28,647 matches
-
avem timp să fugim ! Chiar așa ! continuă el. Doar nu-ți închipui că silești marea să facă ce vrei tu, adică să te lase să mergi cu barca, să-ți dea de mâncare, ba chiar să nu-și iasă din malurile ei. Dacă e liberă (doar tu ai spus că ești liber ca marea și ca vântul) dacă e liberă, continuă el, poate să-și aleagă, uite, chiar acuma, alte maluri, iar fundul mării să se facă într-o clipă uscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dea de mâncare, ba chiar să nu-și iasă din malurile ei. Dacă e liberă (doar tu ai spus că ești liber ca marea și ca vântul) dacă e liberă, continuă el, poate să-și aleagă, uite, chiar acuma, alte maluri, iar fundul mării să se facă într-o clipă uscat fiindcă așa vrea ea ! E liberă, nu ?! Mă uitam îngrozit la el. Mă întrebam ce s-ar întâmpla dacă-l aude marea. Pe la noi, marea se răzvrătea de una singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot ai tu, mai bine spune că, uite, acuș ne întoarcem la mal, mâncăm de-a binelea și pe urmă dormim așa că spune-acuma ce ai, ca să poți dormi ca oamenii la noapte. Păi, cam despre oameni e vorba. Ia te uită ce filosof te-ai făcut ! Da' de ce vorbești urât de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ta face corp comun cu tine, deci suferă cu tine, se bucură cu tine... Și ce-i cu asta, ce are a face cu Iisus !... Știi ce ?! Dacă n-ai răbdare, dă-te jos din barcă, du-te înot la mal sau potolește-te și ascultă ! Alege ! ...Aoleu ! am încurcat-o ! Și ce s-a mai încruntat la mine ! Am tăcut mâlc și m-am făcut mic pe fundul bărcii, iar el a continuat: Așa că, fiindcă totul suferea cu omul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să moară ?! Vezi, tu, puștiule, dac-ai să dai tu acuma o gaură în barca asta și ne scufundam, tu poți să-mi ceri iertare, eu pot să te iert cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr eu, cu trupul meu, gaura mare pe care ai făcut-o tu. Dacă nu fac asta, eu te iert, sar în apă și înot până la mal, dar tu, care nu ai atâta putere ca mine, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cât vrei, dar barca trebuie reparată cumva, ca să ajungem la mal. Și am să acopăr eu, cu trupul meu, gaura mare pe care ai făcut-o tu. Dacă nu fac asta, eu te iert, sar în apă și înot până la mal, dar tu, care nu ai atâta putere ca mine, te îneci deși te-am iertat. Dacă acopăr cu trupul meu gaura din barcă, eu sufăr, poate chiar am să mor, fiindcă efortul e mare, dar tu trăiești și ajungi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
dar tu, care nu ai atâta putere ca mine, te îneci deși te-am iertat. Dacă acopăr cu trupul meu gaura din barcă, eu sufăr, poate chiar am să mor, fiindcă efortul e mare, dar tu trăiești și ajungi la mal. Și știi de ce aș face asta ?! Fiindcă te iubesc ca pe copilul meu, chiar mai mult decât pe mine însumi și decât pe copilul meu adevărat, dacă aș avea vreunul. Așa și aici: neascultarea trebuia reparată cu ascultarea. Neascultarea unuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fiecare străfulgerare, se făcea mai întuneric. Vântul se întețise. Bătrânul vâslea din răsputeri, dar barca parcă se-nvârtea în loc. Țineam ochii strâns închiși. De frică ce-mi era, nu puteam nici să plâng. Știam că nu mai e mult până la mal, dar ce folos ! Un fulger înconjură deodată zarea și începu să cadă ploaia. Repede și deasă. Așa de deasă, de parcă ne scufundaserăm deja. Peste tot, numai apă. Și în nările mele. Abia respiram. Marea fierbea. Îi auzisem pe alții spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de tot. M-am trezit în colibă, lângă foc, iar bătrânul îmi freca mâinile și picioarele: Ei, da' bine că făcuși ochi ! Nu, nu ne-am răsturnat, n-ai căzut în apă, nu te-ai înecat. Când am tras la mal, te-am găsit leșinat pe fundul bărcii. Dar am avut de furcă cu tine: tremurai tot și strângeai așa de tare banca sub care căzuseși, că m-am căznit să-ți descleștez degetele, dar tu nu și nu. Când am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rușine. Mai că-mi venea să plâng de ciudă. Da' las' că știu eu ce fac mâine ! Și cu gândul ăsta chiar am adormit. A doua zi, m-am strecurat tiptil afară. Frig mai era ! Soarele nu răsărise încă. Pe mal, tot felul de ierburi și lemne, scoici de toate culorile și mai mari, și mai mici, furtuna aruncase și câteva stele de mare și meduze săracele de ele! Dar eu căutam pietre. Adică, o anumită piatră. Bine, nu zic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
