2,951 matches
-
și de siguranța pe care numai libertatea aceasta mi le poate da; aici nimeni nu mă urmărește și nu mă supraveghează. Metamorfoză De când locuiesc la Tomis, am parte de vise miraculoase. În somn călătoresc prin toate lumile posibile și contemplu metamorfoze mirifice ce se desfășoară sub ochii mei fascinați. Aia mi-a povestit basmul cu un fiu de împărat care, printr-o vrajă, fusese transformat în porc. În vis, am retrăit aceeași transformare: mâinile mele au devenit picioare de animal, pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
născut epos-ul soarelui și al lunii ca frate și soră, împreună cu alte cântece în care sunt ilustrate miturile originare. Acest epos narează evenimente primordiale sau întâmplări reale, constituind un corpus coerent, foarte apropiat ca viziune cu acela identificabil în Metamorfoze. Unicornul Aia mi-a dezvăluit că în pădurea hercynică ce se întinde în nord, dincolo de Istru, trăiește un animal ciudat cu trupul de cal, care are un corn alb în frunte, lung și drept. Conform mitului, la anumite intervale, fiara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
străbat pielea până la oase și-mi dau o stare de leșin prelungit. Cine știe, poate că aceasta e ultima mea toamnă la Tomis. Materie Materia trebuie să umple în permanență golul, așa cum afirmă Epicur. Și moartea mea e doar o metamorfoză prin care se astupă un gol. Glykonul Acest șarpe care mă fascinează atâta prin privirea-i feminină insinuantă e, desigur, o himeră a metamorfozelor celor mai ascunse din om. E Sfinxul. Glykonul ar trebui să se afle, obligatoriu, numai pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Materia trebuie să umple în permanență golul, așa cum afirmă Epicur. Și moartea mea e doar o metamorfoză prin care se astupă un gol. Glykonul Acest șarpe care mă fascinează atâta prin privirea-i feminină insinuantă e, desigur, o himeră a metamorfozelor celor mai ascunse din om. E Sfinxul. Glykonul ar trebui să se afle, obligatoriu, numai pe mormântul poeților. Puritate Geții consideră cutuma virginității femeilor înainte de căsătorie de o importanță fundamentală; atunci când regula e încălcată, pedeapsa e extrem de severă. Oricum, chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a precedat pe Pitagora, așa cum afirmă Herodot, și că cel de al doilea i-a preluat doctrina și învățămintele celui dintâi. E ciudat cum grecii au putut să împrumute ideea nemuririi de la geți, fără să mai recunoască acest lucru. În Metamorfoze îl voi pune pe Zalmoxis în locul lui Pitagora. Alte frontiere Am depășit tiparele limbii latine. Vreau să găsesc alte frontiere lingvistice care să mă pună la probă. Simt nevoia să încep să scriu într-o altă limbă. Un nou instrument
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
seninătatea înainte de a muri. Moartea - așa cum o predică doctrina zalmoxiană - nu e decât o problemă individuală a reintegrării în starea noastră nemuritoare. Va trebui să asist la transmigrările sufletului meu până când el se va încarna din nou într-un om. Metamorfozele care apar în cartea mea sunt artificiale, pentru că sunt întotdeauna săvârșite de un zeu din afară; în realitate, nu cred că e necesară o astfel de intervenție. Nesilit E necesar să menținem o măsură justă. Ca să ne putem dedica în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fi pregătit, în orice clipă, să-ncep o călătorie mult așteptată. Pe urmă însă surveneau banalitatea și gâfâiala vieții zilnice care sfârșeau, încă o dată, prin a mă înghiți, și uitam de viziunea aceea fulgurantă. Topire Se va ajunge la o metamorfoză catastrofală. Toate formele se vor topi într-un fluviu gigantic și geneza o va lua de la capăt. Nimic nu-mi garantează că eu mă voi salva. Osiris Zalmoxis îmi pare o altă ipostază a zeului egiptean Osiris, a cărui învățătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
