altă factură; și pe loc. situația păru mai puțin amenințătoare decât... mai devreme... În sala tronului. ...Ca și cum scurta ședere a băiatului - rege în întunericul din capsulă - i-ar fi declanșat, pentru prima dată în atâția ani... precauția. - Majestatea Voastră - Gosseyn vorbi calm - propunerea mea este ca, până ce savanții tăi află cum operează capacitatea ta specială de control a energiei în această zonă din spațiu, folosește-ți surplusul de creier numai când este absolut necesar. ' Spre surpriza lui, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
o cameră de locuit în... (aici spuse un alt cuvânt necunoscut; ceva cam ca "polomar'".) Apoi, continuă băiatul, după ce a mâncat, să-l aduci la... stabiliment. Așa păru să fie pronunțat ultimul cuvânt: Stabiliment. Curteanul Breemeg se înclină: - Foarte bine, Majestate, totul se va face imediat. Tânărul împărat se răsuci să plece: - Eu o să fiu acolo. Gosseyn stătu liniștit, dimpreună cu ceilalți, până ce băiatul intră în alcov, după care se făcu nevăzut. 6 Porniră spre... Polomar... cât putură mai curând. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Și-l traseră. Direcția în care-l trăgeau era o ușă în fața lor. Și, dintr-odată - așa pur și simplu - își recăpătase aerul de naivitate. Curteanul fu acela care vorbi calm: - Mai bine te-aș duce înăuntru, să fii hrănit, Majestății Sale nu-i place să aștepte după cum cred că deja știi. Exista iarăși un țel, care avea sa ducă la căpătarea de noi informații. Câteva momente mai târziu, ușa fu deschisă de Breemeg cu mâna liberă, care manevră ceva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de moarte? Exista, desigur un tip de bărbat care ar accepta pe loc toate ocaziile oferite de această situație. Dar bărbații instruiți în stilul Semanticii Generale nu erau de acest tip. Cu voce tare. Își oferi prima barieră de protecție: - Majestatea Ta, onoarea pe care mi-o oferiți ar putea să nu fie o acțiune înțeleaptă în ceea ce te privește. Este posibil să mai discutăm eventualele repercursiuni ale acestei căsătorii asupra ta și a fiului tău. Tânăra femeie zâmbi. Nu dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
femeie? Urmă un lung moment de tăcere. Breemeg își încetini mersul rapid și întoarse capul, privindu-l fix pe Gosseyn. Apoi, brusc, se opri. Și Gosseyn, după ce mai făcu câțiva pași, se opri și el, răsucindu-se cu fața la Breemeg. Curteanul Majestății Sale Imperiale, Enin, spuse: - Asta e cea mai blestemată chestie pe care-am auzit-o în ultima vreme. Asta sugerează că ai tu ceva în minte, probabil vreun plan să faci o listă cu... Se opri. Păru să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu-i așa? Vocea de copil era plină de încântare. În timpul acesta, vântul începu să bată mai tare și mai înghețat. Gosseyn zâmbi cu amărăciune și zise: - Da, într-adevăr este... grozav. Majestatea Sa Imperială, Enin părea că nu auzea și nici nu simțea. Vocea sa deveni și mai plină de încântare: - Hei, ce faci tu într-un loc ca ăsta? Nu era prea greu să bănuiești că băiatul fusese ferit de temperaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
fel, în momentul de față, aceasta nu era o imposibilitate. Dacă Dan Lyttle era încă proprietarul casei, poate că n-ar fi fost deranjat, dacă era plecat, când se întorcea, să îi găsească înăuntru. Dar nu asta vrusese să spună Majestatea Sa Imperială. Scuturând din cap, Gosseyn se întoarse către băiat. - Ascultă, spuse el pe un ton aspru, nu suntem aici pe una dintre planetele tale. Aici trebuie să respectăm obiceiurile locului. Privea direct în ochii aceia tineri, îndrăzneți, și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de spus. După care rosti pe un ton dulceag: - Domnule Gosseyn, imediat după ce serviți micul dejun, va trebui să vă legăm. Șeful vrea să vină să te vadă. Nu prea era momentul indicat pentru o mișcare rapidă. Păru că și Majestatea Sa Imperială își dădea seama de asta; pentru că vocea sa deveni pițigăiată, dar controlată: - Să-i las să facă asta, domnule Gosseyn? Era necesar un răspuns. - Nu, Enin. Gosseyn analizase informațiile din vorbele purtătorului de cuvânt al intrușilor. El explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
să te întorci la mama ta, răspunse Gosseyn. Dar chiar în timp ce vorbea, se adaptă în sinea sa la analiza făcută de Enin. Nu era rău, după toate mofturile acelea de copil. Dar trebuia să admită că gândul, convingerea, că pentru Majestatea Sa Imperială Dzan, un loc cum e Pământul, în care nimeni nu făcea temenele, era respingătoare se dovedea cam zădărnicită. Și, respingător, în cel puțin unul din sensurile sale, însemna că oricine simțea astfel, nu dorea să fie aici. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]