străine, prietenul vostru de joacă, atunci când a leșinat de căldură: toți au fugit care-ncotro. Numai tu ai venit într-un suflet la mine. N-aveai decât vreo patru-cinci ani, nici nu mai puteai vorbi : doar arătai spre umbrarul de pe mal, urlai, strigai, te agățaseși de genunchiul meu și mă trăgeai, mă zgâriai, mă împingeai de eram să cad cât îs de lung ca să merg mai repede. Tot tu îi puseseși o frunză mare pe cap, să-i fie răcoare. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
eu n-aveam nevoie de nimic, decât de iubirea lui ! Iar el nu m-a iubit niciodată, fiindcă, uite, nu i-am putut spune cum arăta taică-mio ! Într-un târziu, m-am liniștit. Mi-am zis că, îndată ce ajungem la mal, o zbughesc de lângă el și nici nu mai dau pe-acolo. Da' acu' ce era să fac, în mijlocul mării ?! Soarele era de două sulițe pe cer și ardea. Ei, ai terminat ?! Uită-te la mine. Ce glas avea ! Adânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
am întrebat eu. Spune-odată ! Iisus a răspuns : "De atât timp sunt cu voi și tu nu m-ai cunoscut ? Cum poți spune "Arată-ni-l pe Tatăl?" Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine ?" * Până la mal, am tăcut amândoi. Am sărit din barcă, l-am ajutat să tragă mreaja plină cu pești, să tragă și barca la mal. Pe urmă, l-am strâns în brațe. Cât de tare am putut. Tot el a vorbit mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Arată-ni-l pe Tatăl?" Nu crezi că eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine ?" * Până la mal, am tăcut amândoi. Am sărit din barcă, l-am ajutat să tragă mreaja plină cu pești, să tragă și barca la mal. Pe urmă, l-am strâns în brațe. Cât de tare am putut. Tot el a vorbit mai întâi : Sigur, copile, că-l iubesc pe tatăl tău, așa cum te iubesc și pe tine. Tatăl tău era frumos și bun, și deștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ordinul dumneavoastră!” „Repaus și apropiați-vă” - a ordonat căpitanul. Am venit lângă el. În față avea o hartă a sectorului care trebuia cercetat de noi metru cu metru... ― Aici este această lizieră de pădure, dincolo de care curge un pârâu, pe malul căruia trece șoseaua” - ne-a arătat-o căpitanul pe hartă. Inamicul este stăpânul șoselei, fiindcă dealul ce se află la peste un kilometru de șosea este al lui. Luați cu voi fiecare câte opt oameni. Tu cunoști oamenii. În marginea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gata, copii? - a Întrebat căpitanul, ca de fiecare dată când misiunea se anunța grea. ― Suntem gata, domnule căpitan - a răspuns Toader. ― Atunci, În flanc câte unul, după mine, marș! Am mers preț de două ceasuri. În marginea unei pădurici de pe malul unui heleșteu, ne-au Întâmpinat patru militari de la divizie. Între ei, era un colonel. După saluturile obișnuite, ofițerul a pornit să explice ce date au despre inamicul din fața noastră. ― Heleșteul acesta se găsește În capătul unui șes, care este mlăștinos
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Apoi când nu-i cum trebuie, atunci Îi bun cum esti - dormem pi apucatilea! - a răspuns tata Toader. Iar Petrică a depănat firul mai departe: ― „Stingerea, Petrache băiete, că dacă o ținem tot așa o să ne Înecăm ca țiganul la mal - l-am auzit poruncind și prorocind pe Toader. Drept urmare, am stins opaițul și am adormit pe dată. A doua zi, la orele opt, a venit curierul trimis de tăticul nostru: „Domn’ sergent, m-a trimis domn’ căpitan cu ordin ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