voi pieri. Cel mai rău îmi părea de câinele meu. Dar când m-am uitat în jur, Imperator se juca mai departe fugărind păsările ce căutau resturi de pești morți printre algele putrede. Voluptas Aia mi-a citit, din manuscrisul Metamorfozelor, versurile în care Zeus, îmbătat de nectar și satisfăcut de amor, își manifestă plăcerea dinaintea soției sale, Hera, astfel: Maior vestra profecto est/Quam quae contingit maribus - dixisse - voluptas („Cu siguranță - spuse - plăcerea amoroasă a voastră, a femeilor, cu mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acolo, întreagă. Mă urmărea blajin ca-n fiecare zi. Nimeni nu îndrăznise să mi-o fure. În fond, e drept ca zeii să nu ne pedepsească prea aspru, atunci când ni se pare că suntem fericiți. Diana În Cartea XII din Metamorfozele - urmând sfaturile Aiei - am sustras-o pe Ifigenia sacrificiului, punând în locul ei, din voința zeiței Diana, o cerboaică. Am avut o nouă dispută cu Aia în legătură cu tânărul mesager ce se lasă străpuns de sulițe. Îngropare În fiecare dimineață, când mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-i vorba doar de o pregătire ce anticipează îngroparea finală. Contiguitate Aia m-a învățat că formele și întâmplările din lumea noastră repetă întotdeauna forme și întâmplări divine. Îmi cere să „concretizez” acest concept și să demonstrez contiguitatea lumilor în Metamorfoze. Regresie Sufăr de horror vacui, din nepotrivirea profundă dintre eul meu și subiectul istoric al existenței mele. Am reușit să găsesc o soluție în practicarea exercițiului interior. Izolarea mea a sfârșit prin a mă conduce lent către mine însumi cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
altceva decât să-ți ofere senzualitate corporală. Eu vreau să comunic total în Eros, cu toate simțurile și cu tot intelectul meu. Asta-mi întețește dorința de cunoaștere și mă apără de demonii plictiselii. Falsificările lui Cotta E adevărat că Metamorfozele l-a speriat pe Augustus. Încă nu o terminasem de scris, când Cezar - în urma informațiilor primite - a dat semn că nu-i plăcea deloc conținutul. I-am respectat voința transmisă prin Fabia și am ars cartea, înainte de a pleca. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
provoca o topire bruscă, inevitabilă, a tuturor formelor de viață ce ne înconjoară, care vor sfârși prin a se contopi, curgând în marele fluviu al materiei. Printre aceste valuri arzătoare, nici măcar zeilor nu le va fi îngăduită salvarea. Numai o metamorfoză radicală ar putea să-i dea lumii putința de a-și găsi un nou început. Teroare Sunt un om slab. Adesea, când rămân singur, mă apucă din nou groaza cumplită că va trebui să mor. Așa, deodată, uit toate doctrinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și dinții mi se clatină vizibil. De teamă să nu-mi cadă, nu mai vorbesc și nici nu mai mănânc. Trebuie să recunosc, totuși, că stadiul ăsta de degradare mă face curios. Vreau să știu până unde mă va împinge metamorfoza trupului meu. De-acum mi se pare limpede că voi putrezi ca un hoit. Ar fi mai plăcut să mă transform în nămol sau în balegă de capră. Numai Aia mă mai poate salva. Dar ea m-a părăsit deja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
erotic, efectele lui nu pot fi în nici un fel evitate. E o lege atroce cea care pune în mișcare Erosul. Cine o încalcă va fi pedepsit să coboare în cele mai joase întrupări metamorfice, transformându-se în buruiană sau muscă. Metamorfoze Cântecul Soarele și luna narează tragedia unei fete ce se sinucide, ca să se apere de efectele malefice ale unei posibile legături incestuoase cu fratele ei, soarele, care, cu toate împotrivirile și probele impuse, o cere insistent în căsătorie. Soarele comite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ca să fiu alungat din Roma, am recurs la o stratagemă. Am făcut în așa fel ca toți să vadă în mine un poet subversiv, un dușman declarat al lui Augustus. Titlul pe care l-am ales pentru ultima mea carte, Metamorfozele, mi-a ușurat, fără îndoială, sarcina. Augustus nu tolera nici o transformare: el se considera zeu pe pământ și se aștepta ca totul să rămână împietrit, exact așa cum dăduse el dispoziție. Titlul meu submina, evident, veșnicia domniei lui și sfârșea prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Aș fi vrut să pun capăt acestei lejerități. Îmi lipsea însă imboldul de a exprima actele cele mai profunde ce zăceau înlăuntrul meu. Contactul cu pământul Medeei m-a făcut să pierd ușurința versificării fade și acum, de când am reluat Metamorfozele, simt că poezia nouă pe care o scriu reflectă intuițiile mele cele mai vii. Acum sunt în stare să ating acele reziduuri ale ființei mele care, treptat, se transformă în partea trăită a actului meu poetic. Nu mai simt aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