băiete” - l-am Îndemnat eu. ― Mare coraj! - a vorbit, mai mult În șoaptă, mama Maranda. ― Noi, Însă, am lungit pasul cu grijă, să nu facem zgomot... La o vreme, ni s-a părut că locul devine mai luminos... Scăpasem de malurile Înalte. Din nou, Păpădie ridică mâna. Semn de atenție! „Ce mai este?” - am Întrebat. „În fața noastră sunt doi indivizi... Întrebarea e: sunt de santinelă sau e o patrulă?” - mi-a șoptit Păpădie. Am rămas Încremeniți, cu mâna pe automate... Cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și un oftat de regăsire s-a auzit din piepturile celor din jur. ― Geamătul lui Toader trăda o durere de nesuportat! L-am târât cât am putut mai adânc În lungul văgăunii. Acolo ne puteam socoti oarecum la adăpost. Umbra malurilor și tufișurile de pe creastă ne făceau invizibili pentru vânător. Apoi ne-am lipit de pereții gârlei foarte Înguste, pentru ca vreo rafală de mitralieră să nu ne poată atinge... De altfel și aviatorul, văzând că Își pierde timpul degeaba, s-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la ceasul aista din noapte și...?” Cred că i-o fost rușine să spună că sânt bat... Dar când o văzut cum Îmi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și lasă-l pe român să alcătuiască propoziții sau fraze care să te ducă cu gândul Într-o sumedenie de direcții... E mare meșter! ― Mă aflam În orașul Brad. Într-o dimineață, tocmai treceam pe lângă doi tineri ce discutau pe malul unui pârâu, când unul din ei l-a Îndemnat pe preopinent: „No! Hai, mă, și-om mere, că leagă careva calu’ ghe noi”!... Parcă-i și vezi pe cei doi ardeleni stând de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
iotă În plus și... Și „bătrânul” va fi lângă tine. Adică În comisie... Curaj, cumetre - a ținut să-l Încurajeze În felul său gândul de veghe. „Asta e ca și cum un nefericit e gata să se Înece și prietenul său de pe mal Îl Învață cum să dea din mâini. Aruncă-te În valuri, prietene, și salvează-l!” „Voi sta pe eșafod lângă tine, vecine. Să nu duci nici o grijă”. „Îți mulțumesc, Întâi pentru că m-ai ținut de vorbă și am ajuns deja
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zgomotos. Culae nu mai întrebă nimic. După ce trecură peste pod, căruțașul o făcu la stânga, apucând-o pe alt drum decât cel pe care veniseră în seara dinainte. Drumul era presărat cu bolovani și plin de gropi și o ținea pe lângă malul apei, tot înainte. O vreme merseră prin locuri deschise, apoi intrară într-un desiș de răchite și de salcâmi. Am ajuns pe tărâmul lui Cremene, grăi căruțașul, făcându-și cruce. Dacă o să vezi dănțuind niște arătări în chip de fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
De la cumnatul și amicul Lazăr Popescu, care fusese și el la fața locului, Virgil află în zilele următoare tot ce se mai putea afla. Soldații aceia făceau, pare-se, parte din mica unitate militară sovietică instalată în pădurea Pusnicu, pe malul lacului, într-un cantonament unde, pe timpul războiului, se aflase o baterie antiaeriană germană, care încercase, fără prea mult succes, să țină piept nesfârșitelor valuri de avioane anglo-americane de bombardament, în primăvara și în vara anului 1944. Mai târziu, din apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se putu ea reține să mărturisească. Se făcu o lungă tăcere, întreruptă doar de foșnetul vântului printre crengile sălciilor plângătoare și de niște țipete vesele și nepăsătoare, însoțite de hohote de râs, care răzbăteau de undeva, de jos, de pe malul lacului. Apoi Felicia își reluă spovedania. Norocul venise în cele din urmă din partea unor rude îndepărtate, acești Măgureni, care, aflând de nefericirea abătută asupra lor, nu doar că îi compătimiseră, dar se oferiseră să le întindă și o mână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]