e dincolo de orice limbaj: cuvintele, în loc să ne apropie, ne îndepărtează. Ne cheltuim existența în vorbe inutile, care ne fac inautentici, falși. Vreau să tac ca să demonstrez că sunt viu. Când tac, ochiul meu vede prin lucruri. Horror vacui Am scris Metamorfozele cu mânie - cuprins de o grabă frenetică - stârnit și călăuzit de horror vacui. Aceasta a fost starea ce a dat naștere, în mine, nevoii inepuizabile de a călători dincolo de hotarele lumii; am simțit trebuința de a mă alipi de moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nu întâmplător Orfeu a devenit faimos ca poet folosindu-se de sunetele ei. Cultura lor e predominant orală. Preceptele sunt memorate și urmate, tocmai pentru că nu sunt scrise. Dar preoții lor folosesc o scriere secretă. Sunete și cuvinte Rescriindu-mi Metamorfozele, m-am amuzat împreună cu Aia să improvizăm unele expresii noi, descoperind că, în spatele fiecărei schimbări mitice a corpurilor și obiectelor, există în realitate o transformare concomitentă a sunetelor din cuvintele ce le denumesc, care se înlocuiesc unele pe altele, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mi s-a umflat și-am fost furat de un somn treaz. Visam că mă transform într-un fruct uriaș cu care se hrăneau niște făpturi bizare ce aveau capete de cai și trupuri de bărbați. Am observat atent răsturnarea metamorfozei: nu era vorba de imaginea cunoscută a centaurilor, ci de ceva cu mult mai monstruos. Capetele de cal mâncau fructul acesta și se transformau în capete de șerpi, în timp ce trupurile de bărbați deveneau trupuri de femei ce-și unduiau coapsele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plâng de milă, ca să subliniez situația absurdă în care mă aflu. N-aș fi putut niciodată să-mi închipui că o să ajung în halul ăsta de neputință. Cred că, pentru a atinge finalul dorit, va trebui să sufăr și alte metamorfoze. Nepăsătoare la umorile mele schimbătoare, Aia cântă ceva, îngânându-se cu o melodie suavă. E același cântec ce induce somnul copiilor în fașă. Melodia asta reușește să-mi aducă tihna. Metamorfoză Într-o seară am provocat compasiunea localnicilor, povestindu-le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mele schimbătoare, Aia cântă ceva, îngânându-se cu o melodie suavă. E același cântec ce induce somnul copiilor în fașă. Melodia asta reușește să-mi aducă tihna. Metamorfoză Într-o seară am provocat compasiunea localnicilor, povestindu-le emoționat tot procesul metamorfozei ce a făcut din Arachne un păianjen. Narațiunea mea a fost urmată imediat de una de-a lor, despre care, în deosebire de a mea, susțineau că era reală. Mi-au spus despre o tânără femeie închisă de perfida ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acced la evenimentele reale, efectiv întâmplate in illo tempore. Cuvintele, versurile pe care le compuneam, oricât erau de perfecte, nu-mi mai erau de ajuns. Limbajul plat decolorează realul până a-l face irecuperabil. Din acest motiv, prima versiune a Metamorfozelor mi s-a părut sărăcită, prin folosirea unui ton iremediabil fals: lipsea viața însăși, autenticitatea. Transferându-mă în locurile în care miturile s-au întrupat, am fost iluminat brusc de o energie extremă, alimentată de o limfă vitală ce mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Ceea ce m-a impresionat, de fapt, cel mai mult, a fost mișcarea „conștientizată” a acestei materii amorfe. Era ca și cum, pe neașteptate ar fi apărut, apărea o conștiință defensivă a locului care comanda totul. Era chiar conștiința proprie a ideii de metamorfoză pură. Monotonie Îi scriu lui Rufius despre arta mea poetică ce nu reprezintă decât o urmare directă a participării la faptele descrise: Nos ea vix avidam vulgo captata per aurem/scripsimus, atque oculi fama fuere mei („Am descris lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ești liber. Faci parte din tot. Nu mai ai nevoie de mormânt.” EPILOG Legenda spune că trupul și mormântul nu au putut fi găsite - și nici nu vor fi - deoarece el a ales să moară de bunăvoie. Înainte de această ultimă metamorfoză și-a scris singur epitaful pentru „mortul său, dalbul de pribeag”, căruia apoi i-a fost uitat numele. După geți, conform ritualului, trupul i-a fost tăiat în bucăți și risipit pe câmpuri. Oamenii locului s-au grăbit, pioși, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui „fără motiv”, acel mistic ohne warum pe care mai întâi Eckhart și apoi Silesius l-au lăsat moștenire rațiunii occidentale pentru ca ea să-și învețe libertatea de a primi și a da. Deci începutul e chiar moartea ca desprindere, metamorfoză, „iter inițiatic ce reîncepe cu fiece clipă”, economie a cheltuielii și a darului (prin dar înțeleg darul în sens larg, începând cu ieșirea din sine însuși, cu dăruirea de sine cu ajutorul unei bogate fenomenologii a dezgolirii, dar și a celui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]